Gata de plecare. Împing cu
piciorul bagajele pentru a se închide portbagajul. Am reușit. După îndelungi
negocieri cu soția mea, îmi ocup locul din dreapta, atât a mașinii cât și a
șoferului. Acum mă pot relaxa. Pornim.
Admir peisajele și fac mici
comentarii legate de trafic. Se aude soneria de la telefon. Îmi verific mobilul
din stânga... nu sună, din dreapta...nu sună și continui să privesc pe geam.
Soția mea mi se adresează pe un ton autoritor:
- Sună
telefonul meu. Nu vrei să răspunzi, că eu conduc!
- Bine... Unde
este? – mă uit eu în jur.
- În geanta!
Îmi desfac centura de siguranță și mă întind după obiectul atât de util
și obișnuit pentru femei. Mereu mă întrebam ce tot duc ele în gențile lor
imense! Acum aveam ocazia să văd cu proprii mei ochi, contrar
indicațiilor unui prieten care-mi spunea că unul din locurile în care un bărbat
nu trebuie să caute, este misterioasa geantă a femeilor.
Oricum telefonul s-a oprit din
apelarea fonică și pot verifica în liniște apelantul, după ce o să găsesc
obiectul dorit. Deschid fermoarul și încep să scot: un piaptăn, șervețel uscat,
oglindă, servețel umed, un măr, trusa de machiaj, un portofel, alt măr, o
batistă, o folie cu paracetamol, o altă folie cu algocalmin.... Deja am obosit:
- Sigur
este aici telefonul?
- Doar
acolo a sunat! Vezi că este în buzunarul drept din interior.
Rămân blocat...buzunar interior... exterior...dreapta.... dar depinde de unde privești. Interior ca interior
dar dreapta? Până la urmă încep să mă ghidez după instincte ca un bebeluș ce
învață să meargă. După ce găsesc niște agrafe, apare și năstrușnicul telefon
mobil. Bine că eu sunt mai organizat... Sau mi se pare?
Nici nu mai știu ce este mai
bine, să fiu obosit de la servici sau să vin din vizitele făcute la rude cu
mulți copii...mici. Așa gândesc eu, mergând agale spre casă. Soția mea, astăzi
va întârzia, deci pot trage un pui de somn până vine. Mă cuprinde bucuria și
măresc pasul. Ajung în cinci minute în fața blocului și încep să caut în mod
meticulos și ordonat prin rucsac.
Vorba vine ordonat, că după un timp amestec totul de parcă aș face ciorbă.
Nu găsesc cheile de la
intrare. De obicei sunt în buzunarul din fața al rucsacului, alături de o pungă
care poate fi utilă în cazul cumpărăturilor. Degeaba... nu este.
Mă uit și în buzunarul
interior din rucsac, dar acolo se află lucrurile mele
obișnuite: portofelul cadou de la ziua mea (are ceva bani, dar
conține mai multe acte și carduri), o folie de pastile pentru răceală, picături
pentru nas și cheile de la serviciu. În interiorul rucsacului nu se află nimic,
pentru că mâncarea este deja în burtă....
Un telefon este în buzunarul
din spatele pantalonilor, iar celălalt în husa prinsă de cureaua de la
pantaloni.
În geacă... hopa! Nu sunt
cheile, dar nu este nici geaca. Am lăsat-o la servici. Sun de urgență un coleg
care mai presta muncă în folosul companiei și-l rog să-mi aducă și mie haina.
Or să râdă toți de mine, dar mai bine să fiu acasă, decât afară în ploaia care
se anunță prin norii care se plimbă în jur.
După 30 de minute apare
colegul, căruia îi mulțumesc recunoscător. Revin în fața blocului și caut
cheile ... dar găsesc numai o batistă și niște monede. Abia atunci, îmi aduc
aminte că în seara precedentă, făcusem o tură cu gunoiul și lăsasem cheile în
vestă... deci erau acasă, acolo unde trebuia să fiu și eu. Oftez.
Un vecin coboară să plimbe
câinele și astfel reusesc să ajung până în fața ușii, exact ca Ștefan cel Mare
după bătălia pierdută în fața turcilor. Singura diferență era faptul că eu
degeaba vorbeam că nu mă auzea nimeni. Ca să nu mă fac de râs, am urcat la
etajul superior, la mansardă și m-am asezat pe un colț... nu de rai, de bancă
și gânditor...am ațipit.
M-a trezit un apel telefonic
și buimac, încep să caut telefonul în rucsac, dar el era la locul lui, în
buzunarl de la pantaloni:
- Da!
- Unde ești? Eu am ajuns deja!
- Ce bine. Deschide-mi și mie.
- Dar unde ești? Pe balcon!? Ai
rămas închis afară, de dimineață de la țigară?
- Nu ... mai sus... dar nu
chiar în Cer, vin acum....
Câteodată ordinea nu este
chiar ordine iar dezordinea, poate fi o ordine oarecare....
Când cobor, o văd pe soția mea
și o sărut cu patimă, ca la prima noastră întâlnire. Ea se uită mirată la mine
și-și pune telefonul la loc, în poșeta pe care i-o făcusem cadou de pe situl Alesa.
Andra este o geanta de umăr
elegantă, din piele naturală. Aceasta dispune de un buzunar situat pe peretele din
spate, la exterior, prevăzut cu un fermoar nichelat. Tot la exterior, în partea
din față a genții, se află un fermoar cu rol ornamental dispus in mod vertical
de-a lungul genții, care se asortează cu cele două mânere nichelate, care susțin
poșeta. Dimensiunile poșetei sunt l x L x h (cm): 13 x 30 x 37 și se poartă pe
umăr având cele doua mânere cu o înălțime de 32 cm.
Nu sunt specialist în
genți, dar m-a ajutat o colegă binevoitoare. Tot ea mi-a spus că este bine, ca
geanta și posesoarei să aibă același nume.....
