Ziua bună... acasă se cunoaşte!

Sună telefonul şi sar din pat. Răstorn paharul de apă peste întrerupătorul de la veioză. Iau o cârpă şi şterg repede apa. Când să pun cârpa la uscat, constat că era tricoul pe care-l pregătisem să-l îmbrac..... Este timpul să mă trezesc.

Mă grăbesc spre baie punând ibricul pentru cafea pe aragaz, pornind focul. Ajung la baie după ce mă împiedic de scaunul pe care-l mutasem aseară lângă uşă pentru a-mi reaminti ceva. Dar nu-mi mai aduc aminte ce....

Ajung la baie şi intru după ce aprind lumina. Este beznă. S-a ars becul. Caut repede unul nou şi-l schimb pe cel vechi. Mă bărbieresc rapid şi fac un duş. Ies în grabă deoarece simt un miros de ars. Becul nu miroase...

Cafeaua curgea lin pe jos.... Opresc focul şi curăţ petele de pe linoleu. De aragaz mă voi ocupa când revin acasă. Ies val-vârtej pe scări şi alerg spre staţie. Mi-am uitat telefonul... Autobuzul meu dispare după giratoriu....

Mă reped spre staţia de taxi dar nu găsesc ceea ce caut. Nu pot suna după un taxi deci aştept răbdător. După zece minute în care ploaia mă face ciuciulete, apare un autoturism mult aşteptat. Urc repede şi o pornim spre destinaţie. Drumul este aglomerat şi la un moment dat, observ că pietonii ne tot depăsesc. Decid să cobor şi o pornesc pe jos. După doar o oră de întârziere, ajung la birou. Portarul îmi zâmbeşte iar eu oftez. În sfârşit am ajuns.

Urc în birou şi constat că este gol. Colegii probabil coborâseră deja în zona de producţie. Îmi pornesc calculatorul care nu-şi găseşte reţeaua. Renunţ şi cobor în hala de producţie a companiei. Acolo este linişte. Erau doar câţiva angajaţi care păreau relaxaţi, ca şi cum toţi şefii erau în concediu. Mă mir şi o pornesc spre zona mea de lucru. Nimeni.

Încep să-mi caut colegul dar nu-l găsesc, deşi are peste 100 de kilograme. Mă uit în agendă să notez nişte idei şi constat că este sâmbătă! Uitasem să anulez alarma la telefon... Nu-mi plăcea să-l programez pentru că uneori lucram şi sâmbătă.... Azi însă, nu trebuia să fiu acolo unde sunt.

Ies din companie şi observ autobuzul care era parcat la garaj. Acesta se întorsese la sediu după ce a transportat acasă personalul de la schimbul trei.

Taxiul ajunge între timp în zona companiei, deci mă aştepta. Nu avea clienţi, aşa că mă returnez acasă.

În scurt timp urc agale scările blocului, oprindu-mă în faţa preşului meu pe care scria „Home”. Deci sunt acasă la mine. Deschid uşa pe care uitasem să o încui la plecare. Toate sunt la locul lor. Îmi pregătesc un mic dejun consistent, îmi prepar cafeaua şi mă duc în sufragerie, pornind televizorul. Relaxare....

În timp ce mă joc cu o piatră mostră de la Stona, la a cărei lansare de magazin am fost, mă decid să particip şi la Zilele Porţilor Deschise  unde va fi invitat şi Soares Szasz ce va povesti felul în care şi-a dezvoltat afacerea. Mai iau o înghiţitură de cafea exclamând fericit:

- Ce bine este acasă!