Se lasă seara dar copiii nu
renunţă la joaca lor. Unul dintre ei priveşte în zare şi strigă cu putere:
- Uite barza! Vine barza!
Toţi cei prezenţi îşi
îndreaptă privirea în direcţia indicată de copil. După un scurt tur de orizont,
barza dispare în spatele unei case:
- La tine a venit! Ţi-a adus
un frăţior!
- Sau o surioară – spune alt
copil.
Copilul căruia i se adresau
ceilalţi colegi de joacă zâmbeşte şi fuge spre casă. Ceilalţi încep să
vorbească fără a ţine cont de ceea ce spun ceilalţi:
- Vroiam să vină la mine!
- Eu am pus zahăr în
fereastră...
- O fi suflat vântul zahărul!
- Ştiam că barza vine după ce
mama şi tata fac boogie-woogie!
- Nu. Se spune lugu-lugu.
- Ba nu. Eu ştiu mai bine!
- Nu... Fetele ştiu mai bine.
Ele sunt mame. Mă gândeam cum ar fi să mă trezesc cu un bebeluş.
- Nu vine la tine. Vine la
mama ta.
- Dacă crede că eu sunt mama?
Între timp, copilul care
alergase acasă se întoarce supărat:
- Ne-a păcălit!
- Eşti sigur?
- Da. Am căutat şi în dulap,
sub pat...
- În maşina de spălat te-ai
uitat?
- Da... Am întrebat-o pe mama
şi ea râdea.
- Poate este secret – spune cel
care zărise barza. Părinţii mei se uitau la un videoclip
legat de testul barza...
- Poate nu a reuşit la test,
barza – spune convingător unul dintre copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu