Imagini cu berze

 

Imagini cu pisica care....

 

Seria Pătrățel: Castravete cucerit

 

Castravete priveşte la cei din jur. Se uită şi la el… Plecase în cămaşa de pijama, dar nu era problemă, căci avea şi o geacă…

Mai priveşte o dată în jur.Fiecare face poză cu bradul din centrul oraşului, alături de persoana dragă. Se uită atent, îşi scoate aparatul foto şi începe să fotografieze tot ce prinde. Se apropie de un copil şi-i spune:

– Fă-mi şi mie o poză.

– Bine.

Copilul începe să-i facă diverse poze, după care-l întreabă:

– Dar un tanti nu ai pentru poză?

– Ba da… citește mai departe.

Călătorie pe valurile mării

 

Într-o frumoasă dimineață din luna Iunie, sunetul de la alarma telefonului m-a trezit dintr-un somn agitat. M-am ridicat rapid din pat, la ora 5.00 ca să mă pregătesc de câteva zile de concediu.

După ce m-am uitat pe geam mi-am dat seama că gândesc în rime:

Dimineața pe răcoare

Am plecat la mare!

Când am ajuns în gară și mi-am ocupat locul în compartiment, mă gândeam să dorm, așa cum îmi propusesem de câteva zile, pentru că somnul cam se îndepărtase de mine.

În fața mea s-a asezat un cuplu care aveau un copil. La început am socializat cu cel mic, amintindu-mi de vremurile când copil fiind, mergeam cu părinții la mare. Aceste gânduri au dispărut când am văzut că copilașul era înfometat și mămica s-a apucat să-i ofere lăptic, de la sân!

Oricum, puteam dormi, precum cele două mămică din dreapta mea, carea aveau și ele trei copilși, care însă au plâns pe rând, tot drumul până la coborâre. Erau o echipă puternică, doi se odihnea, iar unul dintre ei, pe rând, plângea. Mămicile se pare că erau obișnuite că dormeau bine.

Ajuns la Constanța, prea devreme sau prea târziu pentru a mă regăsi cu alți prieteni, am pornit agale spre ieșire. De obicei, când am doua direcții, la alegere, mereu o nimeresc pe cea greșită, dar am avut noroc, că am recunoscut autogara.

Ajuns aproape de locația unde trebuiau să fie multe autobuze, am zărit doar unul, care se pregătea să plece. Șoferul m-a întrebat unde vreau să merg, iar eu i-am spus Cap Aurora... Mi-a spus că mă duce până în Mangalia și de acolo mă pasează la un microbuz. Dacă vreau să urc, că mai are un singur loc. Așa că nu am stat pe gânduri și am plasat bagajul și am urcat, nimerind să stau între patru tineri zurlii. Unul avea păruș roșu, o fată avea părul multicolor și vorbeau necontenit.

Ajuns în Mangalia, am prins ultimul loc la microbuzul spre stațiuni. Se pare că am norocul începătorului: ultimul în toate, dar sunt și eu pe acolo!

Pe drum am văzut panoul cu Cap Aurora și am strigat, încet... să oprească. Șoferul a frânat și m-am trezit cu încă un bahgaj lângă mine, în timp ce posesorul întindea mâna să și-l recupereze.

După ce am coborât, însoțit de alte trei persoane care au luat-o în direcții diferite, mă gândeam cum găsesc locația dorită. Când să-mi aprind o țigară, deasupra flăcării, se vedea scris mare Hotel Opal. Eram la destinație, avem doar 200 de metri până la intrare!

După ce m-am cazat, am urcat la etajul 6 și am ieșit pe balcon să admir priveliștea. Era superbă!

Soarele începuse să-și facă simțită prezența, motiv pentru care m-am retras în interiorul camerei. Mobilierul nou, design-ul perfect pentru o vacanță ideală, m-au făcut să mă simt în al zecelea cer, că în al noulea cer am m-ai fost!

      

Am plecat într-o scurtă plimbare, am servit masa la restaurant și am revenit în camera care între timp mai primisese un scaun confortabil.

Seara ne-am întâlnit toți participanții la evenimentul SuperBlog Spring 2022, veniți la mare și am petrecut clipe de neuitat și mi-am îmbogățit albumul cu fotografii. A fost atât de bine, că nici nu ne-am dat seama că am trecut într-o altă zi!

Ne-am revăzut dimineața, la micul-dejun all-incusive și am continuat discuțiile din seara precedentă.

La ora 16.00 am participat la gala SuperBlog Spring 2022, care s-a desfășurat în restaurantul hotelului și toți participanții au vorbit, mai mult sau mai puțin...

Apoi am savurat tortul obișnuit pentru aceste evenimente și apoi am petrecut o nouă seară la restaurant, la o masă lungă, cât de la mare la munte!

Eu am plecat mai târziu, motiv pentru care, pentru câteva momente am simțit fiorul singurătății, pentru că o mare familie s-a despărțit pentru o perioadă de timp!

În cadrul acestui eveniment, am revăzut mulți prieteni, am cunoscut alții noi și am redescoperit, în mod, unii sponsori ai competiției. Organizatorii au fost ca de obicei la înălțime!

Sursa Pagina SuperBlog

La plecare, microbuzul m-a cules din mers, autobuzul din Mangalia m-a așteptat să urc ca să mă ducă ca vântul în Constanța, la gară.

Din păcate, trenul deși a plecat la timp, a avut o întârziere... de ore. Totuși este bine că am ajuns în aceeași zi acasă! Locomotiva s-a defectat aproape de Gara de Nord și am așteptat... de parcă eram abandonați în câmp. Cei care aveau stația de finish la București, au pornit pe jos, printre linii, spre gară. Este și asta o metodă de a face mișcare, a slăbi... totuși până la Brașov era totuși cam mult!

Cu ce am rămas după aceste zile? Cu bucuria revederii, cu discuțiile avute cu ceilalți bloggeri, cu plimbările pe plajă, incursiunea în apa mării și liniștea relaxantă. Au fost peripeții, nu degeaba dețin și un blog comic...

Timpul trece, amintirile rămân!

 

Seria Pătrățel: La nuntă – Peripeţii

 

Piperoni este acasă la el, pentru a se pregăti să vină după mireasă. Pătrăţel, proaspăt bărbierit şi aranjat, apare în scenă, la Păpuşel, admirându-i rochia de mireasă, filmată şi pozată de acel mult căutat fotograf de nuntă. Gogoşar se uită la acesta spunând:

– Vezi că la urechi nu te-ai tuns la fel. Ce fel de cavaler de onoare eşti!

– O, nu!

Pătrăţel intră în panică, pornind spre toaletă… citește mai departe.