cluc24

sâmbătă, 4 aprilie 2020

Cum să ne distrăm când avem timp liber? Rezolvăm un puzzle!


Un zgomot nefiresc, pentru o zi de week-end, mă deranjează. Întind mână și apăs butonul de pe telefon după care mă întorc pe cealaltă parte a patului
În câteva secunde, sunetul revine. Cu ochii pe jumătate închiși, iau telefonul mobil și mă sperii de imaginea de pe ecran! Era prietena prietenei soției mele. Nu era urâtă ca să mă sperie, doar aprigă și mereu îi compătimeam soțul.
Îmi aduc aminte că într-un exces de zel, i-am promis că o să am grijă de copilul lor câteva ore. Ei aveau o obligație și trebuiau să meargă la o petrecere. Soția mea era plecată la prietena ei pe care o pregătea pentru nunta unde aceasta era nașă. Doar eu eram disponibil pentru a fi dădacă...
Mă ridic repede din pat, închid apelul și trimit mesaj: „sunt în trafic”. Nu am mințit, pentru că eram în traficul de pe holul din apartament. Sun după un taxi, în timp ce mă îmbrac.
După  zece minute, taxiul mă lasă la destinație. Aveam un singur dubiu, sau două... nu știam ce vârstă are prichindelul și nici dacă era fată sau băiat. Speram să fie băiețel, că ei se ocupă de jocuri pe telefon, fotbal...
Până să-mi vină vreun gând, mă trezesc sunând la ușă. Cei doi părinți ies în grabă:
-          Vezi unde ai parcat, să nu-ți ridice mașina!
-          A.. am venit cu taxiul...
Se uită mirați la mine, îmi dau seama de gafă și-mi vine ideea salvatoare:
-          Eram în taxi și explicam șoferului cum să ajung aici. În trafic... era șofer nou.
Nu cred că m-au crezut după chipurile lor mirate, așa că am intrat în casă iar ei au încuiat ușa. Probabil ca să nu mă răzgândesc și să plec. 

Mă duc în sufragerie și pornesc televizorul. După câteva minute îmi aduc îmi aduc aminte de ce mă aflu acolo. E liniște.. ori doarme, ori face prostii... Mă gândesc să mai stau un pic. Văd cubul antistress și-mi aduc aminte de week-end-urile cu prietenii, când ne adunăm sâmbătă seară să ne distrăm și jucam jocuri de societate: „nu te supăra, frate”, remy, șah și table.
Încep să întorc cubul și să-l învârt pe toate fețele. Reusesc să combin două părți dar celelalte rămân amestecate. Aveam un prieten, magician, care în trei minute rezolva cubul Rubik conceput în Ungaria, având culorile completate pe toate părțile acestuia și în același timp ne ascundea și monezile de pe masă.
După zece minute reusesc să rezolv patru din cele sase fețe ale cubului. Între timp mă decid să caut copilul.Oare nu l-au luat cu ei?
Ajung în dormitor... nimic. În bucătărie...nimic. În celălalt dormitor.. nimic în afară de jocuri de cărți împrăștiate pe jos.. Ciudat. Dau să ies, dar piciorul drept nu mă ascultă și cad lat, pe jos. Aud râsete de sub pat. Apare o mogâldeață:
-          Te-am prins! Te-am prins!
-          Bine....
-          Caută-mă! - zice și dispare.
Mă duc după el dar nu-l găsesc. Aud zgomot în bucătărie și mă deplasez spre acel loc. Liniște. Se deschide ușa unui dulap și pică... făina în capul meu. O mogâldeață râde. Nu se mai poate! În felul aăta rămân accidentat și obosesc:
-          Îmi place cu tine, ești ca un Moș Crăciun! - râde mogâldeața.
-          Bine. Hai să ne jucăm ceva... pe telefon?
-          Nu am telefon.
-          Pe televizor?
-          Nu am jocuri pe televizor.
-          Dar cu ce te joci?
-          Cu eToys.
-          Adică?
-          Cu jocuri de puzzle.
-        A... din cutia asta! - zic eu relaxat că am înțeles ideea și că putem sta pe jos ca să ne jucăm fără să alergăm prin casă.
-          Nu. Sunt diferite modele de puzzle.   
-          Bine.. Ce jocuri ai? 

-        Mai multe. Uite, am puzzle 30 prieteni în hangar, puzzle Hatchimals in ou cu 48 de piese, Mickey și Minnie în Gradină  - spune mogâldeața scoțând mai multe jocuri de sub patul din sufragerie.
Brandul eToys oferă jocurile cele mai bune calitativ, cele mai noi indiferent că sunt jocuri obișnuite, de inteligență, de strategie. Chiar cumpărasem niște jucării de pluș de la ei, pentru a-l oferi soției, să-i arăt dragostea mea.
Mă uit atent la jocuri și simt nevoie de competiție, mai ales că nu am cum să nu-l înving. 
-      Hai să jucăm. Ce joc preferi?
-      Oricare.
-     Bine. Hai să jucăm. Eu fac un puzzle, tu altul.
-     Bine
Încep să studiez jocurile. Îi ofer un puzzle cu mai puține piese ca să nu aibă un avantaj, dar el mi-l cedează mie, luând puzzle-ul cu Mickey. Asta este, dacă vrea să piardă!
-   Start! - spune mogâldeața și începem să scăpăm cât mai repede de piesele de puzzle, amplasându-le în zonele dedicate jocului din mijlocul mesei.
-     Gata!, strigă mogâldeața și concursul s-a terminat.
Facem evaluarea și Mickey zâmbește alături de Minnie. Eu mai aveam de pus doar patru piese... Trebuia să recunosc că am pierdut!


-          Repetăm, schimbăm jocurile!
-          Bine!
Facem schimb de puzzle și le amestecăm. Reîncepe competiția și aud din nou:
-      Gata!
Mă enervez dar îmi trece repede, pentru că apar părinții mogâldeței. Prietena prietenei soției privește uimită la noi:
-      A fost bine?
-      Da. Să mai plecați ca să vină nenea. Este singurul pe care l-am bătut la două jocuri diferite!
Este clar, în week-end o să-mi iau și eu jocurile, exersez, apoi îmi iau revanșa!

Este o vorbă, atenția la ceea ce-ți dorești că poate ți se întâmplă. Să-ți dorești ceea ce este în folosul tău, că poate ceea ce vrei  nu este spre binele tău!
Se pare că mi-am dorit un week-end prelungit și dorința mi s-a împlinit, astfel că acum, jocurile de puzzle alături de familie, acasă sunt mai mult decât utile, interesante și dezvoltă mintea și creativitatea. Acum suntem o echipă care luptă cu un puzzle de 1000 de piese!
Vă las că avem treabă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu