O lecție de familie

Uneori viața este atât de agitată că uităm să trăim. Ajungem să muncim atât de mult că ne uităm rostul nostru în viață. Noi nu trăim ca să muncim, ci muncim, doar pentru a trăi...

Așa am fost și eu pentru o perioadă de timp. După ce m-am căsătorit, mi-am luat în serios rolul de bărbat al familiei. Cred!

Plecam dimineața la servici cu gândul că urmează o nouă zi intteresantă.  Luam punga cu gunoi pe care-l lăsam la tomberon și apoi alergam spre autobuzul companiei, atât de repede că uneori nu reușeam să-mi șterg suma de ras de pe bărbie, rămasă după o rapidă operațiune de bărbierit.

Ajuns la serviciu, savuram alături de colegi o cafea adorabilă și apoi ne apucam de treabă. Timpul se scurgea nemilos iar uneori eram nevoiți să lucrăm peste program.

În zilele în care terminam programul de lucru în condiții normale, alături de colegii mei mergeam să savurăm câte o bere, în drum spre casă. Soția mea știa în acest fel că am un program fix și prelungit, în fiecare zi.

Ajuns acasă eram atât de obosit că aveam nevoie de recreere, motiv pentru care mă instalam la laptop, într-un colț al camerei, la birou și începeam să mă joc.  Soției mele și socrilor le spuneam că lucrez, fiind de rezolvat multe teme de servici, însă vroiam să fiu acasă alături de soția mea.  Aveam grijă să nu fac gălăgie, dar uneori chiar nu puteam, fiind concentrat pe tastatura și mouse.

Într-una dintre seri, în timp ce mă agitam să înscriu un gol virtual, portarul advers îmi respinge mingea și primesc gol pe contraatac. Mă enervez, iar apoi mă sperii auzind o voce:

-          Nici gol nu poți să dai!

Înghit în sec și mă uit atent la ecran și la sunetul laptop-ului care fusese pus pe mut... Dar nu era din calculator, ci din spatele meu, unde simt ceva pe umăr și văd un făcăleț pe birou, lângă mousepad.. Era soția mea!

-          Am dat un pic pe joc... știi... să mă relaxez!

-          Da...da ... crezi că nu mi-am dat seama până acum? Te-am lăsat să văd până când întinzi coarda!

-          Păi nu joc coarda, doar fotbal... - încerc să glumesc dar văzându-i privirea, renunț

Soția mea pleacă supărată și eu renunț la joc, mergând să mă împac cu ea. Nu-mi vorbește. În timp ce servim masa, o aud spunând:

-          Dacă ai face și tu ceva în casă....

-          Păi duc gunoiul! În fiecare zi, chiar nu înțeleg de unde atâta gunoi!

-          Atunci nu voi mai găti!

-          A, nu! Ba da... Ziceam și eu....

-          ....

-          O să te ajut... ce să fac?

-          Păi uită-te în jur și vezi ce este nevoie?

Ascultător, privesc în jur. Totul pare în regulă.  Totuși văd o scamă pe jos și o ridic. Soția mea face ochii mari. Probabil de bucurie că am făcut și eu ceva:

-          Faci glume?

-          Nu!

-          Mâine tragi cu aspiratorul!

-          Bine....

Și a venit și a doua zi. Am ajuns acasă conform unui program scurt, adică direct de la servici, stressat de treaba pe care trebuia să fac.

Am intrat repede în apartament. M-am uitat în jur, m-am schimbat de haine și am pornit la luptă, spre dulapul unde era aspiratorul.

Înainte să mă apuc de treabă, am mers la laptop de unde am ales un play-list și mi-am conectat la bluetooth cele două Boxe Spacer după care am trecut la treabă, pe ritmuri latine.

Soția mea mă privea din ușa camerei, învârtindu-și făcălețul. După câteva secunde, a alergat spre bucătărie pentru că se simțea miros de ars... speram să nu fie friptura. Nu a fost!

Și uite așa, de atunci, în fiecare săptămână fac curățenie, iar seara după cină spăl vasele, după care mă delectez cu câte un joc. Uneori ne putem relaxa și prin muncă, dar să nu fie prea des!

Socrii mei s-au speriat când au văzut ce harnic sunt, au fost fericiți că fiica lor și-a găsit un “soț familist” și de ziua mea, mi-au oferit cadou, unul din mult râvnitele Scaune gaming! 

Soția mea de asemenea, mi-a oferit un cadou interesant, un ceas cu boxă portabilă bluetooth SP-DY38, care are ceas, radio, lampă și mai ales, alarm clock, care mă trezește în fiecare dimineață, destul de insistent astfel încât să nu întârzii la autobuz. Produsul are și un card micro SD care-mi dă idei de utilizare, mai ales că vine primăvara și începe perioada grătarului.....

De ziua soției mele, o să-i cumpăr un cub antistres, care să a facă să uite de agitația zilei și să o preocupe, poate câștig și eu ceva timp în plus, să înscriu un gol!

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.