Amintiri de neuitat

Omul se naște curios și uneori moare de mai multe ori... de nerăbdare! Așa sunt și eu uneori, chiar dacă nu afisez aceste dorințe.

Pasiunea mea a devenit domeniul IT, al calculatoarelor dar numai după ce am terminat cursurile de la Facultate. Uneori descoperi ce-ți lipsește, atunci când nu mai devine rutină! La cursurile de calculatoare, singurele aplicații pe care le utilizasem au fost cele de gaming!

Eu am fost un copil bun, așa spuneau alții despre mine deși mă criticau des dar,  nici acum nu știu de ce!

Mi-am dorit tare mult să-mi fac lucrarea de diplomă pentru absolvirea Universității în format electronic, pe computer. Pe atunci nu prea era la modă, dar mie de fapt îmi era lene să scriu de mână, zeci de pagini, mai ales că după un timp, am ajuns să nu-mi mai descifrez cele „prezentate” pe hârtie.

Revenind la momentul fericit al ultimelor momente de student, am apelat, adică s-a oferit să mă ajute, vecina mea: Ariana (ca nu era deloc aeriană) care deținea un computer. Ea s-a gândit să mi-l lase acasă ca să pot lucra în liniște. Mă refer la calculator, nu la ea, ca persoană!

- Ionică, ai ajuns să ai: tehnologia la tine acasa - mi-am zis și am pornit la treabă.

Din acel moment m-am dedicat intens aplicațiilor calculatorului. Mi-a fost greu la început să mă descurc cu mouse-ul ce-și făcea de cap pe mousepad. 

N-am lăsat niciun joc din softul calculatorului neverificat, realizat chiar într-un ritm intens. Într-o zi a am fost nevoit să schimb tastatura cu una nouă, pentru că  la tastatura existentă, două dintre litere erau neidentificabile.

Ajuns în ultima săptămână de pregătire a lucrării, am constatat că nu relizasem mai mult de două pagini, iar în format electronic nu puteam „lărgi” literele pentru a acoperi mai mult spațiul paginii. Astfel din fan Gaming am ajuns un povestitor care trebuia să umple paginile propriului proiect. Noroc că m-a ajutat vecina, care și-a recuperat calculatorul și mi-a scris ea lucrarea.

După ce am terminat cu bine cursurile și am primit diploma, am devenit nostalgic după computer și din primii bani de la salarii, au mi-am cumpărat propriul computer. Am apelat la vecinica Ariana ca să-mi ofere informații despre ceea ce trebuie să dețin ca accesorii, componente PC pentru a avea un calculator funcțional.

Mi-am ales o configurație minimă dar funcțională. Am apelat la un vecin pensionar ca să pot transporta calculatorul acasă. După această achiziție, m-am asezat pe fotoliul din sufragerie și mă gândeam:

- Vasilică, ce faci acum?

Mi-a luat inima în dinți, la figurat că la propriu ar fi fost dureros și m-am dus la Ariana, solicitând ajutorul. Ea a venit ca să-mi conecteze componentele PC prin cabluri: monitor, unitate centrală. Ea a fost mirată că m-am blocat chiar la primul pas, adică la despacheterea componentelor.

După zece minute aveam calculatorul pregătit de lucru dar am așteptat să-l pornească Ariana, neștiind exact care este butonul ON/OFF! 

Eram fericit cu ceea ce aveam și eram conștient că nu voi evolua cu achizițiile altor accesorii. Îmi ajungeau dischetele, neavând rost să trec la CD-ROM. Între timp mi-am cumpărat boxe pentru a asculta muzica la o acuratețe a sunetului mult mai bună.

Tot Ariana m-a ajutat cu o carte despre utilizarea calculatoarelor, despre Windows și Microsoft Office, așa că m-am apucat de studiat. Îmi luam notițe într-un caiet și executam comenzile pe calculator.

- La treabă Costică! - îmi spuneam în fiecare seară când mă apucam de studiu.

În timp am evoluat datorită documentării și a virusului tehnologiei informatice și mi-am tot upgradat computerul pe care-l luam în brațe și mergeam la sediul companiei de unde-l cumpărasem, pentru că era în garanție. Astfel mi-am adăugat și alte accesorii precum CD-ROM, apoi CD-RW, memorii RAM, tunner TV, placă video și placă de bază nouă, joystick.

Plimbându-mă atât de des cu computerul în brațe, l-am îndrăgit ca pe un copil! Noroc că între timp, compania de calculatoare a deschis un magazin în apropierea locuinței mele. 

După un timp, un coleg de serviciu mi-a spus că dacă mai vreau să-mi modific computerul, trebuie să-i schimb și „ambalajul”. M-am panicat pentru că nu mai aveam cutia dar el s-a referit la carcasa Spacer care devenise neîncăpătoare.

Mereu am vrut să fiu în pas cu tehnologia, dar totuși accesul la internetul fix nu a fost ideea mea ci a soției mele, pentru că între timp am devenit și eu om serios. Pentru a-mi monta placa de rețea, a fost nevoie de un reset complet la calculatorul existent.

Acum societatea s-a modernizat, așa că mi-am cumpărat laptop și am devenit nedespărțiți. În concediu, în delegație sau pur și simplu la o evadare în natură eu îmi iau laptop-ul cu mine. Soția mea a devenit geloasă, astfel că i-am făcut și ei cadou un laptop.

Mă opresc aici cu amintirile pentru că mă strigă soția mea. Este târziu iar eu stau pe internet și caut niște accesorii laptop, în pauza dintre jocuri.... Mi-am cumpărat și scaun de Gaming, care este unul special.

Oricum, înainte de a dormi voi „butona” pe smartphone pentru a fi la curent (nu cel electric) cu informațiile de pe paginile de socializare ale prietenilor. Noroc că mi-am încărcat telefonul prin USB, prin intermediul laptop-ulu!

Ceea ce aș vrea să apară în viitor.... Un gadget care să aibă cititor de card, cu conectare USB pentru a fi utilizat atât pentru laptop cât și pentru smartphone și care să transforme informațiile audio (vocea în speță) în date, în format electronic, tip pdf și chiar în fisier word (ca să se poată modifica informația). Astfel aș scrie la fel de repede precum gândesc!

Într-o noapte visasem că a dispărut internetul iar lumea era debusolată. În acest moment, ar fi un dezastru dacă ne-am reîntoarce în vremurile îndepărtate când informația era cu adevărat prețioasă, pentru că trebuia să o cauți intens, să știi cum și unde o găsești.

Dacă nu ar exista tehnologia și mediul virtual, lumea ar socializa mai mult, ar citi cărți și poate ar exista o societate mai cultivată dar, ar fi mult mai săracă și vulnerabilă.

Acele persoane de sex masculin din povestirile sunt eu, folosind diferite nume pentru că singur nu le pot face pe toate!

Viața trece încet dar amintirule rămân iar albumul vieții noastre se îmbogățește filă cu file, în fiecare etapă a existenței noastre.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile au fost preluate de pe situl Spacer.