Banc - Cum sa dormi linistit

La farmacie vine o batrana de 80 de ani cu o reteta. Farmacistul o intreaba: 

- Reteta este pentru dvs.? 

- Da. 

-Stiti ca este o reteta de anticonceptionale ? Acestea nu va fac nimic. 

-Ba da, ma fac sa dorm linistita.

-Cum asa? 

-Iau cate o pastila in fiecare dimineata, o pisez si o dizolv in paharul cu suc al nepoatei mele de 16 ani. Asa dorm eu linistita!

Banc - Spre altar

- Alo!

- Alo, da..

- Esti sanatos?

- Da. De ce?

- De ce nu esti la altar? Stau ca proasta in fata bisericii, si tu nici macar nu ai venit inca??

- Aa, inseamna ca nu ai primit mail-ul de la mine...? Tocmai ca sunt prea sanatos!

La casa bunicilor

Pietrele zboară din calea căruței trasă de cei doi cai negri. Roțile ce lovesc pietricelele, determină mișcarea celui aflat în căruța, unde cu greu badea Vasile reusește să-și mențină echilibrul. Se grăbea spre gară pentru că venea unicul tren al zilei, care oprea și în gara lor, iar dintr-unul din vagoane urma să coboare nepotul său, Ionică.

Țața Veta era acasă și pregătea bunătățile pentru masă. Badea Gheorghe se bucura de sosirea nepotului pentru că avea nevoie de încă o mână de lucru la treburile gospodărești.

În depărtare se auzea trenul care deși era în întârziere, venea destul de devreme, pentru a-l perturba pe badea Vasile de la treburile câmpului.

Ionică simțea zdruncinăturile căruței în toate părțile corpului. Ajuns în fața casei, coborî cu grijă, ca un bătrânel ce urma să împlinească o sută de ani. Țața Veta îi ieși în cale îmbrățisându-l și lăsând urme de aluat pe hainele acestuia.

Badea Vasile pornește agale să dezlege cei doi cai pentru a porni spre câmp. Ionică privește casa dărăpănată și acoperișul pe unde se scurgeau picăturile de ploaie într-un lighean pus la soare, lângă casă.

El își ia bagajele și se retrage în cămăruța lui unde soarele își face de cap iar căldura devine sufocantă.  Iese în curte unde țața Veta hrănea găinile.

-          Credeam că te odihnești!

-          Este prea cald.

-          Da... Așa este când avem soare. Iarna este un frig de îngheață și apa.

-          De ce nu vă izolați casa?

-          Adică cum?

-          Puneți niște polistiren pentru a păstra căldura în interior pe timpul iernii. De asemenea trebuie înlocuit acoperișul, zugrăvită casa....

-          Bani și mult de umblat. Până cumperi și găsești ceea ce-ți trebuie, nu chiar ceva ce-ți place, este alergătură - spune țața Veta.

-          Eu am fost să cumpăr materiale pentru casă de la un producător din oraș și când mi-a spus prețul și costul transportului, am zis că-mi pun o haină în plus pe mine, la iarnă - spune badea Vasile revenit de la câmp.

-          Ei, nu ați găsit prețul ideal....

-          Păi cine să aibă prețul cel mai bun, dacă nu producătorul de materiale?

-          Eh... sunt diverse firme care adună materiale de la furnizori și le vând ei - spune Ionică.

-          Păi trebuie să câștige și ei ceva, deci au adaos și normal că este mai scump ca la producător.

-          Nu, tataie... Ei au contracte cu producătorii care le oferă marfa la prețuri mai mici, în funcție de vânzările pe care acestia le au.

-          Adică? - întrebă badea Vasile.

-          Simplu. Voi îi vindeți laptele lui badea Costică cu un leu pentru că vă cumpără în fiecare zi, iar doamnei Mioara, îi dați cu doi lei pentru că cumpără mai rar, nu?

-          Da, normal.

-          La fel este și cu materialele de construcții - spune Ionică.

-          Măi... și credeam că eu am inventat strategia asta - spune badea Vasile care se împiedică de o piatră ieșită din bordură.

-          Vă pot ajuta eu... - spune Ionică.

-          Oricum îți lăsăm ție casa - spune țața Veta. Dacă ai idei....

-          Uite o afacere, tu te ocupi de aranjarea casei și eu nu te perturb cu treburile câmpului și cu cele gospodărești - decide badea Vasile

-          Perfect! Dorm și eu mai mult de ora 5.00 - spune fericit Ionică.

Primul camion oprește în fața porții iar echipa de muncitori începe să descarce materialele în colțul grădinii unde se poate spune că este un mic depozit cu materiale de construcții: țiglă metalică, policarbonat, țeavă rectangulară și polistiren. 

Urmează al doilea camion de unde Ionică asistă la descărcarea unor dale de beton, pavaj și bordură.

După plecarea mijloacelor de transport a materialelor, Ionică fluieră la vecinul său, Mihai care vine în grabă și încep să sorteze materialele și pregătesc schela pentru a urca pe acoperișul casei:

-          Avem două zile de soare, deci până vin ploile terminăm cu treaba!

Badea Vasile își face apariția pe căruță, cu porumbul cules și se ia cu mâinile de cap! Vai ce costuri vor fi, dar promisiunea rămâne lege! Ionică a primit o sarcină și trebuie să o îndeplinească, deci badea Vasile tace mâlc.

Badea Vasile își strunește cei doi cai și-și aruncă privirea spre grădină, speriindu-se.

-          Auăleo! Am greșit casa! - spune badea Vasile urcându-se înapoi în căruță. 

-          Bunicule! Îți place? - strigă Ionică de pe acoperișul casei u nde puse unul dintre ultimele panouri solare.

-          - Ce-i aia! - strigă badea Vasile Ai pus oglinzi pe acoperiș? Păi cine se uită în ele!

-          Sunt panouri solare care produc energie electrică și încălzesc apa la boilere. Iarna te ajută să reduci consumul de lemne pentru încălzire. Te scapă și de factura de la energia electrică pentru iluminat! - răspunde Ionică grăbit să coboare de pe casă.

-          Câte ai putut să faci? Când ai avut timp să mergi și să cauți materialele? - se miră badea Vasile

-          Nu eu le-am căutat, au venit singure la mine - se laudă Ionică.

Mașina oprește în fața gardului construit din șipcă metalică verde, chiar lângă bordura drumului asfaltat. Până să coboare șoferul, doi copii zglobii sar efectiv din mașină și se grăbesc spre poartă. Femeia din dreapta șoferului coboară și le deschide portița, intrând în curte. Femeia deschide poarta ca soțul ei să conducă mașină la locul de parcare.

Bărbatul coboară și intră în hora copiilor care aleargă printre copaci. Unul dintre ei, cel mic, se adresează tatălui său:

-          Ce frumos este la țară!

-          Așa este....

-          Cum au reușit bunicii să construiască o casă atât de frumoasă?

-          Tatăl tău și cu mine am reclădit-o - spune vecinul al cărui cap apare pe gardul de lângă cei doi.

-          Salut, Mihai!           

-          Salut, Ionică!

-          Cum? Cum? - insistă copilul să afle povestea casei bătrânești.

-          Într-o vizită la țară, am făcut o înțelegere cu bunicul că eu îi refac casa, iar el mă iartă de muncile câmpului și de alte treburi gospodărești - răspunde tatăl băiatului.

-          L-am ajutat și eu. Tanti Veta ne făcea niște poale-n vrâu de ne lingeam pe degete! Iar seara gustam pălincă lui nea Vasile....Hm!

-          Și...și? - insistă copilul.

-          Am făcut un calcul de materiale și de tot ceea ce aveam nevoie, am apelat la Vindem Ieftin și toate produsele au fost aduse de la producători direct la noi, la prețurile cele mai bune. Apoi noi am reparat acoperișul, am izolat casa cu un termosistem polistiren,  am zugrăvit și am pus gresie, faianță în baie, iar în grădină am pus pavaj, bordură și dale din beton - se laudă Mihai.

-          Da, dar cel mai important este faptul că am montat panouri solare făcând economie de energie electrică,  având și bonusuri.

-          Ce bonusuri? - întreabă copilul

-          Am făcut o recenzie video, Mihai a filmat descărcarea materialelor din camioane, obținând o reducere la următoarea investiție, cea de la noi de acasă, din oraș, de 100 de lei.

-          Adică un testimonial video, nu - întreabă copilul?

-          Da... Eu uitasem cum i se zice dar văd că copiii devin tot mai cunoscători, cine știe ce surprize plăcute ne oferă și ei! - spune tatăl copilului.

-          Da...

-          Dar „Vindem Ieftim” exista și pe vremea bunicilor? - întreabă copilul

-          Tot timpul sunt clienți care vor calitate și prețuri avantajoase, iar pentru ei, mereu există o companie care vinde ieftin și de bună calitate!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile aparțin sitului „Vindem Ieftin”.

Din iubire, cu scuze....

Georgică se pregătelte să iasă din apartament după ce-și îmbrățișează soția și pe fiul lor. Deschide ușa și aleargă spre parcare. Își caută cheile. Își întoarce buzunarele pe dos și caută în rucsacul pe care-l avusese în spate. Își ia telefonul mobil și-și apelează soția:

-          Georgiana, am cheile de la mașină pe masă?

-          Nu... a... sunt pe jos. gata, le-am găsit.

-          Vin după ele - spune Georgică care o pornește în alergare pe scări și aproape că o ia în brațe pe vecina pensionară care tocma deschidea ușa de la intrare.

-          Omule, ce-ai pățit!

-          Nimic... nimic.... - răspunde Georgică ce-și continuă alergarea.

Ajuns în fața ușii de la apartamenty, Georgică ia cheile din mâna soției pe care o sărută scurt. Georgiana îi strigă, în timp ce acesta coboară:

-          Nu uita că ne vedem la magazin după servici....

Georgică simte că-i explodează capul. A stat cu ochii în calculator pentru a termina statistica la timp. Se ridică în picioare și-și întinde brațele. Colegul de birou își strânge lucrurile în grabă și se ridică:

-          Salut! Pe mâine.

-          Gata?

-          Să nu pierd autobuzul.

-          Da... Hai că vin și eu... Oare ce scor va fi diseară la meci? - întreabă Georgică care-și urmează colegul până la autobuz

Georgică vede un mesaj de la un număr necunoscut, pe mobil: „Mi-am uitat telefonul acasă. Ne vedem cum am stabilit. Georgiana.”

Preocupat, Georgică urcă în autobuz și-și verifică mesajele, atât cele telefonice cât și pe cele de pe rețelele de socializare. Ajuns la destinație, coboară cu grijă și aleargă ferindu-se de picăturile de ploaie care-și fac de cap.

Protejat de copaci, Georgică urcă treptele blocului și-și caută cheile. Nu le găsește dar apare vecina pensionară care cum îl vede, se ferește din calea lui. Georgică o salută și urcă treptele oprindu-se în fața ușii de la apartament. Caută, apoi apelează numărul de pe  propriul lor telefon fix, care se aude cum sună, dar nu răspunde nimeni!

Georgică preia din agendă numărul de mobil al Georgianei și o apelează. Culmea este că telefonul se aude cum sună dar, în interiorul locuinței unde nu răspunde nimeni... Georgică oftează și brusc rămâne blocat pe loc:

- Văleo... Eu am plecat cu mașina mea la servici... Acolo am cheile... Și... Mall... Georgiana....

Taxiul oprește în parcarea din fața companiei. Georgică coboară și-și preia mașina proprietate personală. Urcă până la birou ca să-și ia cheile de la mașină și apoi se deplasează grăbit spre parcare. Deschide portiera, urcă la volan și pleacă în grabă, speriind cățelul care se plimba prin zonă.

Georgică parchează mașină în fața Georgianei, care se află lângă niște pachete, fiind și ea la rândul ei, un pachet... de nervi!

-          Scuză-mă... Am avut o zi proastă - se lamentează Georgică.

-          Da! Dar eu? Noi stăm să te așteptăm, nu putem lăsa pachetele aici, am uitat telefonul acasă din cauza ta, ne-a plouat...

-          Uite, pun pachetele în mașină și voi continuați cumpărăturile - spune Georgică.

-          Da, normal! - comentează Georgiana care-și ia copilul, pornind spre intrarea altui magazin, diferit de cel din care ieșiseră în urmă cu câteva zeci de minute.

Georgică pune pachetele în portbagaj și merge la un magazin de jucării de unde cumpără un maimuțoi care-l va face fericit pe Gheorghița, fiul lor. Lasă jucăria pe bancheta din spate și merge grăbit spre un un magazin de bijuterii.

Un client tocmai cumpără un colier de argint, moment în care Georgică se sperie când vede moneda în care erau afișate prețurile, cu mențiunea că plata se face lei. În acel moment se apropie o vânzătoare de Georgică:

-          Bună ziua! Vă ajut?

-          Da... Aș vrea să cumpăr ceva pentru soția mea... 

-          Este o ocazie specială? - întreabă vânzătoarea care-l conduce pe Georgică la un raft unde se aflau expuse mai multe bijuterii din argint

-          Doar să-i spun că o iubesc! - spune Georgică.

-          Ce frumos! - spune înduioșată vânzătoarea. Valoarea unei femei este dată de suflet nu de bogăție. Argintul este un metal prețios care scoate în evidență trăsăturile femeilor.

-          Argint....

-          Argintul a avut dintotdeauna un loc de seamă în cultura umană grație statutului său de metal prețios. Argintul are afilieri simbolice nu doar într-un viitor imaginat, ci și cu superstiții de modă veche. În folclorul scoțian, o ramură de argint, cu flori albe sau mere de argint este ca un pașaport către lumea ascunsă a zânelor. Argintul când intră în contact  cu anumite otrăvuri le detectează prin schimbarea culorii în urma acestui contact. Argintul se regăsește în combinații cu alte elemente, în minereuri  și aliaje cu sclipiri subtile, din care se extrage prin procedee metalurgice.

-          Interesant - se lasă acaparat de informații, Georgică.

-          Primele apariții ale argintului au fost în sec. al XX-XIX-lea î.H. în Egipt unde cercetările arheologice au adus la suprafață mărgele și alte mici obiecte din argint datând perioadei neolitice. Din acel moment, argintul a fost utilizat n md continuu pentru confecționarea bijuteriilor, medaliilor , elementelor decorative vestimentare și a monedelor. Sunt considerate adevărate talismane. 

-          Păcat că nu aveți ceva unicat....

-          Avem. Vă recomand o bratara handmade, pe care de câte ori o va privi, soția dvs. va putea vedea iubirea...

Georgiana ajunge în fața mașinii și explodează nervoasă:

-          Iar nu este aici!

-          Surpriză! - spune Georgică, apărând din spatele mașinii și luând pachetele din cărucior și așezându-le în portbagaj.

După ce termină cu pachetele, Georgică deschide portierele iar Gheorghiță își ia locul pe bancheta din spate iar Georgiana în față. Georgică duce căruciorul gol la intrarea în magazin, unde acestea sunt depozitate.

În drum spre mașină privește la o femeie care avea o ținută atrăgătoare, prezentându-și în mod armonios toate părțile corpului. Uitându-se la aceasta, Georgică se sperie de vocea Georgianei care-l îmbrățisează:

-          Mulțumesc! De mult vroiam să-mi cumpăr o brățară de argint!

-          Mă bucur că-ți place și prin asta îmi cer scuze pentru unele mici prostii de-ale mele și-ți demonstrez de asemenea, iubirea.

-          Maimuțoiul seamănă cu tata - spune Gheorghiță ce-și strângea în brațe  jucăria de pluș. Tati, nu poți să ne uiți și mâine la mall, ca apoi să ne cumperi cadouri?

Viața este frumoasă, cu bune, cu rele, pentru că, contează doar sufletul și iubirea! 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginea folosită a fost preluată de pe situl Venda Jewelry.

Drumul spre casă

Așa de obosit mă simt, de nu mai știu nici cum mă cheamă! Cred că din acest motiv, o voce suavă mi se adresează:

- Cristinel mamă...facem și noi ceva astăzi....

Tresar, deschid ochii și o văd pe Viviana cu făcălețul în mână. Mă ridic repede din pat:

-          Da, draga mea soție... Ce facem? Curățenie am făcut ieri!

-          Nu acasă, la viitoarea casă.... - îmi răspunde Viviana plecând spre bucătaria de unde venea un miros de ars.....

Aștept să iasă pe ușă, după care mă întind înapoi în pat. Ațipesc dar, un miros plăcut, al unei cafele, mă trezește. Este timpul să încep o nouă zi pentru viitorul nostru.

Opresc mașina în fața porții vecinului. Observ că deja își ridicase o nouă construcție de tip bungalow. Oftez și spun încet, doar pentru mine:

- Așa este când ai și bani... și timp.

Cobor din mașină și mă îndrept spre locul unde trebuia să se afle gardul. La câțiva metri de locul parcării, se vede o roabă, puțin deplasată la stângă, față de imaginea din săptămâna precedentă. Îmi iau telefonul mobil și sun. Nu răspunde nimeni. Viviana se îndreaptă spre mica ei grădină și se ocupă de legume.

Trebuie să fac ceva, par caraghios cu telefonul în mână și cu soția mea lucrând de zor. Mă îndrept spre locul unde trebuia să se afle o groapă pentru.... Mai mult nu apuc să gândesc, pentru că mă lovesc de o greblă care se răzbună pe capul meu, la propriu. Viviane vine în grabă și aleargă după trusa de prim ajutor din mașină, în timp ce apelantul de la telefonul mobil răspunde:

-          Bună ziua domnule!

-          Sunt....

-          Da...da... Treaba decurge perfect. Suntem în grafic!

-          Dar nu ați făcut nimic....

-          Păi avem o lucrare mai complexă și am luat personalul de acolo... dar terminăm... știți, în funcție de beneficii, timp, personal.... Ați vorbit cu arhitectul?

-          Nu răspunde! - oftez eu.

-          Da... Sunt probleme... doriți costuri mici dar ....

Când mi-am propus să ne construim o căsuță pentru relaxare, în care să ne retragem la pensie, noi am stabilit un buget și am extins proiectul pe mai mulți ani. Am reușit să achiziționăm noi, primul teren din zonă. Între timp, au apărut alte case construite, astfel că într-un mod ciudat dar real, mi-am dat seamă că stagnez.

Noi am vrut să ne construim o casă pentru week-end și mai ales, să avem un loc unde să ne retragem la bătrânețe. Urmărind notițele cu planificările și costurile pentru anii care urmează, îmi dau seama că putma ieși la pensie mai repede, dar cu condiția să găsesc soluții ideale și optime pentru finalizarea...  adică începerea construcțiilor.

Privind cu un ochi pe sub prosopul ud care-mi acoperă capul accidentat, îmi dau seama că dacă lucrările vor continua în acest ritm, de casă se vor bucura nepoții nepoților noștri, cu condiția ca urmașii muncitorilor să fie mult mai harnici.

Mă gândeam să fac o căsuță de lemn dar la prețul pieței pentru acest material, mai bine îmi montez un cort în curte, după ce-mi fac gard. Este o vorbă, după gard, poate fi și un leopard!

Ajung la sediul companiei care ne dă lumină. Nu este Biserica, ci doar Electrica. Mă îndrept spre sectorul unde se depun cererile pentru avizul de racordare la curent electric. Îmi aștept liniștit rândul iar când ajung la ghișeu, se face pauza de masă și mi se închide geamul în fața, cu mici scuze bolborosite. Oftez și decid să nu mă mișc din loc pentru că nu vreau să-mi pierd rândul.

-          Salutare Cri! - aud o voce.

-          Salut Gică - mă bucur să-mi văd vecinul.

-          Ce faci?

-          Vreau să mă racordez la curent electric.

-          Te-au deconectat?

-          Nu. Este vorba de casa... de pământul unde-mi construiesc....ceva.

-          Da... da... Te ajut eu că am relații - șoptește Gică. Dă-mi autorizația de construcție.

-          Păi nu am... urmează să construiesc.

-          Nu ai? Păi în funcție de proiectul casei își eliberează autorizația de construcție. Pentru ATR ai nevoie de date legate de consum.

-          Păi... explică-mi și mie....

-          Poate este mai avantajos să te alimentezi la o tensiune trifazată decât la  o tensiune monofazată.

-          Și nu pot primi o alimentare... între ele, semifazată... dacă există pentru că nu am proiect....

-          Nu....- mă liniștește Gică și-mi dau seama că sunt în urmă cu totul, în toate.

-          Eu știu o firmă care se ocupă de proiecte... Uite aici o carte de vizită cu adresa de mail și de site:  https://www.aia-proiect.ro/ .

Revenind la servici după evenimentele de la Electrica, mă opresc gânditor în fața unui raport. Colegii se uită mirați la mine:

-          Nu corespund datele din raport?

-          A..nu... Este vorba că....  vroiam să mă conectez la curent în locul unde stau.. unde am pământul dar trebuie întâi să construiesc.

-          Da... Trebuie să faci măsurători topografice

-          Să verifici solul... un geolog....

-          Să cauți proiectant...

-          Să....

Simt că mă lasă puterile. Toate informațiile pe care le aveam, nu erau nici suficiente, nici clare, iar colegii deja m-au  băgat efectiv în ceața gândirii logice.

Bat încetișor în ușa iar o domnișoară drăguță apare în spatele meu:

-          Bună ziua! Sunteți familia Varză?

-          Da... - spun eu constatând cât de bine ni se potrivește numele în acele momente.

-          Domnul arhitect vă așteaptă. Poftiți!

Domnișoara ne depăsește și ne conduce într-un birou unde un bărbat care ne privește, se ridică de pe scaun și ne spune:

-          Bine ați venit!

-          Mulțumim - spun eu privind spre trupul asistentei care iese din încăpere.

Privirea îmi revine instantaneu la bărbatul din fața biroului, pentru că soția mea își legăna poșeta, ca atunci când ultima oară îi căzuse din mână, pe fața mea.... 

-          Vrem să facem o casă! - spune Viviane.

-          Pentru relaxare - completez eu.

-          Câte nivele?

-          Unul....

-          Adică doriți P+M - subliniază cele spuse de noi, arhitectul.

-          Da.... Dorim niște proiecte case P+M.

-          Câte camere?

-          Eu vreau un dressing - spune Viviane.

-          Și eu o bibliotecă - completez instantaneu.

-          Deci la parter doriți o bucătărie, living, două camere și grupuri sanitar - spune arhitectul făcând calcule pe baza datelor de suprafață oferite de noi, în timp ce realizează proiectul în 3D.

-          Da... da....

-          Iar la mansardă o să aveți un dressing, biblioteca, două camere, grupuri sanitare....

-          Vreau și piscină - spune Viviane.

-          La etaj? - întreb eu

-          O sa aveți lângă casă, cu tavan deplasabil, pentru a putea folosi piscina în orice anotimp.

-          Perfect. Garaj mai trebuie - spun eu

-          Da... În cealaltă parte a casei, cu intrare atât din exteriorul proprietății cât și din interior. Camera centralei va fi la subsol, nu? - întreabă arhitectul

-          Da...

-          Beci mare... - spun eu gândindu-mă că la pensie voi face mult vin și am nevoie de depozit, chiar și pentru murăturile Vivianei.

-          Da.... În rest o să aveți o grădină mare și dacă mai doriți ceva să-mi spuneți acum ca să adaug în proiectul 3D.

-          Cât costă?

-          Depinde. Doriți calitate? Doriți să fie realizat în timp scurt de către profesioniști?

-          Da....

-          Banii fac diferența dar timpul ne influențează viața - spune arhitectul iar eu îi dau dreptate.

-          Primul pas care este? - întreb eu.

-          Vom analiza solul și apoi voi realiza proiectul complet. Voi discuta cu furnizorii de servicii și materiale. Vom folosi cărămidă, polistiren pentru izolare termică și ferestrele. ca și ușile vor fi din termopan. Vom face actele necesare pentru autorizația de construcție.

-          Da... - spun bucuros ca un copil care-și primește jucăria mult visată.

-          Vom pune gresie și faianță, se va zugrăvi, iar acoperișul va fi din tablă, prins pe căpriori...

-          Punem capre acolo? - între eu

-          Căpriorii sunt elementele de susținere ale acoperișului - spune Viviane demonstrând că era pregătită, ca un elev în fața unui profesor sever.

-          Da.. Apoi emitem un certificat energetic fără de care nu se poate. Între timp vom obține autorizațiile de conectare la apă, la gaz, la curent....

Ascultându-l pe arhitect mi-am dat seamă că visul poate deveni realitate....

Deschid încet un ochi. O voce suavă mi se adresează:

-          Cristinel mamă, facem o baie în piscină?

-          Da.... - spun eu fericit, pentru că nu mă pune la lucru, în grădină sau la curățenie prin casă!

Mă ridic din pat și ies în grădină. Viviane pregătea o omletă cu multă brânză și cu roșii din belșug, proaspăt culese. O să mănânc, o să facem baie, apoi mă retrag în bibliotecă. O să citesc și o să fumez pe ascuns, căci Viviane știe că m-am lăsat de fumat, pentru a economisi banii pentru construcția casei, dar eu am găsit alte resurse financiare....

Casa se construiește ca o varză, foiță cu foiță... sau ca o ceapă? Să o întreb pe grădinăreasa mea, Viviane. Oare s-au copt strugurii din grădină pentru vin? Ce de întrebări, dar toate au câte un răspuns!

Nu prețul contează ci colțișorul acela de Rai, locul în care te simți bine și poți spune cu adevărat: MĂ SIMT ACASĂ PENTRU CĂ SUNT LA CASA MEA MULT DORITĂ!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019 iar imaginile au fost preluate de pe situl AIA Proiect.