“Nu poţi fi niciodată
responsabil!” aşa mi se adresa lumea în general. Nu eram iresponsabil doar, că
nu luam lucrurile în serios.
Pentru a demonstra că nimic nu
este aşa cum pare, m-am gândit să mă schimb şi să demonstrez că pot fi altfel.
Soţia mea era plecată câteva zile din localitate şi m-am decis să mă ocup de
treburile casei.
Prima zi am privit în ansamblu
locuinţa, de parcă abia mă mutasem. Covorul era în regulă, vasele erau curata
şi la locul lor (nu le folosisem), praful nu apăruse (închisesem uşile să nu
intre), florile erau udate iar la secţiunea draperii , totul era în regulă deoarece nu le-am
mai tras la o parte pentru e mă uita la televizor de pe balcon, pentru că
mutasem balconul în sufragerie.
A doua zi a fost mai
interesant. Am aruncat o scurtă privire prin casă şi m-am dus la culcare.
A treia zi, am decis să fac şi
eu ceva, deci am mutat un bibelou de pe un raft pe altul. Fericit, m-am culcat
satisfăcut. Apoi a sunat telefonul. Mă gândeam că se întoarce celălalt membru
al familie dar nu era aşa. Era o verişoară care o vroia pe soţia mea, ca să-i
lase pentru o zi, în grija pe fiul lor. Atunci mi-a picat şi mie o idee de
responsabilitate. Am spus că avem noi grijă de copil şi voi trece pe la ei să-l
iau la noi. Verişoare a fost fericită şi astfel, a patra zi, m-am dus după
pitic. Mă gândeam că am grijă singur de el, fac curat prin casă şi voi ajunge
la rangul de responsabil.
Ajuns la verişori, acaparez
copilul dar nu înainte de a vedea haosul de acolo. Mă gândeam că nici ei nu
sunt responsabili. Păreau săraci, nu aveau bibelouri, perdele şi nici covor!
Cu piticul în braţe, ajung
acasă şi-l plantez în sufragerie dându-i nişte jucării şi banane. Ţipă dar nu-i
acord atenţie. Mă apuc de curăţenie în dormitor. Termin în timp rezonabil şi
sunt fericit că este liniştite. Mă mut cu aspiratorul în sufragerie şi
încremenesc. Piticul nicăieri. Încep să-l strig, dar pauză, Mă uit la uşă... nu-i,
pe balcon...nu. Cu teamă privesc în jos, pe iarbă...nimic. Bine că stau la
parter!
Intru în sufragerie şi.... printre
perdele şi draperii , decupat, se vede un cap...de pitic. Nu apuc să
spun ceva că mă împiedic de coaja de banană şi pic lat, pe jos, în râsetele
copilului. Nici nu ştiu ce să fac! Să mă supăr pe situaţie, pe pitic, pe distrugerea
decorului preferat al soţiei mele!
Îmi fac repede un plan, în
timp ce recuperez copilul. Dau jos perdelele şi draperiile, le tai până la zona
cu găuri, punându-le apoi la spălat. Nu ştiu ce program să aleg la maşina de
spălat şi o fac la nimereală.
Renunţ la curaţenie şi iau
copilul la plimbare, în patru labe, prin casă. Iau repede o bere să mă calmez
şi mă duc în baie. Maşina şi-a terminat programul şi fericit scot
materialele... Perdelele şi draperiile au intrat la apă. La propriu... au
devenit mini, ca şi fustele piţipoancelor!
Mă întorc la pitic şi descopăr
că berea mea a dispărut... pe jos şi o parte savurată de copil. Mă sperii şi
trec la curăţenie. Piticul apasă pe tastele de la laptopul care porneşte brusc.
Mă gândesc să-i pun desene animate dar, întâi să caut o soluţie pentru
perdelele şi draperiile îndrăgite de soţia mea. Cu un motiv anume, ajung la
site-ul cromatique unde găsesc tot ceea ce-mi trebuie. Caut rapid pedelele şi
draperiile care să fie realizate din materiale naturale. Găsesc unele din
bambus, in şi chiar bumbac. Descopăr că au un showroom şi mă decid să-l vizitez
pentru a alege culoarea perfectă. Iat perdeaua mini într-o mână şi piticul în
cealaltă pornind spre magazinul de prezentare. Piticul este fericit că se
plimbă în timp ce eu sunt îngândurat.
Ajuns la destinaţie, încep să
studiez produsele iar o domnişoară mă întreabă dacă mă poate ajuta. Eu aprob
din cap că da, oferindu-i piticul în grijă. Apoi mă duc la altă domnişoară care
mă ajută să aleg combinaţia perfectă a produselor solicitate, care să se
combine perfect cu mobila, locaţia şi având culoarea semănătoare cu cea din
mâna mea. Fericit, zâmbesc şi eu, responsabil. Am găsit produsele dorite,
realizate din bumbac! Ar fi bune şi două perne decorative...
Returnez copilul la părinţii
care au fost satisfăcuţi de serviciul pe care l-am făcut. Revin acasă unde
montez şi reamenajez sufrageria care arată perfect! Am fost responsabil de două
ori...
Se aude uşa de la intrare...
Vine şefa... Oare obsearvă vreo schimbare? Dacă nu-i place? Repede să ascund
făcăleţul!
Trebuie să-i placă, că este de
calitate, ales cu suflet şi realizat cu profesionalism! Astfel am fost
responsabil cu decoraţiunile interioare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu