Ce aş mai sta! Dar nu se
poate.
Lumina se aprinde şi se stinge
de mai multe ori în decurs de 20 de minute. Până la urmă accept comanda de a
părăsi apartamentul. Ies pe uşă, iar afară mai arunc o privire în jur după care
alerg pe scări. Multe scări, interminabile....
Până la urmă ajung la aer.
Este frig dar mă mobilizez şi continui drumul. Primii paşi îi fac în stil
moderat, apoi măresc tempoul. Încep să alerg. Pe drum găsesc multe colegi dar
nu apuc să-i salut. Toţi ne grăbim de parcă am fi contra cronometru, mergând
spre un miting! Ajung la semafor şi deşi este culoarea roşie aprinsă, traversez
pe trecerea de pietoni, claxonat de o maşină şi urcând în viteză în autobuzul
care mă aştepta ca de obicei.
Pentru câteva minute stau
liniştit, după care mă amestec în mulţimea care intra în compania unde voi
petrece o mare parte din zi. Ajuns la birou, îmi salut cunostinţele vechi, pe
cele noi şi o remarc pe noua colegă Converse .
Nu apuc să schimb două vorbe cu ea că trebuie să părăsesc încăperea, pornind pe
traseul zilnic.
Ajung la sedinţa de dimineaţă unde toţi sunt agitaţi. Prin faţa mea
zboară un pantof de sport de damă care pică
lângă imprimantă. Mă sperii, dar totul a fost doar un mic accident. Pantoful
era prea mare sau piciorul prea mic!
În urma discuţiilor care s-au purtat, o pornesc înapoi spre birou unde
voi fi înlocuit de rezerva mea. Este timpul să mă odihnesc. Dar nu se poate. O
pornesc fără intenţie în direcţia opusă. Fac o vizită prin hala de producţie şi
mă opresc în noroi. Încerc să mă opun ordinului de a continua deplasarea dar nu
sunt ascultat. Trec peste toate obstacolele şi încerc să-mi ating obiectivele
şi să mă protejez de cei care-mi fac rău, după care revin în birou şi sunt
înlocuit cu partenerul meu. Gata! Pauză.
După două ore îmi revin din amorţeală şi o pornesc spre ieşire. Urc
liniştit în autobuz, conştient de calea pe care trebuie să o urmez. Cobor în
centru pentru a face mici cumpărături. Intru în magazinul universal şi mă
îndrept spre raionul de articole de sport. Astăzi
fac cunostinţă cu nişte pantaloni de sport după
care revin la traseul zilnic, trecând pe lângă o mulţime de prieteni, ne
salutăm şi fiecare o apucă pe calea lui.
Eu ajung la sala de fitness. Mă pregătesc de alergări. După o scurtă
recunoaştere a zonei, mă îndrept spre banda de alergare. Neatent, mă împiedic
de nişte tenişi, abandonaţi de o persoană care
se agita pe o saltea, în faţa mea. Urc pe bandă şi încep să alerg, să transpir
şi să obosesc.
După o scurtă tură, renunţ şi merg la sala de forţă. Pe acolo nu stau
prea mult din cauza plictiselii. O pornesc spre vestiar şi după zece minute de
pauză o iau din nou la fugă. S-a întunecat şi mă deplasez cu greu.
Simt o bucurie imensă când recunosc blocul în care locuiesc. Sunt obosit,
cred că ar trebui să ies la pensie şi să-mi caut un înlocuitor. Ajung în
apartament şi stau o perioadă de timp în hibernare, dar vine timpul să merg la baie şi să mă spăl. Trebuie
să fiu curat pentru o nouă zi.
Revin voios de la baie
şi privesc în zare. Se stinge lumina şi este timpul să mă odihnesc. Mâine o iau
de la capăt. Ce bine era dacă mergeam doar la fitness, putând astfel să rezist
uzurii mele de zi cu zi. Noroc că sunt în formă…încă.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu