Primii paşi…

Ce reprezintă calculatorul în viaţa fiecăruia dintre noi? Pentru unii este o sursă de venit, pentru alţii, doar o posibilitate de relaxare. Uneori, calculatorul sau laptopul sunt „piese” care produc certuri în familie. Soţia devine geloasă pe un obiect care-i acaparează partenerul, pentru un timp pe care-l considera interminabil.

Când calculatorul nu funcţionează la parametrii optimi sau poate fi îmbunătăţit, deja apare o problemă. Trebuie găsit un doctor în computere. Dar nu este mai simplu să ne ocupăm singuri de aceste mici intervenţii?

Aşa cum copilul învaţă să meargă, să mănânce şi nu uită aceste abilităţi de-a lungul vieţii, aşa şi prima intervenţie în cadrul unui computer sau în configurarea reţelei este un eveniment care-şi dă aripi.

Fiecare a avut propriile experienţe cu calculatorul, reţeaua, internetul... şi ce va mai urma! Primul pas pentru mine, a fost învăţarea utilizării calculatorului.

Atunci când mi-am achizionat computerul am fost atât de fericit de îndeplinirea dorinţei, că am uitat cel mai important lucru. Cum să-l folosesc...dar mai ales, cum să-l pornesc! Stăteam cu componentele pe masă şi încercam să le conectez. Am cerut ajutorul unui prieten, adică al unei vecine! Am aşteptat-o cu nerăbdare să sosească acasă şi apoi să mă sprijine în primii paşi alături de noua mea achiziţie.

După ce a intrat, s-a uitat la componente şi a început să le conecteze, cerându-mi anumite accesorii: cablu de alimentare, cablu HDMI ,  mufe.... pe care i le ofeream cu drag şi atenţie. După ce a terminat, am pornit calculatorul şi au apărut primele imagini cu Windows. În acel moment, abia aşteptam să plece pentru a putea naviga prin meniuri. După ce vecina a plecat, m-am gândit să-mi mut calculatorul în camera mea. Dar era o problemă! Dacă nu reuşeam reconectarea? După câteva clipe de gândire, mi-am luat aparatul foto şi am pozat cele trei cabluri după care am efectuat operaţiunea de mutare. Pozele s-au pierdut dar imaginea a rămas întipărită în memorie.

Fericit că totul este în regulă, mi-am luat biscuţi şi ceai, apucându-mă de cercetare. La primul biscuite, m-am oprit. Alimentul nu avea nimic dar eu nu ştiam ce trebuie să fac mai departe. După câteva minute de meditaţie, m-am decis să merg din nou la vecina. Aceasta mi-a ghicit gândurile şi mi-a oferit o carte despre calculatoare şi sisteme de operare. Din acel moment m-am apucat de învăţat şi în câteva luni am devenit specialist, ajungând să ofer eu informaţii şi indicaţii în domeniu, chiar şi vecinei!

Astfel am evoluat şi aveam nevoie de mult mai mult... Aşa a apărut internetul. Pentru a nu avea multe cabluri de reţea , am luat un router wireless  pe care l-am configurat singur. Adică cu mâna mea dar cu indicaţiile unui prieten. După mai multe încercări, am reuşit. Am fost atât de bucuros, că am uitat parola! Noroc că am salvat-o şi conectarea se realizează automat….  Deocamdată!

În momentul când reuseşti, prinzi aripi. Aşa că am început să mă laud cu performanţele mele din domeniul informatic. Asta până când un prieten mi-a spus să-i repar calculatorul şi să-i schimb câteva componente (hard disk, memoriile, microprocesorul, placa video) cu unele mai performante. M-am apucat de treabă dar.... toate păreau depăşite. Doar carcasa se putea utiliza, dacă încăpeau noile componente. Aşa că m-am gândit să cumpăr o unitate centrală nouă, configurată conform dorinţelor prietenului. Am rezolvat şi această misiune.

Am stat mult pe net şi este timpul să mă relaxez. O să mă conectez la un site pentru a urmări un film. Mâine o să cumpăr un adaptor  HDMI VGA pentru conectarea la televizor, fiind şi o campanie promo în desfăşurare, Săptămâna Reţelisticii. 

Am şi eu magazinul meu, care are aceeaşi existenţă, ca şi experienţa mea în reţele şi computere, adică zece ani. Eu am fost din prima zi client fidel la Conectica... poate am fost chiar primul client? Se poate spune că am crescut împreună!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.