1 Decembrie - La multi ani, Romania!

 Eu sunt România și sunt mândră… citeste mai departe!

Printre oameni și animăluțe

 

Atunci când suntem copii, ne dorim cu ardoare să petrecem cât mai multe clipe plăcute lângă cei dragi, alături de familie. Când eram mic, nu aveam atâtea oportunități de a ne distra, dar reușeam mereu să fim fericiți.

Programul de la televizor era unul redus, nu pentru că eram copil, ci pentru că așa era pentru toată lumea. Acum, mă gândesc că poate toți erau mici și era obligatoriu să se culce devreme, ca să crească mari!

La ora 19,50 aveam întâlnire cu mama, tata, bunica, sora mea și alți copii din vecini care se nimereau pe la mine ca să ne jucăm, și ne uitam la câteva minute de desene animate. Îmi aduc aminte, că într-o seară, din cauza unei transmisiuni a unui eveniment în direct, emisiunea pentru copii a început mai târziu și implicit s-a terminat mult mai târziu. Mama unor colege de joacă a venit speriată după fetițe, le-a urecheat spunându-le să nu se mai repete întârzierea... De atunci nu s-a mai întâmplat, pentru că programul de desene animate a fost redus până a dispărut.

A fost perioada în care m-am delectat cu “Tom și Jerry”, câteodate apărea ciocănitoarea Woody, Cilli Willi, Pluto sau Cip și Dale. Sâmbătă era petrecere în living, pentru că urmăream “Gala desenului animat” iar la sfârșit, când mieuna pisica ce alerga după un șoricel, așteptam cu nerăbdare următoarea sâmbătă. Pisica noastră Mizzy se ascundea sub masă și acompania pisica animată.

Sursa foto: Album propriu

Apoi a venit o nouă epocă, nu doar în politică dar și în viața mea de copil. După “Ferma animalelor” și “Cartea cărților”, Sandy Belle și Țestoasele Ninja m-au condus spre calea adolescenței. Între timp, în viața noastră a apărut Azorel care se juca cu Mizzy, neștiind că un câine și o pisică nu prea se înțeleg.

Eu nu urmăream doar desenele animate, fiind chiar un mic cinefil. Mergeam la cinema, unde săptămânal erau difuzate filme interesante. Când îmi ocupam locul pe scaunul meu, tremuram la gândul că poate se va așeza în fața mea o persoană înaltă, iar tatăl meu trebuie să-l roage să se lase mai jos, ca să pot urmări și eu imaginile de pe ecran. Atunci am descoperit că oamenii se pot face mici, precum eram eu când mă chema profesoara la lecție. Când era câte un western sau vreun film indian, aveam impresia că s-a spart o conductă în care se află oameni. Dacă nu mergeau părinții mei de dimineață să cumpere bilete, participam la un alt film înainte, cu titlul: “Aveți un bilet în plus?”, protagoniști fiind părinții mei și alte persoane din jurul cinematografului.

Sursa foto: Album propriu

În timpul adolescenței ne-am mutat la bloc iar viața s-a schimbat. Școala era o provocare, iar animăluțele noatre: Azorel și Mizzy făceau zile fripte unor vecini care nu iubeau animalele.

De ce unii oameni nu îndrăgesc animalele, pentru că și ele sunt niște suflete, venite pe lume ca să ne aline singurătatea, supărarea și să se integreze într-o familie mare?

Uneori, soarta se răzbună. Un vecin se plângea că animăluțele noastre lasă murdărie pe scara blocului, iar tocmai când explica această inepție în mod coleric, o păsărică ce trecea prin zonă, și-a scăpat... nevoile pe el!

Sursa foto: InterConFilm - “Lyle, Lyle, Crocodile”

Acum am crescut, sunt mai mare și chiar puțin mai grăsuț, dar pasiunile mele au rămas neschimbate.

Îmi place să-mi adun familia, cu mic cu mare, cu cățel și pisoi, în living pentru a urmări serialele și filmele captivante pe care nu am reușit să le văd în premieră la cinema.

Acum este ușor să-ți cumperi bilet online, să-ți alegi locul în sală, unde să urmărești filmul preferat alături de familie, prieteni, savurând câte o răcoritoare și delectându-ne cu popcorn. Cinematograful reprezintă acum ca și în trecut, un loc de relaxare și un  mod în care publicul  asistă la o mică părticică de cultură.

 ...

Aceste amintiri și comparații între un trecut care pare îndepărtat și un prezent care în curând nu va mai fi actual, mi-au revenit în memorie din perspectiva vizionării mult așteptate a filmului “Lilu, Lilu, Crocodilu’” care va avea în curând premiera la cinema.

După ce am urmărit trailer-ul filmului, am avut impresia că această producție reliefează o părticică din viața, fiind un film de aventură și animație pentru întreaga familie. Filmul va rula subtitrat și dublat în limba română.

Sursa foto: InterConFilm - “Lyle, Lyle, Crocodile”

Dacă stăm și ne gândim, nu prea profund ca să nu obosim, ne putem da seama că viața fiecăruia dintre noi este un film. Noi suntem actori în filmul vieții noastre, iar ceea ce facem, modalitatea în care acționăm, sunt imagini urmărite de către persoanele cu care ne intersectăm, ca urmare a destinului pe care-l avem.

Viața noastră este o aventură, uneori o animație, alteori apare drama, dar cel mai bine este să ne amuzăm, să fim comici ai lumii actuale. O zi fără zâmbet, este o zi pierdută.

Așa că deocamdată, putem viziona și să ne amuzăm la filmul “Lyle, Lyle, Crocodile” ce se lansează la cinema în România în data de 23 decembrie 2022, iar animalul de companie este un crocodil simpatic!

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.

Moș Crăciun, un copil și un coș de cumpărături

 

A fost cândva... copilărie

Fiecare dintre noi, ne amintim cu drag de perioada copilăriei, când făceam năzbâtii și nu aveam remușcări la ceea ce ar fi spus ceilalți oameni despre noi.

Ne jucam în fiecare zi, învățam atât la școală cât și acasă, mai ales uitându-ne și studiind viața de zi cu zi a celor din jurul nostru. Îmi amintesc când reveneam acasă, iar bunica își făcea cruce văzându-mi starea hainelor, pe care imediat le punea la spălat.

Chiar dacă în perioada copilăriei, jucăriile erau cadourile noastre preferate, am avut momente când devenisem un critic în tendințele vestimentare. Îmi displăceau complet tricourile, soșetele și pantalonii pe care-i primeam cadou de fiecare dată, fiind articole vestimentare identice cu cele primite și la alte sărbători.

Degeaba îi scriam eu lui Moș Crăciun să-mi aducă un costum asemănător cu al său, pentru că am simțit că și eu sunt un cadou pentru familia mea. Dacă aș fi primit acel costumaș de Moș Crăciun, aș fi oferit câte o floare din grădina vecinului, un bulgăre de zăpadă ascuns în congelatorul din frigider pentru cei dragi, dar n-a fost să fie. De asemenea mi-am dorit pantaloni cu multe buzunare, ca să par un magician care are tot ceea ce-i trebuie ca să-i iasă bine fiecare număr special. Dacă aș fi putut eu să-mi aleg hainele de copil, sigur aș fi găsit ceva interesant pe https://answear.ro/c/copii.

Sursa foto: Answear

 

Incursiune în trecut

Sunt un copil atât de mic, că încap în picioare sub masă. Nu contează înălțimea, ci doar mintea, iscusința, inteligență și oportunitatea.

Părinții mei sunt moderni, pentru viața noastră este bazată pe tehnologie. Tata se joacă pe laptop și-mi spune că-i scrie lui Moș Crăciun ce să-mi aducă. Nu are creion, nici hârtie, doar un ecran cu multe imagini frumoase. Începe să deruleze paginile, iar eu încep să-mi manifest dorințele, prin lovituri în masă, răsturnând un scaun pe care se afla un telefon mobil și un castronel cu ciorbă care intră în contact unul cu altul.

Mama adună obiectele de pe jos și se apucă de curățenia de Crăciun, iar tata apasă pe imaginea cadoului pe care mi-l doresc, adică pe un produs de încălțăminte copii pe answear.ro, mai exact pe cizmele de zăpadă pentru copii din colecția Geox, un model izolat wykonany cu o combinație de material sintetic, textil și piele naturală. Cizmele se încheie cu scai (scap de enervatele șireturi), are talpă anti-alunecare (găsesc eu niște pungi ca să mă dau pe zăpadă), are vârf rotund, iar interiorul este confortabil.

Tata este fericit că a găsit un cadou ideal, care are la bază tehnologia Geoc Respira, datorita talpei în trei straturi cu sistemul de perforări care respiră îmbunătățind ventilarea  permiâînd îngrijirea sănătății picioarelor. Mama aprobă tacid materialele din care este realizată cizmulița: gamba - material sintetic, textil și piele naturală, interior - material textil, piele naturală și lână, iar talpa este realizată complet din material sintetic.Sunt bune să mă arunc cu ele în băltoace...

Sursa foto: Answear

 

Moș Crăciun Junior

Într-una din nopțile friguroase, mă strecor din pătuț și mă duc la laptop-ul lângă care doarme tata. Încep să mișc din mouse, fără a mă speria și mă uit după copii. Găsesc jucării, fete și haine. Deși îmi plac colegele de la școală, eu sunt atras de ținutele vestimentare. Văzând cum face scrisorile/cumpărăturile tata și cu mama, îi imit punându-mi niște produse în coșul de cumpărături.

Îmi place mult produsul Reima geaca de puf pentru copii culoarea rosu, asemănător costumației lui Moș Crăciun care coboară pe horn, dar eu aș veni pe sub masă oferind și eu precum Moș Crăciun, cadourile la care mă gândesc: flori și gheață. Voi fi un Moș autentic, anonim, având capul acoperit de glugă. Geaca ar fi cel mai  bun prieten al meu, ferindu-mă de frig și zăpadă.

Această geacă de puf este un model izolat ce este confecționat din material neted și conține materiale realizate din fibre reciclate. Umplutura este realizată din puf (60%) și pene naturale (40%), care provin din surse responsabile care se ocupa de creșterea etică a păsărilor. Modelul de geacă are fason drept, se încheie cu fermoar și scai, având și mult doritele buzunare. Materialele folosite pentru realizarea gecii sunt: baza este din poliamidă 100%, căptușeală din poliester 100%, iar zona de acoperire este din poliuretan 100%.

Prin certtificarea Responsabil Down Standard se garantează că producătorul a pus în aplicare recomandările pentru reducerea la minimum a suferințelor păsărilor reproducătoare (inclusiv - obligația abținerii de la obținerea pufului și a penelor de la păsărilor vii).

Sunt de acord cu informațiile citite, așa că lansez comanda și aștept produsul, cu nerăbdare, gândindu-mă la fețele pe care le vor face părinții mei, văzând cum vine Moșul cel ascultător, aducându-mi mult mai multe din cele ce-mi doresc.

Sursa foto: Answear

 

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2022.

 

 

Imagine: Intre anotimpuri

 

Imagini: Pasi si contraste