cluc24

joi, 24 decembrie 2015

Ideile bune, apar pe neaşteptate!


Omul când are ceva, mereu vrea şi altceva!
Mda.. Discutam cu soţia mea de unele lucruri pe care le-aş dori...
Discutam..., adică ea îmi comunica de fapt, solicitările ei. Când eu scot o vorbă, ea spune de zece ori mai multe! De aceea sunt tăcut, dacă nu scot nici măcar o vorbă, ea nu are ce să spună de zece ori mai mult. În general femeile vorbesc mult, dar am întâlnit şi bărbaţi care au debit verbal deşi nu sunt politicieni!
Într-o zi mă gândisem să-mi fac o firmă, cu sediul în locuinţă. Să am secretară care să vorbească... sau o pun pe soţie, pe post de secretară, aşa poate reusesc şi eu să o comand!
Cu o zi înainte, fusesem la un vecin, care mă invitase să încercăm vinul pe care l-a făcut şi să-mi prezinte un nou membru al familie.
Ajuns acolo, aşteptăm să apară cineva, ceva... un animăluţ... dar nimic. Se auzea doar un zgomot obişnuir de la televizor.
Vecinul, după ce a pus în pahare, a spus că închină în cinstea telvizorului pe care-l achiziţionase de pe Dwyn.ro . Aşa am auzit că el căutase pe internet mai multe opţiuni şi oportunităţi pentru a-şi cumpără produsul mult dorit, iar datorită paginii Dwyn.ro in 2 parale  a ajuns într-un loc ideal pentru ceea ce avea nevoie.
După doar un pahar de vin, am plecat spre casă şi am început şi eu să studiez opţiunile pentru propriile mele nevoi.
Uitasem de pagina pe care mi-o recomandase vecinul dar am ajuns la pagina Dwyn.ro in Profitshare  şi am găsit mai mult decât căutam. Portofoliul Dwyn.ro include peste 20.000 de produse disponibile online de la circa 200 de branduri internaționale premium.
După ce am găsit ceea ce mă interese printre produse, am început să cercetez ce este profishare… De ce?
Dwyn.ro oferă de 2% pentru toata gama de produse, plus premii in bani sau vouchere cadou pentru cei mai performanti afiliati.
Afiliatul este cel care face promovarea produselor unor adversari, pe diferite site-uri. Acesta foloseşte metode de promovare agreate de advertiseri. Prin această promovare, afiliatul obține un comision din vânzările pe care le generează.
Advertiserul este cel care solicită promovarea unor produse sau servicii proprii, prin intermediul unui program de afiliere sau alte metode.
Clientul ajunge pe website-ul unui advertiser prin intermediul publicităţii şi a promovării făcute de afiliat. Acțiunea clientului este una comandă, înscriere, abonare şi cumpărare de produs sau serviciu. Eu ajungând pe acest site, am adus profit unui afiliat!
Nu pot fi şi eu afiliat? Doar am un site şi blog deci pot câstiga, atât eu cât şi alţii care doresc prin profishare, promovând chiar Dwyn.
Culmea este, că această idee i s-a părut genială şi soţiei mele, care mi-a spus scurt, uimitor de scurt:
-          Apucă-te de treabă!
Şi uite aşa îmi fac micuţa mea firmă, de afiliat…. promovând Dwyn prin profishare!


luni, 21 decembrie 2015

Femeia mereu elegantă şi apreciată


Un cuplu coboară din taxi. Bărbatul achită călătoria şi apoi îşi ia soţia de braţ, urcând în lift. Ajunşi la destinaţie, sunt întâmpinaţi de gazde. Bărbaţii îşi strâng mâinile iar doamnele se sărută în aer…
Gazda se adresează vizitatorului:
-          Ce faci?
-          Bine.
-          Hai să bem o bere!
-          Hai… Ce de pantofi ! Aşa multe doamne sunt?
-          Nu vai – râde gazda. Sunt ale soţiei. Le-a aşezat aici, deşi a fost deja Moş Nicolae. Ea speră ca Moş Crăciun să i le umple pe toate…
Gazda este admirată de vizitatoare:
-          Ce rochie superbă! E scumpă? Ce faină este!
-          Am luat-o ieftin. Online.
-          Chiar? Şi eu am nevoie de o ţinută … sobră, pentru birou, că urmează să promovez şi am întâlniri de afaceri.
-          Credeam că vrei pentru soţul tău!
-          Nu… el preferă ţinuta nud!
-          Hai că te ajut.
-          Cum?
-          Hai în dormitor, la calculator! Băieţi, aveţi mâncarea pe masă, berea la rece…
-          Ne descurcăm – spun bărbaţii, făcându-se nevăzuţi în sufragerie, speriaţi de discuţiile doamnelor din vieţile lor.
Cele două doamne ajung în faţa unui laptop iar gazda începe să butoneze.
-          Eu mi-am luat ţinuta ideală de pe StarShinerS. Uite situl lor.
-          Wow…ce de au… Dar nu sunt aşa scumpe… Dacă nu se potrivesc, cemă fac?
-          Mărimea?
-          Da.
-          Returnezi şi iei altceva.
-          Super!
-          Tu vei fi o femeie de afaceri.
-          Da…da…O rochie…
-          Femeile de afaceri nu poartă rochii la întâlniri. Doar la ocazii speciale.
-          Da. Ştiu, dar pentru Revelion…
-          Asta-i altă poveste!
-          Dar să vedem pentru acum… pentru servici.
-          Eu zic că bluza LaDonna Perfect Fit Red  este perfectă.
-          Roşu mi se potriveşte. Mă scoate în evidenţă!
-           Da. Acum o fustă…
-          Pantaloni?
-          Nu. Femeia de afaceri trebuie să fie elegantă, Femeile sunt apreciate şi au putere de convingere mai mare în fustă.
-          Bine… Îmi place fusta Top Secret Office Fashion Black .
-          Da. La fustă se potrivesc pantofii Mineli Boutique Spiritual White  după părerea mea.
-          Da. Neapărat trebuie să iei şi o poşetă. Uite eu mi-am cumpărat o geantă din piele naturală Fabulous Combination DarkBlue 


-          Îmi place!
-          Da. Să iei şi un palton….
-          Sunt multe modele interesante.
-          Pentru o femeie de afaceri, culoarea trebuie să fie una sobră.
-          Şi elegantă… Oricum mie mi se potrivesc cele negre.
-          Da…
-          Chiar. Asta este ideală! Palton Elegant Concept DarkBlue.


-          O să fii ca o artistă! O vedetă!
-          Da..da… mulţumesc.
-          Comandă acum. Mâine când se trezeşte soţul tău, te vede gata echipată!
-          Se sperie şi fuge, crezând că a intrat altcineva!
-          Sau nu…
-          Da… Să mergem apoi la bărbaţii noştrii.
După câteva minute, femeile ajung în sufragerie. Bărbaţii discută despre unele, altele, fără a servi din mâncarea de pe masă.
Gazda îi sopteşte prietenei:
-          Vezi… Spun bărbaţii că stăm mult la cumpărături…nici nu au observat că le-am terminat deja, iar ei nici nu au apucat să mănânce!

Întâmplări cu o mogâldeaţă!


În urmă cu câteva zile, soţia mea, a anunţat că urmează să mergem la o întâlnire a fostele colege de liceu. Deja auzeam zeci de voci, gălăgie…
Noaptea m-am culcat cam stresat şi am avut coşmaruri. Eram copil mic, mă plimbau femeile din braţe în braţe, vorbind într-una. M-am trezit transpirat. Soţia mea, văzând că sunt treaz m-a anunţat:
-          Prietena noastră, Gia, nu poate veni. Nu are cu cine lăsa copiii. Of…ce păcat…
-          Păi să-i lase la noi, stau eu cu ei, două ore… ne uităm la meci, beau o bere…
Soţia mea priveşte uimită la mine:
-          Eşti sigur că vrei să stai cu cei doi copii? Să nu crezi că vă uitaţi la televizor, la meci în special.
-          Da..da… aşa este. Decât să fiu între zeci de femei…vorbitoare, mai bine cu doi copii!
-          Bine.
Soţia mea discută cu prietena ei pe internet, iar problema este închisă. Cei doi copii vor sta cu mine câteva ore. Ea are doi copii, un băiat şi o fată, unul dintre ei sugar, celălalt de cinci ani…. Nu ştiu care-i fata, care-i băiatul, dar aflu!
Dimineaţa cu pricina, începe mai repede. Merg la piaţă, să cumpăr una, alta… obiecte nu femei!
Tot gândindu-mă şi căutând cele necesare la un moment dat, mă sperii!  Văzusem o femeie cu două capete! Fals. Era o femeie şi un copil, fetiţă,  ce se afla în braţele ei, transportată într-un port-bebe

