Vârtejurile toamnei

Frunzele părăsesc crengile copacilor iar drumul este un adevărat covor maroniu. A venit toamna cu ale ei reguli.

Lunea este cea mai grea zi a săptămânii. Atunci simţim începutul oboselii, care ne-a părăsit în week-end. Este o zi care se termină cu relaxare şi odihnă pentru a putea continua cu spor, celelalte zile lucrătoare.

Ce poţi să spui când o auzi pe soţia ta, apelându-te la telefon, înainte de a pleca de la servici:

- Mă auzi?

Dacă ştiam ce urmează aş fi spus că nu aud nimic...

- Da.

- Ne întâlnim în centru să mergem la cumpărături... Pa...

Apelul a fost unul scurt şi concis care însă m-a lăsat fără replică. Păcat că nu sunt actor! Cumpărături! Abia am fost sâmbătă şi atâtea am achiziţionat că a trebuit să fac o grămadă de drumuri, pe scări, cu bagaje! Ce o fi uitat? O să aflu...

Ajuns la destinaţie, ea mă aştepta. Era invers ca pe vremurile când nu eram căsătoriţi. O pornim spre magazin. Dar nu spre orice magazin, ci spre unul de haine:

- Nu avem destule haine?

- Păi nu mergem sâmbăta viitoare la botez?

- A... dar eu am costumul vechi... tu...ai ceva pe acolo....

- Păi este toamnă. Am haine subţiri. Nu pot îmbracă orice pentru un eveniment aşa important. Doar noi suntem naşii!

- Da...da... – răspund cu gândul că o să fie o seară lungă, cu multe haine de probat.

- Fiecare va reprezenta imaginea celuilalt, în cadrul acelui eveniment. Trebuie să arătăm perfect!

- Da... da... să nu ne bârfească. Mulţi ochi vor fi îndreptaţi asupra noastră!

- Şi asta... dar trebuie să avem o ţinută adecvată pentru vremuri răcoroase.

După acest scurt dialog, am intrat în magazin unde am fost întâmpinaţi de o vânzătoare zâmbăreaţă.

- Dorim nişte ţinute sobre pentru un botez – spune soţia mea.

- Unde noi suntem personajele principale – mă laud şi eu.

- Nu chiar. Este bebeluşul – spune soţia mea mişcând capul stânga-dreapta.

- Da... – aprob eu.

- Dorim ţinute specifice...

- Da. Black Tie – spune vânzătoarea care ne conduce într-o anumită zonă a magazinului.

- Eu nu vreau negru, vreau o cămaşă elegantă dar albastră! – soptesc eu soţiei.

- Black Tie vine de la numele ţinutei de toamnă – spune amuzată soţia mea.

Mă liniştesc. Vânzătoarea îmi prezintă trei cămăşi de bărbaţi. Mă uit la ele şi răspund:

- Îmi plac. Le luăm.

- Toate trei? Nu le probaţi? – întreabă vânzătoarea.

Iau una dintre ele, albastră şi o lipesc de burtă, trăgând de margini.

- Perfect!

Soţia mea şi vânzătoarea se uită una la cealaltă şi mă abandonează, mergând la raionul unde sunt rochiile. Eu mă aşez în fotoliu în timp ce soţia mea probează o rochie elegantă . Când iese de la cabina de probă mă priveşte întrebătoare:

- Este frumoasă! Da... Neagră! Sobră!

- Mă deranjează la talie.... Încerc alta.

Aprob şi aştept nerăbdător să revină cu noua rochie.

- Superbă! – exclam fericit că i se potriveşte.

- Mă face un pic... nu ştiu... poate este prea deschisă la culoare, crem... hm!

Oftez, aşteptând o nouă rochie la probă. După câteva minute reapare cu o rochie scurtă albastră.

- Cea mai bună – aprob fericit.

- Nu prea îmi prieşte culoarea. Parcă este prea întunecată.

Încep să fac ochii mari. Vânzătoarea îi oferă o altă rochie. După câteva clipe, soţia mea reapare:

- Seamănă cu cealaltă – spun cu speranţa că o să accepte acel produs.

- Cum? Asta este rochie lungă, pe talie...

Tac. Până la urmă, soţia mea mă priveşte intens spunând:

- Cu tine nu mă pot decide, nu mă ajuţi!

- Mie îmi plac toate – susţin cu tărie.

- Bine... Mulţumim.

Soţia mea iese supărată spre deziluzia vânzătoarei. Eu o urmez repede pentru a nu se răzgândi şi să se întoarcă. Pe drum îmi spune:

- Nu-mi mai cumpăr nimic. O să iau ce am acasă iar dacă mă fac de râs , tu eşti de vină! Dacă răcesc şi ajung la spital... la fel.

După câteva zile, deşi nu suntem certaţi, eram nervos din cauza ţinutei. Ce să fac dacă nu mă pricep? Trebuie să fac ceva. Astfel, primul pas, a fost să mă uit după femeile de pe stradă, de la servici, ca să intuiesc moda. Bine că nu m-a luat cineva la bătaie. Era greu de ales, de ghicit moda , că toţi aveau ţinute sport...

Până la urmă, sanşa mea a fost mediul online. Am reuşit să descopăr o ţinută ideală. Era vorba de o rochie neagră care se potrivea cu costumul meu negru. Eu aveam şi cravata ideală iar cămaşa albă se oglindea în luciul pantofilor negri pe care-i dădusem cu cremă, în urmă cu două zile când speram să o conving pe soţia mea să reia operaţiunile legate de vestimentaţie.

Aveam totuşi o problemă. Nu ştiam măsura pentru rochie. Într-o seară, am aşteptat să adoarmă şi am luat un centimetru de croitoriu, împrumut de la o colegă şi am făcut măsurători. Până am ajuns în sufragerie să notez valorile, jumătate dintre ele, le uitasem. Între timp, soţia mea apare în pragul uşii, râzând:

- Te faci croitor?

- Aş vrea... Dar vroiam să comand o rochie....

- Hai că finalizez eu comanda – spune ea.

- Unde- întreb mirat?

- Acolo unde ai făcut cont şi ai salvat pagina... Este şi contul şi parola... Am şi ales modelul! Este interesant, pentru că corespunde opţiunii tale. Vezi că ştii ce trebuie?  

O aprob din cap şi ne apucăm de finalizat operaţiunile de comandă. După zece minute sunt nerăbdător, asteptând livrarea acestor produse din Polonia.

O nouă zi de luni.... Obositoare. Sâmbătă am fost la botez iar noi şi bebeluşul am fost în centru atenţiei. Nu ne-a fost frig iar ţinuta ne-a redat încrederea. Soţia mea a fost în centru atenţiei, fiind chiar invidios! Doar puţin, pentru că şi eu am fost solicitat din plin. Am fost vedetele petrecerii... Am avut Black Tie alături de noi! Chiar am ales ţinuta black! Având pantofi cu toc , soţia mea, a avut aceeaşi înălţime cu mine. Am fost perechea ideală.

Sursa pozelor este situl Answear.ro, iar articolul a fost scris pentru concursul SuperBlog 2016.