Un meci și o bere – o zi de zece!

Pătrățel se asează comod în fotoliu și-și desface berea. Își toarnă din doză în pahar, civilizat, așa cum fuses instruit de sora lui, Maimuțel. Ea stătea la laptop, la masă, alături de gazda lor, vecinica Gogoșar.

Pătrățel își umple paharul și verifică cu degetele împreunate dacă spuma se încadrează:

-          Hm... aproape două degete!

Pătrățel soarbe din licoarea magică! Între timp apare apre vecinul Gogonel. Îl vede pe Pătrățel și fuge în bucătărie, moment în care la televizor se anunță echipele de start de la meciul de fotbal. Gogonel revine gânditor. Se plimbă pe lângă fotolii, se apleacă și se uită sub masă...

-          Ce faci? Te uiți sub fustă? – îl ia la întrebări, Maimuțel.

-          Nu... Mă uitam după bere...

-          Păi ce ai în mână? – intervine și Gogoșar.

-          Este ultima... credeam că le-ați adus aici pe celelalte... le-ați ascuns...

-          Asta e! Poate vă lăsați de bere! – dă replica Maimuțel

-          Niciodată! – intervine și Pătrățel. Bere, fotbal, Gogoșar... adică acasă la ea.. nu renunțăm!

-          Și nu merge meciul fără bere? – întreabă Maimuțel.

-          Nu – spune răspicat Gogonel. Trebuie gustul acela amărui....

-          Mâncați o lămâie – răspunde Maimuțel

-          Cu apă minerală și gata – completează și Gogoșar.

-          Noi vrem bere blondă...Amară, nu acră... – își susține punctul de vedere Gogonel care-și ocupă locul în fotoliul de lângă Pătrățel.

Meciul este interesant dar Gogonel rămâne frământat de gândurile sale în timp ce-și desface doza de bere:

-          Ajungi Pătrățel să iei niște bere în pauză?

-          Îți facem un suc de prune – spune Maimuțel.

-          Este dulce!?

-          O să spui că bei bere neagră! – intervine zâmbitoare Gogoșar.

-          Râdeți de oamenii stressați!

-          Nu chiar. Vă dăm sfaturi... alternative!

-          Un meci bun trebuie savurat cu o bere rece, blondă – își susține propria părere, Gogonel.

-          Bei apă cristalină...

-          Dacă nu are hamei....

-          Punem niște mălai – râde Gogoșar.

Gogonel renunță să mai spună ceva și privește spre Pătrățel, care se bucură de gol. Gogonel privește reluarea și țopăie fericit, vărsându-și berea pe jos.

-          Vezi de ce nu cumpărăm bere! – spune Maimușel.

-          Berea mea... abia mai aveam... – oftează trist Gogonel. Ce ne facem Pătărțel?

-          O rugăm pe Gogoșar să ne ofere berea cu care ne face cinste de ziua ei.

-          Poftim?! – întreabă într-un glas Gogonel și Gogoșar.

-          Gogoșar a cumpărat bere aniversară Albacher, care împlinește zece de existență!

-          De unde știi? – întreabă Gogoșar

-          Chiar? – vrea să afle Gogonel care-și rotește ochii prin cameră.

-        Da. Păi am comandat și eu bere iar curierul m-a întrebat dacă pot prelua și coletul vecinei care era la cumpărături.

-          Sunt la tine? – întreabă Gogonel.

-          Nu. Între timp a ajuns Gogoșar acasă și le-a preluat....

Gogoșar zâmbește și o pornește spre bucătărie, revenind cu două beri reci, la doză.

-          Bere de zece!

-          La un meci de zece, cu o gazdă de 100! – spune fericit Gogonel.

-          O bere bună se consumă în compania prietenilor adevărați – încheie discuția Pătrățel, luând dispozitivul care transformă doza în sticlă, marca Albacher.

Să vină... o aștept....

Stau și privesc. Soarele mă zăpăcește de cap dar sunt ascuns sub o umbrelă, într-un sezlong. Privesc marea care mă cheamă... Poate să mă cheme cât vrea, abia am ieșit din apă!

Încep să arunc priviri în jur, așteptând-o cu nerăbdare. Mă uit la ceas și constat că a trecut ceva timp.... Sper că nu a uitat! Știe doar că o ador.... Între timp, prin fața mea trece trece o femeie... topless.... Este frumoasă, de admirat dar nu este pentru mine! Eu aștept altceva. Eu aștept iubirea mea cea rece, dar nu frigidă!

De două zile am ajuns la mare și din prima clipă m-am îndrăgostit de ea! Am simțit o atracție reciprocă. Am relaționat perfect și am petrecut clipe feerice. Când voi pleca acasă, îmi va rămâne cu siguranță în memorie, ca o amintire plăcută.

Soarele pare să ne îndemne la un nou joc, al simțurilor și al gustului plăcut.... N-am crezut vreodată că mă voi îndrăgosti subit de ea. Doar am m-ai fost pe la mare și poate pașii noștrii s-au intersectat dar, nu ne-am acordat atenția cuvenită. Acum a fost momentul oportun în locul ideal!

În prima zi, când a trecut pe lângă mine, am simțit un fior de gheață pe sira spinării!  Părinții, când eram mic, mi-au spus că acel fior este semnul iubirii!

Soarele își face de cap. O să intru în apă, doar un pic, pentru a mă păstra în putere, pentru ea!  Ea este de zece, că și eu, sunt un  bărbat de nota zece chiar dacă nimeni nu vede așa ceva!

În două secunde ajung în apă și mă arunc în valuri. După cinci minute ies zgribulit. Mă uit în zare, la sezlong și o văd acolo... blonda mea platinată mă așteaptă nerăbdătoare. Poate o să iau o parte din ea cu mine.... când plec.

Ce credeați? Că vorbesc despre o femeie? Că sunt un sadic?

Nu. Eu mă gândeam doar la o bere rece, amăruie, plăcută și cu spumă de două degete când o torni din sticlă în pahar.

Este o bere Albacher, veche de zece ani, de nota zece! Adică nu berea pe care o consum acum are zece ani vechime, ci doar lansarea brand-ului de renume!

Hai noroc!

Cu țigla la locul ei....

Săptămâna trecută am fost plecat într-un fel de vacanță. De fapt fusese o delegație, ceva mai relaxant. Deși a fost perfect pe acolo, m-am bucurat enorm când am pornit spre casă.

După ce am petrecut ultimele clipe, plăcute, savurând fiecare după propria-i dorință câte ceva dulce sau amar, am alergat efectiv după tren, căci timpul zburase deşi nu mă aflam în avion!

Am reușit să-l prind în ultimul moment. Trenul. Fiind obosit, am adormit instantaneu. Noroc că a fost agitație în tren și am reușit să cobor la destinație, unde am fost orbit, din prima clipă, de razele soarelui..

Ajungând acasă, mă grăbesc să urc scările pentru a face o baie și să mă odihnesc după această călătorie. Ajung la etajul unde am apartamentul și deodată mă opresc brusc. În fața ușii era un alt preș. Mă uit în stânga, în dreapta dar ușile vecinilor mi se par cunoscute. Mă uit pe numărul de pe ușă și constat că este locuința mea. Probabil a schimbat soția mea covorașul.

Deschid ușa și pătrund grăbit în bucătărie. Mă opresc în prag. Un covor roșu mă întâmpina... de parcă eram o vedetă de cinema. Îmi arunc privirea spre cafetieră și constat că este cea pe care o știam. Este locuința noastră!

Îmi pun repede de o cafea, iar apoi merg în dormitor prin holul întunecat. Mă împiedic de ceva, în beznă. Ceva nu este în regulă... de obicei auzeam strigătele copiilor alături de ciripitul păsărelelor, orbit de lumina soarelui care pătrundea printre jaluzele transparente. Duc mâna la întrerupător și aprind lumina. Atunci observ jaluzelele noi care acopereau fereastra. Probabil a găsit o promotie la VELUX  și a reușit să le schimbe pe cele vechi și uzate. 

Este clar că soția mea a lucrat în timp ce eu fusesem plecat. Pentru a-i demonstra dragostea pe care i-o port, trebuie să mă învrednicesc și eu, să văd cum rezolv cu țiglele de pe acoperis . Noi stăm la ultimul etaj și deținem o parte din mansardă. Șiglele o cam iau razna, iar lemnul pe care l-am pus pe podea se udă de la ploaie. Noroc că am pus niște ghiveci cu flori, să aibă ele bucuria ploilor....

Soția mea urma să plece a doua zi în vizită la rudele ei din Ardeal, împreună cu copilașii, iar eu puteam să fac câte ceva.

Înaintea plecării ei,  am purtat discuții normale, chiar banale, dar gândul meu era departe, iar ochii fixați pe aplicația de la VELUX numită aplicația MyDaylight VELUX  descărcate prin AppStore și Google Play.

 După ce m-am organizat, m-am prefăcut a fi exact cum eram înainte: treceam pe lângă anumite treburi de făcut și nu le observam..... Acum era pe termen scurt, nepăsarea și neobservarea, doar până revenea ea....

A doua zi mi-am luat liber de la servici și cu ajutorul a doi prieteni am înlocuit vechile țigle de pe acoperis. Obosiți și stresați de răul de înălțime, ne-am apucat de treabă, iar la sfârșit am consumat licori bahice care ne-au produs o stare de satisfacție, întărită de reușita noastră în domeniul renovării acoperișului.

Seara am adormit fericit. Mă simţeam împlinit, abia aşteptam să fiu lăudat, aşa cum eu nu făcusem cu ea, cu zi înainte! Dar poate nu-i place culoarea …. Dacă este nevoie, le vopsesc! Tot mi-a rămas vopsea de la pereții mansardei.

Dimineața m-am trezit obosit, lângă un plici de muște, aflat în mâna soțieiAbia revenise acasă și.... fericit, constat că nu vroia să mă bată, doar să alunge muștele care-mi dădeau târcoale!

Doar am fost băiat bun, harnic, care vede problemele și le rezolvă! Încet dar sigur, pas cu pas…. dacă nu are ghinion, să nu le observe!

Acum sunt fericit că am toate ţiglele, atât pe acoperiș cât şi ...în cap!

Ferestre pentru liniștea mea

În sfârşit a venit şi o zi cu adevărat liberă! Nu mai trebuie să merg la servici, nu am musafiri şi nici nu trebuie să plec undeva! Somn, voie bună, relaxare!

Cu o seară înainte am stat mai mult pe laptop pentru a vedea filme recente.... ca pe vremuri când petreceam nopţile urmărind filme la video...

În dimineaţa aceleiaşi zile, lucrasem prin casă, spălasem geamurile şi culmea, erau tot murdare, Îmi părea rău că nu mai existau acei spălători de parbrize, de la semafoare, de prin anii 1990... Aduceam pe unul dintre ei să-mi aranjeze geamurile. Nu să le spargă, să le spele! Probabil şi la ei le râmâneau urme şi pete... O fi din cauza detergentului, o fi din cauza geamului...

Dimineaţa aceasta dorm...visez...petrec.... Chiar aud voci! Nu cred că am înnebunit, dar cineva o strigă pe Ana... Sar speriat! Soţia mea era plecată! Doar nu s-a întors, că atunci mă pune la treabă!

A..nu... se aude de afară! Mă duc să închid geamul, dar spre surprinderea mea, chiar este închisă şi prezintă noi urme şi pete....

Revin în pat.... Se aud clopotele! Of! Mă ridic din pat şi o pornesc prin casă. Mă voi culca mai târziu....

Mă uit la un film iar soarele începe să-şi trimită razele prin fereastră. Nu văd nimic pe ecran. Laptopul îl pot muta, dar să mă plimb cu televizorul, ar fi ca Păcală cu uşa!

Deodată îmi regăsesc în memorie unele discuţii şi propuneri ale soţiei,  pe care eu le-am ignorat în timp... şi spaţiu! Dacă tot nu pot face nimic, îmi iau laptopul şi mă duc la o cafea în bucătărie. Adică eu beau cafea, iar laptopul face cercetări.

După un timp, aprob ideea mai veche a soţiei, legată de montarea unor ferestre VELUX din mansardă, acolo unde soarele își cam făcea de cap.  Aşa scap de zgomot și am linişte... Ideal este să-mi pun aranjez și mansarda, zugrăvit și să să pun lemn pe jos. iar un set de jaluzele VELUX la ferestre, pentru ca să oprească soarele şi căldura care vin neinvitate la noi! 

Între timp pică netul și navighez pe telefon folosind aplicația MyDaylight VELUX  din AppStore și Google Play.

Până acum nu am avut timp să mă ocup de aceste idei, fiind preocupat de altele, dar când vezi cum unele mici soluţii rezolvă marile probleme, parcă gândeşti altfel pentru viitor!

Mai urgent decât un curier, cei de la firmă au şi trimis specialiştii să se ocupe de problemă. În două zile, aveam totul montat. Împreună cu doi prieteni, amenajasem de asemenea mansarda, pentru ca ferestrele să se simtă în largul lor.

Am fost fericit şi apoi am instalat alte ferestre în bucătărie  pentru a nu mă orbi soarele şi să văd, ce şi cum mănânc. Acum nu-i mai aud vecinii când se ceartă sau discută mai aprins, indiferent de subiect.

După o săptămână de călătorie în interes de servici, soţia mea va reveni şi va fi uimită de hărnicia şi hotărârea mea. Sper să nu ţină prea mult!

În ziua când ea revine acasă, eu voi mai avea unele clipe de linişte…. doar eu şi televizorul, care se va îmbina cu somnul dulce….Adorm…

Deodată mă trezesc cu un polonic deasupra capului. Tresar din visare. Mă uit în jur şi o văd pe soţia mea. Se uită furioasă la mine, iar eu la ea, buimac… Privesc spre ceas şi descopăr că am adormit şi am uitat să o iau de la gară. Ea învârte polonicul ameninţător şi se opreşte privind spre ferestre. Lasă obiectul de atac, pe pat, iar eu îl ascund repede sub pernă.

Ea priveşte, se freacă la ochi şi priveşte din nou la ferestre. Îşi face cruce, deşi nu se aud clopotele de la biserică….nici vecinii care ar striga-o….

Cuceritorul

Porumbelul pieton

Banc - pasionatul de jocuri pe calculator

Un informatician înrăit moare şi ajunge la poarta Raiului. Este refuzat şi trimis în Iad. După câteva zile apare la poarta Raiului, Prinţul Întunericului, într-un hal fără de hal, obosit, jigărit şi devastat:

-          Ce ai păţit Satană ? – întrebă Sf. Petru

-          Îţi mai aminteşti calculatoristul ăla care a ajuns la mine? De când este la mine, mi-a adunat tot aurul, a omorât toţi dracii, a secat cazanele cu smoală , mi-a cucerit castelele şi aleargă după mine să mă omoare ca să ia cheia de la nivelul 2!

Banc - Doi bătrînei

Bătrânica: M-am hotărât să divorţăm!

Bătrânelul: După 40 de ani de căsătorie….De ce?

Bătrânica: În 40 de ani de căsătorie tu nu mi-ai cumpărat nimic.

Bătrânelul: Dar ce, am ştiut eu că ai ceva de vânzare?!

Cu toate panzele spre ...concediu

O durere care dispare!

Sună telefonul. Întind mâna și-l opresc. Alarmele sunt setate să sune din zece în zece minute. Închid ochii și aud iar sunetul strident al mobilului. Nu cred că au trecut cele zece minute. În timp ce privesc spre telefon simt iar o durere ascuțită ca de cuțit care-mi atacă dinții și capul. Oftez. Descopăr că telefonul suna ca urmare a unui apel. Răspund cu o voce calmă:

-          Alo!

-          Eu am ajuns.

-          ... Cobor în două minute. Mulțumesc.

-          Bine.

Este sâmbătă și trebuie să merg la servici iar taxiul comandat de ieri, a ajuns deja în fața blocului. Am adormit greu în seara precedentă din cauza durerilor resimțite de câteva zile. iar teama de dentist m-a determinat să lupt cu problemele apărute. Se pare că pierd lupta dar nu și bătălia finală...

În cinci minute sunt în taxi. Șoferul se uită, ciudat la mine:

-          Ați avut o noapte grea! Mai trebuie uneori.

-          Nu am fost la petrecere. Am probleme cu dantura.

-          A! Și unde mergeți la dentist?

-          Nu știu....

-          Păi de ce să suferiți când în prezent totul este simplu și fără dureri!

-          La stomatolog, nu merge nimeni de plăcere.

-          Din contră. Tot mai multe persoane apelează la cabinetele stomatologice pentru estetica faciala deși înainte nimeni nu era interesat de acest aspect al sănătății.

-          Mie îmi este frică... de zgomotul frezei... de injecție...

-          Nici nu simțiți injecția, iar zgomotul frezei este ca un cântec al eliberării de durere. O evadare spre obișnuit.

-          Unde-mi recomandați să mă duc?

-          Vă las un număr de telefon, faceți programare și viața va fi tot mai frumoasă. Există multe tehnici noi în prezent.

Accept sceptic sfaturile șoferului și-mi notez în telefon, numărul oferit cu generozitate de acesta, în momentul când ajungem la destinație.

După două ore de chin, la servici, apelez clinica dentară și mă programez de urgență. Plec de la locul de muncă, repede ca să nu mă răzgândesc și ca nu cumva durerea să dispară, dar numai pe termen scurt.

Ajuns la destinație caut firma luminoasă care-mi indică locația dorită și mă prezint la recepție unde sunt îndrumat și preluat de asistentă. 

După ce mă asez pe scaun, parcă disparea durerea. Vreau să mă ridic, dar simt iar o înțepătură, deși nu avem încă seringa în zonă. Apare doctorul stomatolog și cercetează:

-          Da.

-          Este grav? Parcă nu mă mai doare!

-          Aveți un dinte cariat. Este distrus. Facem o radiografie  și pentru ceilalți dinți.

-          Trebuie scos?

-          Da.

-          O să se vadă urât!

-          Apoi facem un implant dentar 

-          Și o să mă deranjeze toată viața!

-          Nu. O să vi se pară că este un dinte natural. Aveți probleme cu inima?

-          Nu!

Atât apuc să spun că deja simt iar o durere ascuțită, moment în care asistenta oferă injecția doctorului care mi-o aplică în trei puncte, spunând:

-          Pe cerul guri este mai dureros, dar nu la fel ca durerea de măsea.

Așa și este….

………………………………………………………………………………….

Sună telefonul. Mă ridic din pat și opresc alarma. Mă pregătesc repede de servici. Mă spăl pe dinți și privesc spre implantul dentar. Nici nu pare să fie altceva, decât un dinte care a crescut și a trecut prin viață împreună cu mine. Nu mă incomodează.

Mă uit pe calendar în timp ce merg spre bucătărie. Azi am programarea anuală pentru vizita la cabinetul stomatologic. De la intervenția cu implantul dentar, nu am mai avut probleme legate de dinți. Prevenția este mama înțelepciunii! Încersă evit problemele care pot apărea în timp. Dacă eu nu am grijă de mine, cine să aibă?

Banc - cu doctori

   Un savant , profesor de medicină,îşi preda cursul. În toiul expunerii, studenţii stupefiaţi îl aud zicând:

-          Domnilor, de tiroidă ori mori, ori rămâi idiot. Eu ştiu asta pentru că am avut-o....    

-          De ce ţipaţi atât de tare că nici nu m-am atins de dintele dvs.?

-          Da, dar staţi pe piciorul meu.

De la munte la mare - LA întânirea cu marEA

Evenimentul organizat de Super Blog cu ocazia concursului Spring Super Blog 2018 mi-a atras atenția de la începutul lunii februarie. Eram decis să particip atât la concurs cât și la Gala de la Mamaia. Mi-am propus să nu „reacționez” negativ la modul de jurizare pentru a nu-mi perturba gândurile de participare. Mereu îmi propun dar încă nu am reuțit, mai ales că agenția turistică care m-a retrogradat drastic era una dintre companiile cu care interacționasem negativ, în trecut. Mai ales că răspunsul lor legat de numărul de cuvinte nu avea temei... le-am numărat și manual, încadrându-se în cerințe!

Pregătit sufletește de plecare, am aflat cu stupefacție că nu există trenuri directe Brașov-Constanța, sau că ar fi unul care are oră nepotrivită. Ajuns la casa de bilete de la gară, constat că abia găsesc să combin ruta dorită, via București, dar ca să ajung la timp trebuie să plec cu o zi mai repede. Mă bucur că am ocazia să stau mai mult și anunț, făcându-mi rezervare.

Am plecat la ora 3.00 și am stat prin București, în jur de două ore. Când a ajuns trenul la peron, am fost primul călător care s-a urcat. 

Un lucru interesant, nimeni nu salută pe nimeni! Când au urcat colegele de compartimente, salutul meu a rămas fără răspuns. Se pare că așa este în prezent...

Coborând în gara Constanța, am luat autobuzul dorit spre Mamaia și am făcut pentru încălzire, propriul meu tur prin Constanța. Luasem autobuzul în direcția opusă. M-am ferit să nu gresesc mijlocul de transport în comun dar nu mă gândisem că pot confunda stația.

După ce m-am cazat la hotel Aurora din Mamaia, am pornit în plimbare, pe plajă și am făcut baie. 

Era frumos! Între timp vorbisem cu colegul de cameră care mă „amenința” că vine, că nu vine, că merge la Vama Veche, că nu mai merge.... în funcție de transportul pe care-l găsea. Până la urma a ales soluția de mijloc. Nu a venit în prima seara, doar în prima noapte! A ajuns la orele 00.20.....

Următoarea zi, după o plimbare la mare, ne-am așteptat colegii. Acolo am simțit că și cum s-a deschis laptopul și ei ieșeau din zona virtuală în viața reală. I-am recunoscut pe majoritatea dintre ei, dar ei nu, pentru că eram incognito.... nu am poze cu mine pe rețeaua de socializare... Doar de pe vremea când eram un cățeluș de pluș!

Seara am participat la o degustare de vinuri a celui mai apreciat somelier Ionuț Făcăleț. Impresiile despre această degustare le-am prezentat în alt articol.  

 Următoarea zi, sâmbătă, am făcut turul litoralului. Am plecat cu autobuzul descoperit prin Mamaia și Constanța. Am vizitat portul și apoi am luat la pas, centrul orașului, alături de ghidul nostru profesionist: Diana Slav. Detaliile turului au fost prezentate în articolul dedicat acestui eveniment.

Apoi alături de două colege bloggerițe am fost convins să încerc mâncarea turcească. Mai greu a fost cu alegerea meniului. Am bombănit eu ceva dar am folosit și degetul pentru a-mi susține punctul de vedere. Se pare că am nimerit....

Apoi a venit seara și ne-am prezentat la Gală. Fiecare a spus câte ceva în discursul obișnuit, iar eu m-am intimidat și uitasem tot de parcă picasem din cer pe pământ, sau din pat pe podea. Noroc cu Claudia care devenise purtătorul meu de cuvânt, spunând ceea ce-i povestisem eu anterior, de parcă avusesem previziuni cu ceea ce se va întâmpla. De supărare m-am retras la o cafea și ratasem apariția tortului. Noroc că văzusem mesajele virtuale și pozele, așa că am ajuns și eu la final, să savurez o felie....

A fost frumos și s-a terminat. Urmează o nouă ediție și familia SB cu siguranță, se va mări. Poate la următoarea întâlnire vor veni atât toți cei prezenți la Mamaia cât și cei care au absentat.  

Am fost, am văzut, am recunoscut, am revăzut și am descoperit noi bloggeri. Fiecare, în viața obișnuită are propriile frământări, necazuri, bucurii dar de două ori pe an, ne întâlnim, discutăm, petrecem și într-un fel anume, ne redescoperim pe noi.
Singurul regret... că nu ne-am revăzut cu toții....

Super Blog a fost și va mai fi. Unde? Vom afla... Când? Din octombrie.

Nu este sfârșit, doar un simplu va urma...

Banc - carnetul de note

-          Mamă, tata m-a bătut de două ori azi.

-          Păi, de ce ?

-          Prima oară când i-am arătat carnetul de note şi a doua oară când i-am spus că este al lui, de când era elev.

De la munte la mare - Gala SB

După atâtea evenimente interesant, a venit ziua de sâmbătă, dedicată Galei Super Blog.

Când am plecat spre Mamaia, pe drum, îmi creionasem ideile pe care urma să le expun, dar ajuns la destinație, mi-am pierdut creionul... și inspirația.

După prima zi la Mamaia, hotel Aurora, m-am împrietenit cu marea și instantaneu mi-au venit noi idei. În acele momente eram sigur că am găsit ce să spun la Gală. Până să ajung la discursul meu, am schimbat de trei ori abordarea și ideile, așa că ele s-au amestecat! Între timp am cunoscut mai mulți bloggeri și am petrecut clipe minunate iar la Gală, spontaneitatea mea, a dispărut cu totul, de parcă atinsesem limita de cuvinte și altele nu mai găseam.

A fost frumos, interesant și plăcut. În primul rând reîntâlnirea cu cei cunoscuți, recunoașterea celor pe care-i cunoșteam virtual și nu în ultimul rând, noile relații și cunostințe legate au fost principalele atracții ale evenimentului. 

Felicitări tuturor participanților, fiecare fiind un câștigător! Un sincer bravo câștigătoarelor și toate cele bune tuturor.

PS: Am ratat momentul apariției tortului deși eram la locul potrivit, dar nu la momentul ... potrivit. Totuși l-am savurat..... 

Mulțumesc echipei SB că mi-a asigurat imaginile din acest articol, că eu uitasem de ce am fost pe acolo!

Acest articol este al treilea episod din seria De la munte la mare. Urmează finalul LA întâlnirea cu marEA.

De la munte la mare - tur pe litoral

Când spunem Constanța, în mod automat ne gândim la mare, la soare și distracție.

Constanța este orașul care începe să-și pună încet dar sigur, în valoare, cultura, salvând ceea ce a fost lăsat de vechii edili, în paragină.

În cadrul mini vacanței de la mare, de la hotel Aurora Mamaia, am participat la un tur organizat de Diana Slav, cu autobuzul descoperit, între Mamaia și Constanța.

Am vizitat stațiunea Mamaia dintr-un capăt în altul iar crengile copacilor ne-au urat „bun venit” și ne trezeau din nostalgie, mai ales pe cei care stăteam pe partea dreaptă a sensului de mers.

Am revăzut bricul Mircea cu care mă plimbasem în urmă cu doi ani, la Regata Marilor Veliere și ne-am salutat. Am admirat portul Constanța după care am admirat vestigiile locale.

Am trecut pe lângă Acvariu și Delfinariu. Acvariul deține peste 100 de specii de pești împărțite pe mai multe secții, din care cele mai interesante sunt cele pentru peștii exotici. Admirând speciile de pești, totul pare ca într-un film în care flora și fauna oferă un spectacol. mirific.

Când eram mic și mergeam în concediu la Mamaia, vizitam mereu cele două locuri pe care le consideram emblematice pentru oraș. Asistând la spectacolele cu delfini, spuneam:

-                     Vezi... Ei se joacă în apă că văd capătul.... dar eu nu mă bag în mare că nu văd celălalt capăt!

Cazinoul din păcate nu mai este ceea ce a fost dar există o speranță. Cazinoul a fost emblema orașului. Acest edificiu a fost o punte de legătură între capitalism și comunism. Cazinoul își are începutul imediat după încheierea dominației otomane, când Dobrogea a trecut sub administrația românească. Terasa cazinoului a fost locul unde se întâlneau elitele vremii și marinarii petreceau serile dansante lângă briza mării.

Continuând plimbarea pe faleză, de la Cazino spre Comandamentul Marinei, fostul hotel Carol, se află Farul Genovez. Un loc plin de istorie care însă nu are altă legătură, decât numele, cu genovezii. Farul are o înălțime de 16 metri  și o formă octogonală, fiind construit din blocuri de piatră naturală, având în compoziția amestecului de material, pe lângă var și nisip, ceva specific mării: scoica. Acest far se remarca de la o distanță de 5 km din largul mării.

După plimbarea cu autobuzul, ne-am oprit în centrul orașului Constanța și am străbătut în câteva ore, prea puține totuși, orașul ca pietoni.

Am remarcat Muzeul Portului, Muzeul de Istorie, Muzeul Marinei Române și Statuia lui Ovidiu. Trecând prin Piața Ovidiu, nu am putut rata Edificiul Roman cu Mozaic, frescă a secolului al IV-lea. Situată lângă Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, edificiul este simbolul Imperiului Roman, reprezentând atât o punte între port și orașul antic, cât și între negustorii din trecut  și cei din prezent.

De asemenea am văzut și cea mai scurtă stradă din Constanța și lăcașuri de cult specifice mai multor religii care se regăsesc în acest oraș.

Dar timpula trecut și frumoasele ore de plimbare au dispărut precum soarele la apariția lunii, urmărind cum marea ne-a însoțit pașii printre minunățiile și vestigiile cetății Tomis, actualul oraș Constanța, care are o mare încărcătură istorică, culturală și religioasă. 

Primind de la organizatori câte o hartă a orașului și una cu obiectivele turistice am putut să descoperim în timp real atât locația unde ne aflam cât și informațiile oferite de ghidul nostru, Diana.

Diana Slav organizează Constanța Walking Tour unde cei interesați pot afla lucruri interesante despre orașul de la malul mării. Acest City Tour este interesant, ținând cont, că se apropie sezonul vacanțelor și al concediilor.

Acest articol este al doilea episod din seria De la munte la mare. Urmează Gala SB.

Fii o gravida chic! Iata 3 modele practice de pantofi de purtat in aceasta perioada

Este bine cunoscut faptul ca femeile trec printr-o serie de transformari fizice odata ce inainteaza in lunile de sarcina. In scurt timp, trebuie sa te adaptezi la aceste noi forme si la modificarile pe care sanii, soldurile si picioarele tale, deopotriva, le sufera, fara sa te ingrijorezi. Te vei intoarce in scurt timp dupa nastere la silueta initiala, scapand de aceste griji.

Pentru moment, insa, invata cum sa devii practica si sa iti pastrezi stilul vestimentar acasa, la birou si in oras. Astfel, increderea in tine si in frumusetea ta de viitoare mamica nu vor fi afectate nicidecum. Secretele unor tinute comode constau in materialele pe care alegi sa le porti. Evita croielile si materialele sufocante pe timpul verii, optant pentru matase, in si bumbac, ca sa te simti fresh si mereu activa. In ceea ce priveste pantofii, alegerile pot deveni mai dificile. Exista, insa, o veste buna! Exista si pentru tine modele perfecte de pantofi, pe care sa ii incalti, in special, in ultimul trimestru de sarcina, atunci cand picioarele tale obosesc si si umfla tot mai mult.

Descopera in acest articol care sunt cele 3 modele pe care sa le porti pe timpul verii:

1. In aceasta perioada este indicat sa porti pantofi usori, care sa nu iti tina piciorul strans si sa iti lase libertatea de miscare de care ai atata nevoie! Ca sa te poti simti in largul tau oriunde, comanda balerini din piele dela Urbanshoestore.ro, cu un design casual, ce ii transforma in incaltarile perfecte pentru orice moment al zilei si pentru orice tinuta. De asemenea, pielea este recomandata femeilor cu picioare care tind sa se umfle sau chiar sa retina apa, intrucat se muleaza perfect pe formele tale. In schimb, panza rigida a tenisilor sau a adidasilor, poate sa iti afecteze flexibilitatea.

2. Intrucat ai la dispozitie intreaga vara ca sa te simti bine in pielea de viitoare mamica, poti profita de vremea calda pentru apurta haine si incaltaminte usoara si foarte comoda. Sandalele cu talpa joasa devin cea mai buna alegere a ta pe timpul sezonului cald. Alege modelele cu barete comode, din piele naturala, ca sa nu ai probleme atunci cand ai de parcurs distante mai mari. Acestea se vor adapta rapid stilului tau de mers si, cel mai important, piciorului tau. Colorate sau uni, sandalele pot reda eleganta, practicabilitate si sunt perfecte pentru tinutele de zi si de seara, in egala masura.

3. Daca esti nevoita sa participi la evenimente elegante sau sau mergi la birou purtand tinute office, nu trebuie sa te ingrijorezi. In aceasta perioada, opteaza pentru pantofi eleganti cu toc gros si nu foarte inalt. Acestia iti ofera echilibru, fara a-ti obosi piciorul pe timpul zilei. Intra pe www.urbanshoestore.ro pentru a-ti alege cele mai confortabile, elegante si practice incaltari pentru zilele de birou. Asorteaza-le la rochii si fuste de vara, pentru un look de invidiat!

Iata cat de usor poate fi sa porti ceea ce iti place in lunile de sarcina! Profita de aceasta perioada pentru a fi cea mai chic mamica!