În final, se apropie ora… Soţia mea şi prietena ei se salută, îmi pasează fetiţa şi plasează căruciorul cu bebeluşul în sufragerie. Doarme. Poate nu se trezeşte până se întorc ele.
Fericit că totul este bine, îmi iau o bere pentru mine şi un suc pentru fetiţă. Îi ofer salteaua şi jucăriile, pornind televizorul. Până să desfac berea, zup, se schimbă postul TV, navigând şi oprindu-se la desene animate. Mă uit la fetiţa care îmi comunică senină:
-          Ne uităm la desene!
-          Păi joacă-te… eu mă uit la meci..
-          Nu…desene!
-          Păi vedem meciul… o oră, apoi desene…
-          Nu. Desene. Eu sunt mică şi am prioritate. Sunt în vizită şi trebuie să-mi faci capriciile, cum zice mama!
-          Of…
O las în pace. Ştiu că se va plictisi… După câteva minute, se joacă, fără a mai acorda vreo atenţie televizorului. Schimb canalul, îmi iau doza de bere, dar zup, canalul revine la desene animate:
- Eu mă uit…aud…
- Bine…
- Eu şi Scutecilă suntem şefi!
- Cine?
- Scutecilă.
- Cine este?
- Bebe… stă în scutece, deci e Scutecilă!
Oftez şi o pornesc spre sufragerie, cu gândul să mă uit acolo, în surdină, la televizor. Fac un pas şi aud un scrâşnet. Mă opresc. Ascult…încă un pas, apoi un scrâşnet. O fi de la parchet!
Atâta gândesc că mă sperii de pic pe jos. Un cap mic se plimbă prin aer! Era mogâldeaţa, Scutecilă cum îi spunea surioara. Se trezise.
De atâtea sperieturi într-o singură zi, puteam face infarct…bine că nu am probleme de sănătate.
Iau mogâldeaţa care începe să bolborosească. Îl pun înapoi în cărucior şi plânge. Îl iau în braţe, ne asezăm la televizor dar obosesc. Îl pun în pat dar ţipă iar! Îl iau în braţe şi apare sora mogâldeţei, cu sfaturi:
-          Trebuie ţinut în braţe!
-          De ce?
-          Aşa este obişnuit.
-          Am obosit.
-          Leagă-l de tine.
-          Cum?
-          Mama îl ţine lipit…legat..
-          Da?
-          Da. Are nişte curele ceva…ca la căţei! Acum s-a stricat…dar era bine!
Mogâldeaţa nu mă lasă în pace. Îl pun pe saltea, între jucării şi un maimuţoi de pluş, uriaş şi o pornesc spre ieşire.
-          Pleci?
-          Mă duc la vecini să iau ceva.
-          Scutecilă plânge.
-          Acum nu… Mă duc să iau ceva.
-          Vin cu tine, să nu fugi! Ai responsabilitatea noastră – spune hotărâtă fetiţa.
O iau cu mine şi coborâm repede la vecinii din apartamentul de sub noi. Acolo locuia o colegă de şcoală, măritată şi cu un bebe ca al meu…adică cel în vizită. Avea un marsupiu ergonomic pentru bebeluş..
Îmi deschide repede uşa şi eu mă bâlbîi, încercând să explic ce vreau. Apare şi soţul ei. Fetiţa mă ascultă, vede că nu ne înţelegem şi spune:
- Vrea o lesă din piele ca să lege pe Scutecilă de el. Să nu fugă!
Vecina zâmbeşte şi-mi întinde obiectul solicitat, un sling cu inele  . 


Între timp suna soţia mea. La telefon este prietena ei care vrea să afle cum decurg… ostilităţile.
Mă bâlbăi, iar fetiţa îmi ia telefonul, spunând câteva cuvinte după care închide:
-          Mami nu avem timp. Ne distrăm şi suntem ocupaţi. Pa..pa!
Ajuns în camera cu mogâldeaţa… simt că mă apucă leşinul. Acesta nu era nicăieri. Mă uit sub masă, prin dulăpior, iar sub masă… unde apare şi fetiţa care spune:
-          Bau!
În acel moment, ursul de pluş pică pe mine, apărând un căpşor de mogâldeaţă din locul unde fusese jucăria…
Fericit, iar mogâldeaţa şi-l pregătesc pentru plimbarea cu hamurile.
Câteva minute, liniştea este …normală. Apoi mogâldeaţa începe să plângă. Mă uit la el, iar el la mine, tace, plânge. Mă strâmb, râd dar… Fetiţa îmi dă indicaţii:
-          Trebuie să-l schimbi!
-          Cu alt băiat!
-          A făcut treaba mare! Scutecilă are nevoie de scutece noi!
-          Aha…. şi?
-          Are mami scutece în cărucior. Te ajut! Uraaa!
Când aud aceste informaţii simt că totuşi este mai bine la o petrecere… Noroc că se aude uşa de la intrare… Salvat de uşă! Fetiţa era călare pe spatele meu, echilibrând mogâldeaţa care stătea lipit de burtă utându-se cu ochii mari la noi.
Mama se ocupă de mogâldeaţă iar fetiţa spune fericită:
-          Ce bine a fost! Când venim iar?!


Femeile sunt uimite, dar nu mai mult decât mine.
Am fost lăudat, de două femei, nu de una singură! Am plimbat mogâldeaţa folosind poziţia naturală M, de şedere a bebeluşilor care este recomandată de ortopezi. Nu ştiam, dar observasem că este confortabil! Adică mogâldeaţa a stat cu genunchii mai sus deâct şoldurile, astfel a format litera M, între fund şi picioare!
După plecarea lor, în timp ce returnez obiectul împrumutat la vecini, ştiu ce cadou să ofer de Crăciun, mogâldeţei. Revin în camera mea, îmi desfac berea care mă aşteptase, pornind televizorul şi adormind….

În timp ce notez aceste amintiri, apare soţia mea care îmi spune, că fetiţa şi mogâldeaţa, fiecare în limbajul său, întreabă de mine….

Moşul de la Dwyn


Mai cumpăr câte una alta şi mă grăbesc spre casă. Nu de alta, dar să nu mă prindă întunericul şi să vină Moş Crăciun între timp! Mă uit la ceas… mai este timp până vine…două zile.
Ajung la bloc şi urc în grabă. Aproape că-mi cade o uşă în cap! O vecină, care avea de ani buni, soneria defectă, îşi schimbă uşa… Da…
Urc precaut apoi iar mă grăbesc şi nimeresc pe o canapea! La o altă vecină, doi tâmplari băteau de zor în canapeaua ei, aflată pe scară.
În sfârşit, ajung cu bine, la mine acasă şi repede dau drumul, nu la câini, doar la televizor. Fac o tură pe la baie dar televizorul este pe mut! Nu doar sunetul, chiar şi imaginea.
Pornesc iar din telecomandă dar…nimic. Mă duc la butoane şi-l manevrez. Porneşte. Fericit mă ocup de cele zilnice şi obişnuite, prin casă.
Obosit, mă pun în pat şi ascult ştirile, adormind în coşmarurile vieţii…. Mă trezesc şi apăs telecomanda pentru a închide aparatul. Acesta se încăpăţânează, să nu mă asculte. Enervat, mă ridic din pat, lovesc masa, răstorn sticla cu apă dar reusesc să opresc aparatul TV!
Se face dimineaţă. Telefonul a uitat să sune… Normal, crezând că-i telecomanda de la televizor, l-am închis. În timp ce mă uit la dezastrul din cameră, repornesc telefonul. Observ că m-a sunat soţia mea. O apelez şi discut cu ea, ne înţelegem, ca şi cum ar fi pe Marte. Se aude prost, la telefon, de la un timp.
Mă pregătesc de plecare, beau cafeaua şi apăs telecomanda pentru televizor, dar acesta… e imună. Of, s-a stricat televizorul. Asta de când l-am şters de praf! Masa pe care stă, se tot mişcă de parcă ar fi cutremur zilnic!
Deodată îmi vine o idee! De ce să nu ne cumpărăm şi noi ceva nou? Da. Merităm. Muncim tot anul şi trebuie, ca şi noi, să ne relaxăm, să petrecem, să avem lucruri de calitate…
Atât mi-a trebuit, că imediat m-am dus la laptop să caut nişte promotii  la electronice. Nu a trebuit să caut mult pentru că internetul e plin de asemenea oferte şi promisiuni.
După îndelungi cercetări, am revenit la prima opţiune. Am ales din secţiunea de televizoare  un Samsung Smart 3D Led. Totul sau nimic!

Întâi m-am abonat la noutăţile de la Dwyn,  prin NL lor zilnic şi am primit un voucher valoric. Mi-am achiziţionat televizorul primind şi puncte de fidelitate.
Fericit am revenit acasă, cu televizorul în braţe, nu aveam răbdare să mi-l aducă ei, mai târziu, motiv pentru care am început să-l montez, făcând în ciudă, strămoşului acestuia, care se încăpăţânase să-mi facă zile fripte.
După ce-l scot din cutie, în pun pe masă. Mut vechiul televizor pe masă şi pun noul aparat în locul acestuia. Arată ciudat! Dulăpiorul tip masă....se mişcă. O să-l pun pe perete! O să caut un suport, iar dacă tot merg din nou la magazin, printre cele 25.000 de produse online şi 200 de branduri internaţionale premium, tot găsesc un smarthphone.... doar am puncte de fidelizare! Pot plăti şi în rate!
Pot să stau acasă şi comanda vine singură şi cuminte la mine, că doar am minte!
O să spun soţiei că telefonul este al meu, dar este pentru ea, ca să putem vorbi... între noi! O să spun că a trecut Moşul pe la mine, că am fost cuminte şi cu minte!
Acum, în timp ce povestesc întâmplarea, soţia mea se uită la o telenovelă Pe televizorul Samsung, vorbind la telefonul meu cel nou, cu o prietenă...  Totul sau nimic....
Of... Poate vine Moşul din nou... cu un voucher, sau chiar şi o tabletă, dacă nu un telefon....
Bine că există mereu soluţii pentru fiecare! Până iau un alt televizor, mă uit la cel vechi, care şi-a revenit, după ce am schimbat bateriile de la telecomandă....

duminică, 20 decembrie 2015

În căutare florilor de vis…


La toţi ne plac sărbătorile… dar nu şi nebunia sau agitaţie din acele perioade.
În timp ce mă întorc de la servici, având un program mai scurt sunt anunţat că trebuie să fac nişte cumpărături: pâine şi flori.
Mă decid să merg întâi la magazinul de pâine şi apoi după flori, pentru ca acestea să nu mă incomodeze la brutărie. Între timp o să mă gândesc ce flori anume, să cumpăr. Ezit între trandafiri şi crini.
Ajuns la magazinul de pâine, vâd o doamnă gravidă în spatele meu şi o las înaintea mea. Aceasta îmi mulţumeşte zâmbind, în timp ce un bătrân, mă împinge în spate:
-         Eu sunt după doamna – zice arătând spre femeia gravidă.
Fiind răbdător din fire, îl las, fără a mai spune ceva. Oricum, în faţa noastră se afla doar o persoană, un bărbat.
În timp ce bărbatul şi femeia îşi fac cumpărăturile, mă decid să cumpăr un buchet de trandafiri.
Între timp, femeia gravidă pleacă dar înainte să fie servit bătrânul, reapare bărbatul:
-         Cozonac aveţi?
-         Da.
-         De care?
-         Cu nucă, cu rahat.
-         Vreau şi eu. Unul.
-         De care?
-         Nu contează.
Vânzătoarea oferă produsul. Bărbatul scoate pe rând, mai multe bancnote, fără număr. Apoi se caută de mărunţis, moment în care apare un cerşetor, pe care-l alungă.
-         De care e cozonacul?
-         Cu rahat.
-         Vreau cu nucă.
Calmă, vânzătoarea schimbă produsele. Bărbatul pleacă, urmărit de copilul cerşetor. Bătrânul pare nehotărât:
-         O pâine.
-         De care?
Între timp, apare soţia bătrânului, spre fericirea celor de la coadă, bucuroşi că totul se va derula mai repede.
- De care pâine să iau?
- Pâine să fie – răspunde femeia.
- Iau… Hm…Iau…din cea proaspătă. La kilogram.
Vânzătoarea cântăreşte pâinea. Bătrânul ezită:
-         Să luăm jumătate?
-         Cum vrei, bărbate – răspunde soţia acestuia.
-         Păi…Luăm întreagă!
-         Costă…
-         Pungă aveţi?
-         Da. Costă…
-         Îmi feliaţi pâinea?
-         Nu se poate. E proaspătă şi fierbinte, se lipeşte miezul…
Între timp, reapare bărbatul cu cozonacul:
-         Ce cozonac este? Scrie pe el de post!
-         Nu contează. Toate sunt la fel – spune vânzătoarea.
-         Are zahăr – susţine cel care se afla în spatele meu.
-         Poate nu are gust…
-         Are…are… - aprobă mai mulţi, de la coada imensă care se formase.
Bărbatul pleacă, bătrânul priveşte pâinea iar eu cer repede produsul dorit, plătesc şi dispar spre florărie. Sunt două în zonă.
Ajung la prima florărie şi constat că este ceva lume dar produsele nu sunt frumoase, părând vestejite. Vânzătoarea arată mult mai bine decât florile pe care le vinde.
Mă duc la următoarea florărie unde deja se formase o coadă imensă. Se pare că sunt mulţi sărbătoriţi în aceste zile. O fi perioada cu cei mai mulţi născuţi!
Mă uit atent la flori şi mă sperii! Nu de produse, cât de bătrânul de la pâine, pe care-l reîntâlnesc. Vorbea cu vânzătoarea şi pipăia, verifica fiecare floare… şi erau destule pe acolo!
Deodată îmi vine o idee! O să apelez la o florarie online! Mai exact, îmi aduc aminte de nunta unde am fost naşi, iar florile şi aranjamentele florale, le-am comandat de pe situl FlorideLux.ro. Descoperisem situl în urma cercetărilor mele pe internet, prin intermediul blogului Petale de viata  . Eu sunt obişnuit să caut pe net, să cercetez! De aceea găsesc mereu câte o soluţie, viabilă, pentru orice!
Tot prin intermediul acelei florării, achiziţionasem la prima aniversare a căsătoriei noastre, un cadou pentru soţia mea în special, pentru casă în general. Erau mirificele plante ornamentale  care ne întâmpinau pe holul apartamentului, când reveneam acasă.
Până vine şefa… pot să fac repede comanda şi poate iau şi alte flori, pentru soţie, vreun ursuleţ de pluş pentru mogâldeaţa care ne va vizita… Toate dintr-un singur loc!
Să rezolv repede problema, că poate mă trezesc cu făcăleţul peste cap, că nu mi-am îndeplinit obligaţiile de aprovizionare!
Florile trebuie oferite din dragoste. Floarea în reprezintă pe cel care le oferă, precum şi gingăşia celei care o primeşte.
Femeile sunt ca florile, firave, gingaşe, uneori … înţepătoare!
Cu un trandafir, poţi spune că se face primăvară! Dar cu mai mulţi?



Până am terminat de relatat povestea, florile au şi venit… Frumoase, proaspete…. Sunt ca cele din visele frumoase!
Sper să nu fie invidioasă soţia mea că am fost servit prea bine! Adică mă descurc, din nou , mai bine decât ea!

Din suflet, salvează o inimă!


Se apropie sărbătorile. Fiecare îşi planifică timpul şi banii pentru a se organiza cât mai bine. Este normal, pentru că tot anul a muncit, a luptat, fiecare, în parte, cu viaţa, traiul şi soarta lui.
Mereu în prag de sărbători, omul vrea să fie mai bun, dar uită, că de fapt, în fiecare zi din viaţa lui, trebuie să fie bun.
Fiecare pas în viaţă, fiecare clipă, influenţează într-un fel sau altul, atât destinul propriu cât şi al altora din jurul nostru. Orice pas, bun sau greşit, produce un anumit efect şi asupra celorlalţi din jurul nostru.
Oamenii trebuie să gândească cu inima, şi să acţioneze cu sufletul. Nu trebuie să privim doar în ograda noastră, pentru că şi alţii depind inevitabil, de noi.
Când avem alegeri dificile de făcut, gândim cu mintea dar rar acţionăm cu inima şi sufletul. Înainte de a fi ce suntem, să nu uităm să fim oameni. Toţi, indiferent de “valoarea” noastră, suntem oameni, avem o inimă, un suflet şi putem acorda şi altora …o sansă. Sansa ta, poate fi şi sanşa altora!
Campania asociaţiei “Salvează o inimă”, răspunde mereu la apelul disperat al celor din jur. Ajutându-l pe cel de lângă tine, te ajuţi pe tine!
Fiecare persoană ar face orice pentru un copil…
În acest an, campania organizată de această asociaţie adună bani din donaţii pentru Cristian. Şi Cristian vrea să-l întâlnească pe Moş Crăciun!
Dacă vreţi să-l ajutaţi, este foarte simplu.
Pentru mai multe detalii, clic pe link-ul de mai sus, care vă conduce la pagina de site a campaniei.
Suntem săraci, dar mulţi. Dacă fiecare ar oferi puţin din sărăcia lui, mulţi ar avea de câştigat.
Până să renunţe politicienii la ambiţiile lor personale, să ne ajutăm noi, pe noi. Poate va fi o lecţie şi pentru cei care se prefac că ne conduc ţara.
Ajută un suflet, salvează o inimă!
Fii bun, dar nu doar de sărbători!

Sună telefonul


Încep să casc.
Deschid ochii, privind uimit în jur. Am auzit un sunet de clopoţel. Categoric, nu era de la sania cu zurgălăi, a lui Moş Crăciun. Dar nici nu cred că am luat-o razna!
Ascult, dar parcă nu se mai aude. Poate am visat.
Telefoanele mobile le-am lăsat în altă cameră, uitate cu un scop anume.
E timpul să adorm din nou. Închid ochii, iar clopoţeii revin. Tresar. Oare ce o fi. Iar este linişte. Mă ridic din pat, îmi pregătesc o cafea şi stau cu privirea ageră să descopăr cine şi mai ales, ce anume vrea să se joace cu mine!
Iar se aude. Urmăresc sunetul, răsturnând un scaun, nişte haine... neimportante. Ajung sub brad şi găsesc o cutie! De acolo se aude un sunet ciudat de clopoţel.
Îmi ridic privirea, iar un glob îmi pică pe cap. Iau pacheţelul, pentru a evita accidentele şi mă reped asupra lui, să-l desfac. Dacă este o bombă?
Chiar este! Şi mai sună o dată scurt! Este Allview X2 SoulStyle .
Da. Mi-a venit micul cadou de la Moş Crăciun. Repede încep să-i fac verificările tehnice.
După ce introduc ambele mele cartele SIM, ale celor două reţele de telefonie pe care le folosesc, mă conectez repede pe internet. După setările obişnuite, descarc de pe un site de sport, meciul de fotbal pe care nu-l văzusem seara precedentă. Apoi îmi aduc aminte că fusese şi un episod din serialul care-l urmăream cu familia şi repede descarc şi acel fişier video. Ce bine că telefonul este compatibil atât cu standardul FDD cât şi cu cel TDD. Are viteza 4G!
Timpul trece şi mă sperii! Dacă mă trezesc şi telefonul dispare….
Dacă este vis, acest telefon îl pot câştiga şi la concursul Crăciunul Bloggerilor de pe BlogAwards, la proba Allview X2 Soul Style… şi nu doar eu, oricine care participă la aceste concursuri şi deţine un blog!
E vis, e realitate…Voi afla în curând….
Până atunci să anunţ pe toţi că este timpul să muncească, pentru a fi răsplătiţi cu daruri….

http://www.blogawards.ro/campania-allview-x2-soul-style/

Banc - Uneori conteaza

Examen la fizică, subiectul: fenomenul ionizării. La sfârşitul examenului, o blondă o întreabă pe colega ei de bancă din timpul examenului:
- Tu ai ştiut?
- Perfect! răspunde aceasta.
- Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, zice blonda, înseamnă că am ştiut şi eu, pentru că am copiat cuvânt cu cuvânt de la tine.
Enervată şi îngrijorată, bruneta care ştiuse îi spune blondei:
- Cum ai putut face una ca asta, acum o să ne prindă şi o să ne pice pe amândouă!
- Fii serioasă, îi răspunde blonda care copiase, n-o să se prindă nimeni, pentru că am mai schimbat şi eu pe ici, pe colo. De exemplu, unde tu ai pus Ion, eu am pus Gheorghe!

Banc - La scoala

La şcoală:
- Gigele, ce înseamnă compromisul?
- Doamna învăţătoare, dacă mama vrea să meargă la mare şi tata la munte, evident că se merge la mare, dar tata poate să îşi ia schiurile cu el.

Cand descoperi pericolul...

Un tip vine la directorul unui circ.
- Ce ştiţi să faceţi?
- Vă arăt.
Se urcă la trapez, la 30 de metri şi se-aruncă de-acolo în cap, fără plasă. Rămâne lat. Directorul e siderat:
- Dumnezeule, să vezi acum anchetă!
Dar acrobatul se ridică, îşi scutură capul şi se apropie senin de el:
- Ei?
- Senzaţional! Poţi s-o mai faci o dată?
- Sigur.
Aceeaşi scenă, cu omul strivit pe jos:
- Doamne, a avut un truc, care acum nu i-a mai ieşit, parcă aud deja Poliţia!
Acrobatul se ridică, îşi scutură capul şi se apropie încruntat.
- Gata, eşti angajat!, strigă directorul. Câţi bani vrei!?
- Nimic, că n-o mai fac.
- Cum aşa, de ce?
- Mi se pare periculos.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

În căutarea Crăciuniţei


Pătrăţel priveşte plictisit, de pe fotoliu, la televizor. Sora lui, Maimuţel priveşte cu coada ochiului, de lângă laptop-ul vecinei, Gogoşar, spre el.
Gogonel se simte şi el plictisit dar mai aruncă câte o privire spre Maimuţel, ca şi cum ar dori să-i spună ceva vecinei.
Gogoşar zâmbeşte, privindu-şi cei trei vecini care nu prea se scaldă în apele lor. Fiind gazdă, propune:
-          Mă gândeam să fac de Crăciun nişte prăjituri...
-          Da...Da... – sare fericit Pătrăţel, urmat de Gogonel care aproape că se urcă cu picioarele pe fotoliu.
Văzând privirea critica a Maimuţelei, Gogonel se asează cuminte, la locul său:
-          Mă bucuram şi eu, că vine Moşul... cu dulciuri!
-          Doar atât vrei? – întreabă Maimuţel.
-          Păi... mai multe dar...
-          Tu ce vrei să-ţi aducă Moşul, Pătrăţel? – îşi întreabă Gogoşar, vecinul.
-          Plici...
-          Plici? – întreabă Maimuţel. Îţi dau un făcăleţ!
-          Nu... Ce atâta... cadouri.. Eu vreau... La mine să vină Crăciuniţa!
-          Da...da... – sare entuziasmat Gogonel. Poate să vină doar  în lenjerie intima….


-          Visezi cu ochii deschişi – îl ia la rost Maimuţel.
Gogonel tresare, ca şi cum s-ar fi trezit din vis, privind spre Pătrăţel, cerându-i într-un fel, ajutorul. Acesta se ridică din fotoliu, îi face semn cu capul lui Gogonel zicând:
-          Să lăsăm fetele…Poate au treabă şi le reţinem… Să se concentreze asupra prăjiturilor…Mergem la mine sau la tine, să vedem meciul de ieri, în reluare?
-          La mine, Pătrăţel! – răsuflă uşurat Gogonel, pornind spre ieşirea din apartament.
Gogoşar zâmbeşte, închide ferestrele deschise la laptop, pornind o căutare asiduă pe internet. Maimuţel o priveşte tăcută până vede o imagine cu o lenjerie sexy  care o lasă fără grai. După mai multe mişcări de sprâncene, i se adresează gazdei:
-          Credeam că ne uităm de reţete…
-          Păi, ai auzit ce vrea Pătrăţel pentru Crăciun! O Crăciuniţă! Hai să-i căutăm!
-          Da…da…Uite ce costum fain…
-          Da… Cum mi-ar sta cu asta!
-          Super! Cred că nici nu te mai lasă să pleci! O să-mi devii cumnăţică, pe loc!
Gogoşar se înroseşte puţin, apoi continuă să navigheze pe internet. Îi arată o nouă poză, Maimuţelei, care se şi vede echipată în acel costum, dar brusc, trezindu-se din visare, faţa ei, ia culoarea  globului roşu de pe masă.
-          Chiar îţi cumperi costum de craciunita ?
-          Categoric…. Să mă vezi mâine…. Ştii doar, că de Crăciun trebuie să fii sexy, iar fanteziile trebuie să devină realitate!

-          Abia aştept. Nici nu pot dormi! Ador şi abia aştept să-i văd figura lui Pătrăţel!
Cele două fete se îmbrăţişează şi apoi revin la treburile lor importante, cele legate de comandă.

Liniştea din jur îi pune Maimuţelei nerăbdarea la încercare. Iese tiptil din camera ei şi se ascunde lângă dulăpiorul din hol. Priveşte insistentă la ceas, asteptând soneria.
Se aud paşi pe scări, pe holul blocului. Apoi se aude o uşă trântindu-se. Era a lui Gogonel care o urma pe Gogoşar.
Se aude soneria. Maimuţel aşteaptă, ca şi cei de afară, reacţie din partea lui Pătrăţel. Linişte. Soneria se aude din nou. Linişte. Maimuţel se enervează şi strigă:
-          Pătrăţel! Deschide uşa că eu sunt la baie!
-          ….
-          Pătrăţel!
-          Da… - îşi deschide nervos uşa de la cameră Pătrăţel. Iar au venit cu reclame! Coletul cu cadoul de la servici a venit… pe altcineva nu aştept! Gogonel nu sunş!
Pătrăţel priveşte spre baie, văzând uimit, că lumina este stinsă. Maimuţel când se afla în locul respectiv, aprindea toate luminile, în baie, pe hol…. Pătrăţel se miră că este beznă prin jur. Soneria se aude din nou!
-          Nu suntem acasă! – strigă Pătrăţel.
O porneşte, oscilând, între uşa de la intrare, uşa de la cameră şi drumul spre baie. Până la urmă merge la uşa de la intrare şi o deschide larg . Cu un ochi vede platoul cu prăjituri…. Înhaţă una dintre ele, mestecând:
- Hm…bune…Ca de obicei….şi…
Pătrăţel rămâne fără grai. Nu din cauza aerului , doar din simplul motiv, că a rămas cu gura căscată:
-          Moş Crăciu….na…Tanti Crăciuniţa….Crăciuniţă…. Da…Vai…să nu vadă Gogoşar că mă bate cu făcăleţul…Dar este Gogoşar!
Pătrăţel sare să o îmbrăţiseze pe Gogoşar, periclitând integritatea platoului cu prăjituri, pe care le salvează, ca un cavaler, Gogonel, care începe să înfulece. Maimuţel apare lângă ei. Pătrăţel se intimidează, priveşte, buimac încă, pe musafiră, făcându-le loc, tuturor, ca să intre….
Pătrăţel se freacă puţin la ochi, să fie sigur că nu visează, la o Crăciuniţă….

Cine sună ?


Se aude soneria de la ușă. Liniște! Mă duc să văd cine este...nimeni.
Deodată aud o bufnitură. Mă uit spre centrală...este ok. Eu sunt în picioare, deci nu am căzut! O pornesc spre sufragerie și....sub bradul împodobit este o cutie...Coolpad!
Brandul Coolpad este unul nou sosit pe piaţa telefoanelor mobile din România!
Coolpad Romania   are produse interesante....
Ce-o fi? O fi chiar de la Colpad? A fost Moș Crăciun de la Extreme Digital sau Media Galaxy? O fi venit pe horn! Dar nu am aşa ceva... sigur a intrat pe tubulatura de la centrala termică!
Colpad.... Acolo am văzut produsul pe care mi-l doream, Coolpad Porto  !

Gândurile mele erau la petreceri, revederi cu cei dragi şi liniştea căminului. Fiecare dintre noi, ne dorim să avem ceva nou în casă, câte ceva personal, care să fie de bun augur în noul an care tocmai se apropie ameninţător! Eu vroiam un smartphone Coolpad Porto  pentru că consider că este ceva frumos, interesant și care mă reprezintă... atât pe mine cât și pe alții! Am vrut să-mi comand online... dar dispărea atât de  repede din lista de produse ca și cum era pâinea caldă de la magazinul din colţ, în ajun de Anul Nou!

De ce este interesant acest produs? Este unul util! Are touch-screen, iar mărimea ecranului este 4,7 inch cu o rezouţie de 960x540 pixeli. Are tot atâtea culori câţi fani o să aibă cât de curând, adică 16 milioane.
Cel mai mult îmi convine că am opţiuni, aşa cum se procedează în general, la fiecare telefon să folosesc şi extensii de memorie. Voi folosi fie microSD, sau de ce nu, că doar este compatibil, microSDHC sau chiar microSDXC de la vechiul telefon! Acestea şi memoriile telefonului sunt suficiente pentru a face cât mai multe poze la o calitate  de 8 megapixeli!
Îmi aduc aminte că am vorbit pe internet chiar şi la telefon cu Moş Crăciun... şi uite aşa, se pare, că mi-a îndeplinit dorinţa! Deci trebuie să fim atenţi când ne dorim şi mai ales, ce ne dorim!
Abia astept să-l testez. Se potriveşte perfect pentru orice ocazie, fie una relaxantă de petrecere şi distracţie, fie în cea în cea sobră, specifică muncii de la servici.
Mă uit în jur şi văd că se mai găseşte câte ceva, atârnând în brăduţ. Inima tresaltă, de bucurie şi pornesc în explorare.
Mulţumesc Moş Crăciun.....Moş Coolpad....Moşule ce tânăr eşti!


Gata cu meditaţia... să vedem ce a venit şi cine ştie ce mai găsim, pe acolo, printre accesorii!