cluc24

duminică, 31 martie 2019

Satisfacția vieții


În viața trebuie să fim obiectivi. Dacă suntem subiectivi cu tot ceea ce este în jurul nostru ajunge să fim limitați. Omul are capacitatea de a discerne, a raționaliza și de a fi informat.
Din tot ceea ce există pe Terra, omul este persoana rațională, animalul este ființa care comunică nonverbal (gesturi, sunete) cu cei din jur, iar florile sunt cele care oferă sănătate i satisfacții vizuale. Toate aceste elemente au legătură între ele, pentru că nu pot coexista, decât în relații unele cu altele.
Tot ce există are un rol bine definit. Iubirea este sentimentul cel mai nobil dar uneori dragostea nu este suficientă. Omul tinde să caute ceva nou, să exploreze noi culmi, toate cu scopul bine definit de a se simți bine.
Satisfacția sexuală ține de atașamentul partenerilor și de îndeplinirea dorințelor și a fanteziilor erotice.
Partenerii maritali, soţul şi soţia trebuie să-şi comunice verbal dorinţele şi simţămintele lor sexuale, pe lângă comunicările zilnice obişnuite. Fiecare dintre ei trebuie să fie conştient, să cunoască în detaliu care sunt aşteptările celuilalt. Modul de existenţă, prin  jocul de-a ghicitul, nu este elocvent în acest domeniu, nefiind nici locul nici momentul pentru aceasta.
Timpul petrecut în cadrul discuţiilor specifice relaţiilor sexuale nu este unul pierdut, fiind o evaluare a felului cum se simte celălalt partener şi să se decidă dacă şi ce ar trebui schimbat sau îmbunătăţit. Lipsa acestui timp duce la insatisfacţie şi la forme disfuncţionale.

Satisfacția sexuală depinde de cuplu, de atmosferă și chiar de unele accesorii care fac jocul erotică să aibă nevoie de unele jucării sexuale care fac deliciul acțivității, fiind similare cu cireașa de pe tort.
Ne-am obișnuit că oamenii folosesc diverse obiecte care să-i satisfacă precum păpuși gonflabile sau vibratoare, dar atunci când vine vorba de o persoană cunoscută despre care auzim că are sau a avut asemenea obiceiuri, avem impresia că totul este anormal.

Dacă ar fi să luăm în evidență tot ceea ce pare anormal, am ajunge la concluzia că trăim într-o lume ciudată, în care nimic nu este așa cum pare.
Deci, uneori un afrodisiac salvează o relație de cuplu. La fel, uneori o simplă comandă online pentru produse de la sex-shop pot salva o cășnicie, o relație sau pur și simplu o familie! 

sâmbătă, 30 martie 2019

Alergând printre obstacole


Mergând agale pe stradă, a fost imposibil să nu aud o discuție între două femei care s-au întâlnit în fața unui magazin:
-          Vai ce frumoasă ești! Ce ai slăbit!
-          O femeie trebuie să aibă grijă de ea.
Interesant punct de vedere, mai ales că puțin mai departe, lângă o berărie, un bărbat se plângea amicului său:
-          M-am îngrășat. Viața asta....
Când aud că se vorbește despre viață, instantaneu gândurile îmi zboară și încep să devin filozof. Viața este așa cum ne-o facem noi... în general.
Oricum, legat de slăbit, trebuie să trec și eu la acțiune. Am un abonament la o sală de fitness, dar trebuie totuși să merg puțin pe acolo... să văd ce se mai întâmplă.
În urmă cu zeceani, la primul meu loc de muncă aveam o gașcă de prieteni: femei, bărbați, slabi, grași și ne simțeam bine împreună. Aveam un coleg căruia îi spneam Pinguinul, că avea 138 de kg și abia mergea, dar veselia lui era direct proporțională cu greutatea. Cred că de aceea, devenind și eu vesel, m-am îngrășat.
Oare râsul, îngrașă? Aici nu mă refer la animal.... pentru că de acesta fugi și... faci sport!
Într-o zi, când am constatat cu stupoare că aveam 98 de kg, m-am plâns Pinguinului, iar acesta mi-a spus:
- Ai grijă, că eu la vârsta ta eram mult mai slab ca tine acum!
Aceste cuvinte au fost cât o mie de sfaturi pentru sănătate. Știam că Pinguinul savurează dulciuri și bere, așa că eu am renunțat la aceste „vicii”. Am început să alerg, cel puțin așa credeam, pentru că prindeam autobuzul firmei în fiecare zi, deși plecam tot mai târziu de acasă.
Am trecut pe o dietă legată de frunze verzi: stevie, spanac, urzici dar nimic! Eram la fel cu kilogramele, doar mai verde la față! Am renunțat și am revenit la ceea ce făceam înainte.
Apoi m-am mutat la o companie mai mică. Acolo eram stressat și mă îngrăsam. Am aflat că stressul îngrașă dar spre surprinderea mea, după vreo doi ani, eu și stressul am devenit compatibili și am început să ne completăm, astfel că am slăbit. Într-o lună, am reușit să ajung la 72 de kg. Cei din jurul meu s-au speriat și m-au trimis la doctor. Nu aveam nimic, eram doar ca în pozele acelea cu reclame pentru slăbit, gen: înainte - și acum!
Am primit o invitație pentru un proiect de slăbit și când m-am dus la prezentare și am completat fișa de înscriere, mi-au mulțumit călduros, având impresia că am râs de ei, când completasem în urmă cu trei luni, invitația de a participa la eveniment.
Dar se pare că timpul le rezolvă pe toate, așa că încet dar sigur sunt pe cale să revin la greutatea mea.
Acum lucrez la o altă companie și devin om cu „greutate”. Trebuie să ajug din nou la starea de bine și la imaginea pe care am avut-o, dar cu alte conotații înainte - prezent!
Motivația pentru a începe un program de slăbit este aceea că trebuie să mă simt bine în pielea mea, să fiu sănătos și să pot să mă delectez cu ceea ce-mi place!

Pentru a slăbi ușor este nevoie de o dietă sănătoasă. Când m-am decis să încep să am o viață așa cum credeam că există doar în vise, am apelat la specialiști în nutriție pentru a-mi stabili un meniu sănătos.


A fost greu să încep pentru că eram conștient că vor dispărea mesele copioase, cartofii prăjiți, snițelul, carnea, berea, dulciurile... Deja încep să plâng gândindu-mă la ce sacrificii voi face!

Când am primit programul de alimentație, am rămas puțin bulversat. Am găsit în meniu cartofi, carne, fructe, legume, specialități, trei mese și două gustări pe zi. Singura problemă era că nu puteam merge zilnic la cumpărături, mai ales că meniul era variabil. Oricum, cu siguranță, nu aveam cum să găsesc toate produsele sau înlocuitorii echivalenți ai acestora. Deja mă vedeam renunțând înainte de a începe, deși eu nu abandonez niciodată înainte de termen!

Soluția mi-a oferit-o vecinica de palier, care a primit un colet și eu, generos am ajutat-o cu transportul:
-          Mulțumesc de ajutor!
-          Măcar atât să fac. Ajut și eu lumea, puțină mișcare și poate slăbesc.
-          Eu am scăpat de opt kilograme!
-          Wow - spun eu deși vecina pare slabă de când o cunosc. Cum?
-          Am un meniu de slăbit de la o firmă, de fapt acesta este conținutul coletului și în plus, alerg în fiecare seară.
-          Eu alerg dimineața după autobuz! Din nou!
-          Haha! Dacă vrei, putem face jogging seara....

Deocamdată doar atât, pentru că se aude soneria și sigur a venit curierul cu coletul ce conține meniul săptămânal de la Smart Diet, de pe al cărui site am preluat imaginile pentru articol. După ce le voi aranja, îmi iau treningul și alerg să o prind din urmă pe vecinica....


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2019.


vineri, 29 martie 2019

joi, 28 martie 2019

Cadori pentru cei mici


Maimuțel privește spre fratele ei  și-i spune:
-          Trebuie să ne pregătim de ziua nepoțelului.
-          Mda... – răspunde în doi peri, Pătrățel. Luăm cev jucării.
-          De obicei se cumpără îmbrăcăminte – intervine vecinica Gogoșar.
-          Păi și ce, eu știu ce dimensiuni are? Când a fost bebeluș le-am spus părinților să-l măsoare. Acum ar fi penibil să repetăm strategia.
-          Păi nu știi mărimea? – intevine și vecinul Gogonel în discuție.
-          Nu.
-          Oricum poți cumpără ceva și-l schimbi dacă nu se potrivește – susține Gogoșar.
-          Păi dacă amînă petrecerea. Anul trecut așa am pățit, iar tricoul rămasese mic. Nepoțelul plecase în tabără și uitaseră când au făcut programarea inițială.

-          Am dat o căutare după haine copii ieftineUite Kidlet este un outlet online cu hăinuțe de calitate pentru copii. Este singurul webshop din România care asigură un termen de retur de 100 de zile! – continuă Gogoșar
-          Super. Ne încadrăm în orice termen. Dar ce avantaj au ei?
-          Satisfacția clienților.
-          Păi în 100 de zile, hainele se demodează.
-          Nu chiar. Oricum ei vând și produse second-hand.
-          Poți comanda online și livrarea să o faci acasă la nepoțel – intervine Gogonel.
-          Ai dreptate. Am mai făcut așa – spune mândru Pătrățel. Dar sunt de încredere?
-          Am dat căutare dup “Kidlet pareri” și am văzut recenzii favorabile
Gogoșar caută pe internet folosindu-se de laptop și întreabă:
-          Ce vreți să cumpărați?
-          Blugi – spune Pătrățel.
-          Ei da! Ce găsim pe acolo? – întreabă Maimuțel
-          Poți alege haine Zara sau piese deosebite de la branduri ca C&A, Disney sau Tom Tailor.
-          Ar trebui să luăm ceva din seria de geci copii că tot vine sezonul de primăvară și vechile haine probabil au răma mici.
-          Bună idee, Pătrățel  - confirmă Maimuțel
-          Mereu am idei bune. Noroc că ne mai ajută și Gogoșar, spune Pătrățel încercând să-și laude vecina conștient că în bucătărie,  în cuptor, se pregătea ceva delicios.
-          Luăm o geacă mai subțire – spune Maimuțel.
-          Albastră – spue Pătrățel pentru a avea ultimul cuvânt!



miercuri, 27 martie 2019

Scuzele lui Pătrățel


Zâmbetul lui Pătrățel dispare, pentru că Gogoșar tocmai scotea din rucsac,  un pachețel pe care acesta uitase să-l ascundă... Acesta se ridică brusc din fotoliu și ia pachetul punându-l sub fotoliu. Sora lui, Maimuțel se uită mirată, în timp ce vecinul Gogonel dă replica:
-                            Ai fost mai rapid ca fotbaliștii!
-                            Ce ai pățit? - se miră Maimuțel.
-                            Nimic - spune Pătrățel privind atent la televizor.
-                            I-ai luat cadou Gogoșarei? - întreabă Maimuțel.
-                            Nuuu! - spune răspicat Pătrățel 

Între timp, Gogonel subtilizează pachetul și-l desface, căzându-i pe jos afrodisiacele Pătrățel se înrosește și spune grăbit:
-                            Sunt niște chesti...
-                            Ai fost la sex shop! - spune uimită Maimuțel care studiază produsele alături de Gogoșar.
-                            Am intrat că ploua... trebuia să cumpăr ceva... să nu mă alunge!
-                            Și ce mai aveau pe acolo? - întreabă Gogonel.
-                            Mai multe chestii...
-                            Aveau și jucării sexuale? - întreabă Gogonel
-                            Dacă vrei amănunte, du-te și vezi. Îți dau adresa.
-                            Ai rămas marcat? Ești client fidel? - întreabă Gogoșar.
-                            Dacă cunoști zona, poate ne iei și nouă câte un vibrator, că nu avem parte de băieți - spune Maimuțel iar Gogoșar începe să râdă.
Gogonel închide în sec și începe să regrete gestul făcut. Își lasă privirea și urmărește emisiunea de la televizor, alături de Pătrățel, tăcuți. Gogoșar o lovește încet cu cotul pe Maimuțel:
-                            Păi acum că avem afrodisiace, putem să ne pregătim să mergem.
-                            Da. Mergem la club să petrecem.
-                        Putem să-i lăsăm pe băieți aici, că avem prăjituri, bere au ei, fotbal este la televizor...
-                            Da. Mă duc să mă pregătesc - spune Maimuțel.
-                            Hey! Ce ați pățit! - intervine Gogonel.
-                            Noi suntem o famili.... familie - spune Pătrățel.
-                            Chiar? - face pe mirata Maimuțel. O puneți pe Gogoșar doar să gătească...
-                            Venim și noi la petrecere - spune Pătrățel.
-                            Doar dacă trecem și pe la sex shop - spune Gogoșar.
-                            Mergem. Poate au recomandări - spune Pătrățel.
-                            Uneori ai nevoie de stimulente ca să începi o relație - spune Maimuțel privind spre Gogonel.

marți, 26 martie 2019

Viața în doi


Noţiunea de cuplu a apărut în Franţa, în perioada specifică secolului al XII-lea. Prin această noţiune se consemna uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Aceasta a coincis cu debutul căsătoriei religioase, fondate pe consimţămantul partenerilor. O definire generală a cuplului o reprezintă reunirea a două persoane, a unei perechi, care are la bază o legătură constantă, o apropiere momentană.
Relaţiile de cuplu care se formează în perioada adolescenţei târzii-începtul vârstei adulte sunt cele care tind să se sendimenteze, concretizându-se în relaţii de lungă durată şi uneori în căsnicie, conform miturilor literare. 

În cartea scriitoarei Sidonia Dragusanu întitulată „Într-o gară mică”, povestea Denisei este interesantă din prisma prieteniei cu Luiza și a unei iubiri împărtășite pentru doctorul Petru. Această iubire apare la sfârșitul vieții adolescentine. Denisa a mai simțit fiorii dragostei, a unei iubiri de care se detașase, când fusese plecată în vacanța la Sinaia, iar un bărbat care se plimba cu ea și o cunoscuse într-o cofetărie, o ceruse de soția. Ea nu era pregătită și nu avea împătățea aceleași sentimente.
Sidonia Drăgușanu în cartea Într-o gară mică descrie relația de cuplu din perspectiva femeilor dar eu nu pot să văd această relație decât prin ochiul bărbatului. Dacă stau bine și mă gândesc la trecut, când eram în la școala generală mă jucam des cu fetele și chiar îmi plăcea. Să mă joc cu ele, nu cu jucăriile lor: păpuși, set de bucătărie.... deși îmi aduc aminte că aveam un ursuleț de pluș pe care-l consideram prietenul meu, pentru că mă aproba mereu dând din cap, cu o plecăciune și un sunet: ”mooor”. Dar nu a murit niciodată, doar și-a pierdut glasul, când s-a terminat bateria.
Totul a fost așa, până la un moment dat când am auzit o discuție între bunica mea și o prietenă a ei, care venea la noi în fiecare sâmbătă și ațipea câte un pic și se trezea speriată de sforăitul ei. Aceasta i-a spus bunicii mele:
- O să frângă multe inimi!
- Nu, o să facă fericită pe cineva! - a spus bunica mea.
Eu n-am înțeles nimic dar așteptam să văd viitorul, trăind prezentul. Am ajuns la liceu unde erau elevi cu diferite personalități. Doua fete aveau un impact emoțional puternic asupra mea: prima se ținea după mine dar nu-mi plăcea de ea, iar cealaltă era frumoasă dar nu avea ochi pentru mine.
Mi-am dat seama că nu sunt pentru mine, în momentul când stăteau cu mine în bancă la orele de engleză pentru că le ajutam, ca și pe ceilalți colegi să răspundă corect la lecție: citire și traducere. Atunci mi-am dat seama că totul este pe interes, iar confirmarea am primit-o în următorul an, când pierdusem pasiunea pentru limba engleză și am fost abandonat ca un ursuleț rămas fără baterii.
De atunci m-am îndepărtat de oameni, mai ales de reprezentantele sexului frumos. Un coleg mi-a zis într-o clipă de sinceritate:
- O să ai probleme cu femeile. Va fi greu să legi o relație.
După revederea de peste câțiva ani, fostii mei colegi erau schimbați, unii chiar în bine dar era târziu. Fata care se ținuse după mine arăta superb, ca o prințesă desprinsă din filmele de dragoste și avea o viață de familie fericită. Colega care-mi plăcuse nu mai păstra misterul și atracția trecutului, motiv pentru care încă își căuta calea prin viață.
Între timp am urmat o școală postliceală după care m-am gândit că Facultatea este ceea ce-mi trebuie de de fapt. În decursul celor doi ani de școală potliceală, noi aveam o singură fată în clasă și era ca o regină, toții fiind sub “papucul” ei. Între ea și cel mai în vârstă coleg, al cărui limbaj nu mi se părea prea convențional, s-a înfiripat o poveste de iubire care a ținut doar până la terminarea studiilor. Era clar că iubirea este cu năbădâi.
La petrecerile organizate, am fost un participant stingher, fiind printre puținii băieți care nu veneau împreună cu o fată. La un moment dat, mi-am pus întrebare: “Iubesc femeia sau ideea de femeie?”
Au urmat studiile universitare. În prima zi, aruncând o privire în clasă, am constatat că avem doar o fată. Era ca un deja-vu al etape ce tocmai se terminase, până în momentul când s-a deschis ușa sălii și a intrat o altă fată:
- Sunt noua voastră colegă. M-am transferat de la o altă facultate! - după care s-a asezat lângă mine.
Din acel moment am simțit o durere... dar nu era de la vreo boală. Am vorbit cu ea și am aflat că este mai mare ca mine: “Sunt bătrână” a spus ea deși abia împlinise 21 de ani.
Au trecut anii de facultate și mi-am pus un gând “O să mă însor cu colega de facultate”. N-am spus nimănui, doar părinților mei care se îngrijorau că sunt un pustnic. Cred că nici ei nu mă credeau....
Între timp am pierdut legătura cu ea, auzind că a plecat în SUA. Am suferit dar am considerat că viața și soarta nu mă vor abandona.
Într-o zi, bolnav fiind, am mers la doctor și acolo am revăzut-o pe cealaltă colegă de facultate și vorbind cu ea, am aflat că prietena ei (colega noastră) s-a mutat la bunici și ea mi-a oferit numărul ei de telefon.
Ajuns acasă cu inima cât un purice, am sunat... a răspuns...eu nimic, apoi mi-am reglat tonalitatea vocii și ne-am dat întâlnire. Când a venit, aproape că nu o recunoșteam! Am fost pe la magazine, la cofetărie, apoi ne-am reîntâlnit în parc și am decis să ne căsătorim. De fapt, ea a propus iar eu am acceptat.
După cinci luni, eram căsătoriți. Eu mi-am îndeplinit crezul și promisiunea legată de partenera de viață, suntem un cuplu și așteptăm pensia... care vine peste 35 de ani....
Dacă eram în prezent, era mai ușor, că ne trimiteam mesaje și iconițe pe rețelele sociale... Totuși am o dilemă: ce curs era când am văzut-o prima oară pe viitoarea mea soție! Nu ne aducem aminte niciunul dintre noi...

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019, având ca sursă de inspirație și meditație, cărțile Sidoniei Drăgușanu.

luni, 25 martie 2019

Vine primăvara...


... și scăpăm de frig!
În sfârșit se simte cum Soarele își întinde razele asupra orașului și hainele groase se pregătesc să devină rezerve strategice.
Cei care locuiesc în case și au grădină sunt privilegiați în perioada verii. Iarna au probleme legate de activitatea dezăpezirii și toamna de strâns frunzele care vestesc sosirea iernii, dar sunt infime în fața privilegiilor de care au parte. Primăvara se întorc păsările călătoare iar zona verde devine una activă. Încep să înmugurească pomii care-și anunță viitoarele recolte de fructe benefice organismului.
Eu locuiesc la bloc dar am și eu anumite ritualuri de primăvară. După ce se încălzește, îmi iau șurubelnița de la „iernat” și demontez geamurile de protecție de la balcon. De fapt sunt niște plăci de policarbonat care sunt prinse într-o ramă metalica și rulate pe două plăci de lemn, amplasate pe bara exterioară a balconului. Îmi părea rău să închid balconul cu termopan, pentru că nu aveam  acces total la priveliștea mirifică și aerul proaspăt de afară în perioada caldă. Aceste plăci nu mențin căldura excesivă dar sunt utile pentru că împiedică să intre vântul și zăpada. Temperatura este perfectă cât să pot păstra mîncarea la rece, fără a folosi frigiderul în acest anotimp friguros.
Zona în care locuiesc este amplasată lângă o zona verde ce delimitează zona de acces pe străzi, atât pe cel pietonal cât și pe cel al autovehiculelor.
În momentul când eliberez balconul de „hainele ei” purtate peste iarnă, se aude ciripitul păsărelelor (nu din cauza amețelii) și apare priveliștea care-mi încălzește sufletul.
De asemenea o pot urmări pe vecina care-și plimbă cățelul, o aud pe octogenara care se laudă cu iubirile vieții, pisica care se suie în copac și văd agitația oamenilor din perioada premergătoare sărbătorilor. Pot observa bucuria copiilor care zburdă prin zona verde admirând multitudinea de culori florale.
Dar nu sunt singurele pregătiri cu ocazia venirii noului anotimp. În fiecare an, la început de Aprilie ne vin musafiri de peste hotare: mamă, tată și doi copii plus un cățeluș. Ei stau două săptămâni și trebuie să le oferim confort și relaxare. Vara mergem noi la ei, dar acolo este avantajul că stau la casă și putem ieși în grădină.
În fiecare an facem investiții în locuință. Am început cu reducerea consumurilor de energie electrică prin achiziționarea becurilor cu led. Prin acest artificiu, am reușit să adunăm o sumă de bani suplimentară astfel încât să reorganizăm cel mai important loc din locuință: bucătăria. Acolo se desfășoară cele mai importante evenimente care au ca rol principal, stomacul nostru! Din acest motiv ne-am completat ustensilele necesare pentru prepararea și servirea meselor cu setul de tacâmuri Dune 24 piese și setul de oale Kaiser Inspiration, ambele WMF. 

Pentru un confort adecvat și pentru a face față musafirilor am utilat bucătăria cu un set de masa cu scaune care să fie ideal pentru sase persoane. Dacă mai apare cineva, aducem un scaun de bucatarie pe care-l păstrăm de obicei pe balcon. Setul de masa Arthur White și cu cele 6 scaune Loft White Brown se integreaza perfect designul și mobilierul din bucătărie, ducând spre un puternic efect vizual.. 
Bucătăria este realizată în culoare deschisă pentru a da o impresie de spațiu mărit, frigiderul și mobilierul crem se încadrează perfect, iar aragazul electric este situat în apropierea acestei mese de bucătărie pentru că scurtează calea mâncării spre cei înfometați.
În perioada când ne vizitează prietenii de peste hotare, folosim și livingul ca dormitor, având o masă pliabilă și o canapea rabatabilă. Acolo stau prichindei care au loc de joacă. Facem de fiecare dată un bilanț și un clasament, pentru a vedea cine este campionul căzăturilor pe jucării. Doi ani la rând am fost eu, în primul an arătam ca o varză ciufulită, la propriu și la figurat: îmi căzuse platoul cu sarmale în cap! 

Seara când ne adunăm acasă, după cină, ne retragem pe terasă, deschidem masa pliantă care este prinsă de peretele balconului și mai aducem o masa suplimentară și câteva scaune pentru a savura o cafea, o prăjitură sau câte o răcoritoare cu sau fără alcool. Fiecare are propriul scaun, conform culorilor preferate. Al meu este cel albastru pe care-l ascund ca să nu mi-l ia nimeni...Este momentul nostru de relaxare care uneori se întinde dincolo de granița zilei în care ne aflăm.
Uneori cu puține obiecte, cu inspirație și cu prieteni apropiați sufletului ne putem simți ca în Rai și să descoperim de fapt, că tot ceea ce facem este ca noi să fim fericiți.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019, iar imaginile sugestive au fost preluate de pe situl Somproduct al cărui motto “Inspiring Comfort” este sugestiv și pentru viitoarea reamenajare a livingului!


duminică, 24 martie 2019

Pătrățel la sex shop


Sună telefonul. Pătrățel ia cu grijă telefonul mobil și răspunde în timp ce picăturile de ploaie îi pătrund pe gât făcându-l să tresară:
-                            Da, surioară!
-                            Dacă tot ești la cumpărături, vezi și de niște vopsea de păr.
-                            Și de unde să știu eu de care vrei?
-                            Păi ajungi la magazin și ne suni.
-                            Am înțeles, Maimuțel - răspunde Pătrățel în timp ce ploaia se întețește.
La cinci pași de Pătrățel, un bărbat cu gulerul ridicat și fața ascunsă, având un pachet în mînă, închide ușa unui magazin și aleargă în ploaie.
-                    Omul s-a adăpostit de ploaie - constată Pătrățel care intră în incinta aceluiași magazin.
-                            Ce zici? - întreabă vocea de la telefon
-                            Plouă și am intrat într-un magazin... sau muzeu după exponate...Hai salut. Vorbim! - zice Pătrățel privind ciudățeniile din jur.
După încheierea apelului, Pătrățel se uită la exponate și citește cu voce tare pentru a le înțelege denumirile:
-                       Jellu  Rancher Vibrating... Firefly Couple Pleasure Kit... o fi un muzeu internațional. Dildo Strap On, vibrator ....
-                            Vă ajut cu ceva - întreabă o domnișoară care apare din spatele unui raft unde scria Bontage și aranjase niște cătușe.
-                            Păi... mă uit...
-                            Bine. Doriți pentru dvs., pentru cuplu...dacă este nevoie să-mi spuneți să vă ajut.
-                            Da...
-                            Vă las să alegeți și să studiați. Mă duc să aranjez vibratoarele.
-                            Bine... - spune Pătrățel privind cu ochii mari cât cepele, obiectele expuse. Acestea sunt.... 

-                            Lubrifianți și afrodisiace - răspunde fata.
-                            Pentru ce sunt.. vopsea de păr nu aveți? - soptește pentru sine Pătrățel.
-                            Sunt stimulente pentru plăcere. Folosindu-le, acestea excită și vin în sprijinul unui act sexual ideal iar partenerii sunt satisfăcuți. Avem mai multe jucării sexuale și jucării erotice. Uitați acolo....
Pătrățel simte că-l cucerește... un sentiment și o stare de care nu a avut parte de mult timp.
-                            Da...
-                            Doriți?
-                            Cred că da.
-                            Chiar acum cinci minute a venit un client și a cumpărat un afrodisiac.
-                            Da.. Stiți... Vreau și eu ce a cumpărat acel client.
-                            În regulă!
-                            Împachetat bine.
-                            Sigur! Dacă mai doriți câte ceva, puteți comanda și online iar livrarea va fi discretă! - zâmbește domnișoara care-i face cu ochiul în timp ce-i predă pachetul și încasează banii de pe card.
-                            Mulțumesc - spune Pătrățel care iese grăbit, alergând.
Ajuns pe stradă, se oprește și respiră adânc în timp ce persoanele din jur îl privesc cu teamă. Arăta ca un hoț care fugise cu prada. Își mișcă capul stânga-dreapta și o pornește spre locuință. Își aduce aminte că trebuie să cumpere vopsea de păr și intră în primul magazin....

Pătrățel stă cuminte pe scaun, așteptând friptura preparată de Maimuțel și vecinica Gogoșar. Apare și Gogonel:
-                            Așa obosit am fost, păcat că nu am ajuns la cumpărături! Sper că te-ai descurcat, Pătrățel!
-                            Da... ca un expert. Satisfac și cele mai rafinate gusturi! - se laudă Pătrățel în timp ce toți se uită mirați la el, oprindu-se din activitatea lor.
În acel moment, zâmbetul lui Pătrățel dispare, pentru că Gogoșar tocmai scotea din rucsac,  un pachețel pe care acesta uitase să-l ascundă...

sâmbătă, 23 martie 2019

O călătorie de vis


În sfârșit a venit și concediul. De fapt venise de vreo trei zile dar nu ne-a găsit acasă. A plouat abundent și am amânat călătoria. Până la urmă am decis să plecăm pentru că dacă amânăm, cine știe cum ne trezim că începe serviciul și când voi fi întrebat de către colegi de vacanța, voi spune:
-          Pe balcon, în beci, la strâns de jucării...
Am vorbit cu prietenii din capitală să ne întâlnim pe drum și să facem un turneu prin țară pentru a ne cunoaște istoria și cultura.
Cu o zi înainte de plecare i-am culcat pe copii și am pregătit bagajele. Eu m-am ocupat de mașină și am fost la un service pentru a-mi pune autoturismul la punct.
Omul de la service, în timp ce-și scărpina urechea îmi zise:
-          Și ziceți că megeți la Sarmizesetusa?
-          Da. O să mergem și la Sarmizesetusa Ulpia Traiana și la Sarmizesetusa Regia.
-          Drumul pe munte este anevoios. Puteți rămâne în pană.
-          Am roată de rezervă. Și suntem mai mulți, deci ne putem ajuta.
-          Să vă luați cârlige de remorcare.
-          Da! Mulțumesc de sfat. Nu mă gândisem. Pe mine mă speria gândul că urcând în munți putem să dăm și de zăpadă!
-          V-am montat și scutul de motor. După cum v-am spus, protejează bara față, radiatorul, motorul și cutia de viteze
-          Mulțumesc. Nu se știe ce poate pica din copaci sau din gropile pe care cu siguranță le vom găsi.

În jurul orei două noaptea, am reușit și eu să termin cu pregările, fiind convins că mașina ne va fi un prieten loial, că doar este tot un consumator ca și noi (el benzină, noi mîncare și băutură - dar nu în timpul condusului).
Soția mea dormea iar prichindeii adunaseră o grămadă de lucruri pentru călătorie. Văzând un cățeluș de pluș imens, l-am luat ușor, punându-l bine în dulap, că poate uită să-l ia cu el și mai eliberez din portbagaj. Dar încap oare toate în mașină? Doar cortul ocupă un spațiu semnificativ! Măcinat de aceste gânduri, mă duc în sufragerie și pornesc televizorul. Aștept să mă apuce somnul, starea nu peștele....A să nu uit de undițe!

Deodată mă trage cineve de păr, altcineva de mâini și mă trezesc pe jos, călărit de unul dintre copii. Soția mea stătea cu o mătură în mână supărată. 

-          Faci curat sau vrei să zbori? - întreb eu, moment în care apare și un polonic în cealaltă mână a ei.
-          Ai chef de glume! Du bagajele, îmbarcă copiii... și vezi că a spus vecinul să iei de la el ceva!
-          Da. Am cerut împrumut o cutie portbagaj că aseară... azi-noapte, mi-am dat seama că nu încap bagajele - spun văzând cum reapare cățelușul de pluș pe care-l ascunsesem și mă consolam cu ideea că și acest obiect ne va însoți.

După 30 de minute de agitație, reusesc să-mi prind pe suport, cutia de portbagaj. Între timp au ajuns atât bagajele căt și membrii familiei, gata de plecare.
- Vezi să nu uităm ceva - o aud pe soția mea care merge să încuie locuința, după un scurt inventar al obiectelor din jurul mașinii.
Ajuns la mașină, încep ordonarea obiectelor, și nu numai:
-          Un bagaj în portbagaj, al doilea bagaj în cutia de bagaje, un copil pe bancheta din spate, al doilea copil pe bancheta din spate, al treilea bagaj în portbagaj, al patrulea...bagaj pe bancheta din spate...
După ce termin mă îndrept spre scaunul de șofer. Lângă mine se afla deja soția mea, care aranja cățelușul de pluș ca să nu ne cadă în cap, în timpul deplasării. Pornesc grăbit pentru a ajunge la timp și constat în că în urma noastră se face agitație pe stradă. Probabil se bucură vecinii că au scăpat de noi, pentru o perioadă de timp.
-          Știi ceva! - întreabă soția mea
-          Poate da, poate nu, depinde ce anume! - spun eu și mă trezesc lovit din scurt de o poșetă.
-          Ar trebui să scoatem bani de pe card.
-          Am rezolvat.
-          Benzină ai pus?
-          Am făcut plinul.
-          Reglaje și verificări la mașină?
-          Da. Gata, calm!
-          Bagajele sunt toate?
-          În total nouă genți!
-          Perfect. Mă mir că nu plânge... Vaiiiiiiiiiiiiiii!
Mă sperii și pun o frână bruscă și mașina se oprește instantaneu iar un polițișt care servea gogoși se îndreaptă spre noi.
-          Am uitat copilul. Unde este Mircea?
-          Păi...
Liniște deplină. Polițiștul auzise și el ultimele cuvinte și-și continuă drumul ca și cum noi eram invizibili. Probabil credea că e la camera ascunsă. Noi ne uităm în jur: pe banchetă, în portbagaj, în cutia de portbagaj și primim un telefon care ne lămurește că trebuie să revenim acasă, pentru că prichindelul nostru se jucase fotbal cu vecinul și fusese uitat de noi... Era să realizăm varianta românească de „Home Alone”!

O săptămână a durat călătoria noastră prin diverse locuri mirifice din România. Ne-am întâlnit cu prietenii la Sibiu și am stat o zi la „Casa de Lut” și apoi am vizitat muzeul Astra unde am „trăit” în istoria caselor țărănești de-a lungul veacurilor. Seara ne-am oprit în Rășinari și am petrecut o seară plăcută la un camping în cort. Copiii au zburdat, femeile au pregătit mâncarea iar noi bărbații, am instalat corturile savurând câte o licoare bahică binevenită și meritată.
Am fost la Tărgu Jiu și am văzut minunile lui Brâncuș: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului după care am străbătut Defileul și am pornit spre fostele zone miniere. Un cuplu de turiști au rămas blocați și i-am readus la o benzinărie, folosindu-ne de cârligul de remorcare. Totuși, am avut impresia că rămăseseră fără benzină!



Am urcat pe jos spre Sarmizesetusa Regio unde am retrăit istoria dacilor. Mașinile le-am lăsat la marginea drumului pentru că drumul era greu de urcat, în pantă.
Pe drum am ascultat ciripitul păsărelor și ne-am ferit de vipere. Aș fi stat o zi întreagă pentru că este un loc plin de energie dar noaptea se apropia și aveam un drum lung de făcut. Norocul nostru a fost că am ajuns cu mașinile într-o zonă verde, puțin iluminată de la o pensiune îndepărtată și aglomerată, reușind în timp record să ne ridicăm corturile. A doua zi am vizitat Ulpia Traiana, de la marginea orășului și am plecat spre Transfăgărașan admirând o multitudine de peisaje superbe.
Ne-am oprit Bâlea cascadă unde ne-am adăpostit peste noapte. Dimineața ne-am strâns corturile și fiind concentrat în mai multe direcții m-a speriat un strigăt:
- Cortul!
Desfăcusem cortul și vântul mi-l luase iar eu am început să alerg după el și prichideii râdeau alergând după mine, crezând că mă joc. Am recuperat obiectul și am pornit pe cărare la cascadă. Apoi am fost la Bâlea lac unde ne-a întâmpinat zăpada.
Timpul a trecut și gândul meu era la viitoarea vacanță, spre Transalpina pe care în această scurtă escapadă o rataserăm deși am fost foarte aproape de ea, din cauza timpului care scăzuse vertiginos!


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019 iar imaginile sunt de pe situl Auto Gedal și din arhiva personală.