A merge la doctor este un rău
necesar. Dacă nu avem grijă de propria noastră sănătate, atunci această
delăsare se va perpetua în timp ducând la probleme care se puteau evita. Dacă
noi nu ne îngrijim, cine să aibă grijă de noi?
Medicina este ca o limbă
străină. Nu putem înţelege totul, dacă nu primim traduceri medicale în limba noastră, cea a pacienţilor!
În anii de şcoală îmi plăcea
la nebunie să merg la doctor. Aveam o figură tristă că doctoriţa se speria
şi-mi prescria imediat tratamente şi-mi dădea concediu medical. Aşa am reuşit
eu să evit unele momente dificila ale vieţii de şcolar. Tot atunci mi-am dat
seama că pot fi şi eu un mic doctor. Mi se înfunda uneori urechea dar dacă mă
strâmbam, îmi încordam muşchii feţei, reuseam să-mi revin. Începusem să
folosesc des această metodă iar părinţii mei au intrat în panică şi au cerut doctoriţei
să-mi scrie o trimitere la psihiatru! Normal că nu am avut nimic! Dar când am
avut nevoie de adeverinţă medicală ca să mă înscriu la facultate, doctoriţa m-a
trimis la consult psihiatric! Normal că nu am avut nimic dar mi-am schimbat atât
doctorul (devenisem adult) cât şi tactica. Devenisem cel mai sănător om.
Dosarul medical scăzuse în consistenţă, fiind doar cât o povestire, nu cât un
roman!
Anii au trecut iar singurele
boli au apărut au fost cele reale, scurtele răceli care la mine, ţineau mereu
câte două săptămâni. Am ajuns să mă consider cel mai sănătos om de pe planetă
şi zburdam prin viaţă. Mă căţăram pe copaci, pe acoperiş.... Nu-mi era frică de
înălţime, până în momentul când m-am decis să mă urc să schimb un bec, de pe
scară, la o înălţime de doar doi metri. Scara a alunecat, iar eu am picat... în
cap. Am văzut cioburi în jur şi m-am speriat că sunt bucăţi de creier... dar
erau doar bucăţi de bec. M-am liniştit şi m-am ridicat în picioare, căzând apoi,
din nou, pe spate. După vreo oră, am fost zărit de nişte vecini şi transportat
acasă, pe scări. Nu puteam călca pe picior şi-mi era frică să merg la doctor...
dacă mi-l pune în ghips?
Până la urmă, nevoit, am făcut
şi acel pas. O scurtă radiografie, nişte vorbe dulci când eram în pat şi am
simţit o căldură plăcută. Ce bine era! Când să mă ridic, constat că sunt mai
greu... adică piciorul. L-au pus deja în ghips, de jos până sus. M-am panicat dar
nu aveam ce să mai fac. Primisesem concediu medical în urma acestei boli....
Era prima dată când totul era real, nu ficţiune! S-a răzbunat trecutul....
După 6 săptămâni mi s-a scos
ghipsul dar eu nu puteam umbla. M-am dus şi la alt doctor, care vroia să repete
pasul cu ghipsul dar am fost pe fază şi am refuzat. Am mers la alt medic şi nu
i-am spus nimic iar acesta mi-a prescris un tratament. Era indescifrabil...
scrisul nu tratamentul.
La farmacia au vrut să-mi
pregătească o pungă mare cu medicamente şi eu am aruncat prosopul... adică am
renunţat la plasa de pastile. Am cerut sprijin unui prieten plecat în altă
lume, adică în Anglia. Acolo erau medicii noştrii cei mai buni. Prietenul mi-a
solicitat documentele medicale,
analizele, traduse în limba engleză pentru ca doctorul să perceapă în mod
corect ceea ce aveam.
Dacă tot studiasem limba
engleză, accidentat fiind şi având timp am început să traduc personal cele
scrise în actele medicale. Am scris şi istoricul bolilor. După trei zile de
muncă asiduă, comparaţii ştiinţă-internet, am reuşit să finalizez şi să trimit
cele necesare, pe cale virtuală.
După două ore primesc un mesaj
alarmant: trebuie să mă internez repede şi să mă operez. Mă sperii şi cer
lămuriri. Prietenul meu îmi spune că am probleme cu mintea! Dar ce are piciorul
cu mintea?
Acesta îmi comunică că datele
trimise sunt elocvente şi situaţia este gravă. Încerc să-mi traduc datele pe
care le-am trimis, în mod invers, din engleză în română şi ... Rămân uimit.
Chiar şi eu înţeleg că sunt... suferind cu capul care nu se poate mişca, iar la
scurte deplasări totul încremeneşte!
Traducerea era proastă! Decid
să apelez la specialişti în traduceri din domeniul medical, care se pricep atât
la medicină cât şi la limba engleză, domeniu tehnic specific. Agenția de traduceri SwissSolutions a oferit
traducerea mult dorită şi am asteptat cu inima cât un gândac, răspunsul din
străinătate…
Deja aveam coşmaruri cu doctori care făceau cercetări în mintea mea…
Speriat, aproape că alergam pe balcon ca să ies la aer şi să mă conving că
totul este doar un vis. Atunci mi-am dat seama că am reînceput să merg….
Avusesem nevoie doar de o perioadă de reacomodare şi de exerciţi fizic. Sunt
sănătos! La fel mi-a transmis şi doctorul din Anglia
după ce a citit datele corecte pe care le-a interpretat în adevăratul lor sens.
Dacă spuneam şi celuilalt doctor că am avut piciorul în ghips, putea
să-mi spună că o să-mi revin în timp şi nu-mi mai oferea plasa de medicamente….
Bine că totul este în regulă. Sănătatea este cel mai de preţ bun al
omului şi trebuie să-i acordăm o atenţie specifică.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu