cluc24

marți, 22 noiembrie 2016

Ţinuta cuceritoare


Omul cât trăieşte, primeşte numai sfaturi. Unele dintre ele sunt bune pentru viaţă, iar altele... de ignorat. Se spune că este bine să asculţi oamenii din jur, dar uneori să nu faci ca ei...
De multe ori ascult ceea ce se spune dar fără a acorda atenţie, aşa ca un radio care merge în surdină...
Dacă nu ascult, măcar privesc şi uneori, îmi place mult prea mult ceea ce văd. De exemplu, admir femeile. Nu pentru că sunt feminine şi pur şi simplu sunt elegante, cochete şi frumoase.
De ce sunt ele mereu perfecte şi admirate? Un răspuns am primit chiar de la una dintre aceste reprezentante care mi-a spus că se îmbracă cu stil şi calitate. Din acel moment am început să le urmăresc mai atent. Cu privirea nu altfel!
După câteva zile, am stat şi am gândit, ca o fiinţă cugetătoare. De ce ele pot fi frumoase şi elegante, iar noi bărbaţii, nu?
Din acel moment mi-am impus să-mi schimb stilul vestimentar. Am trecut în revistă, imaginile din trecut şi am ajuns la o concluzie stupidă: niciodată nu am acordat suficientă atenţie vestimentaţiei. Probabil din această cauză sunt ca şi inexistend în lumea reală.
Primele modele de îmbrăcăminte au fost cele văzute în familia mea. Erau de culoare închisă, aşa cum poartă cei de vârsta a treia. Am renunţat. Apoi mi-am ales haine care erau ... viu colorate, arătând ca un papagal, sau ca un copil aflat la vremea jucăriilor.
Apoi am renunţat să port haine în dungi că puteam fi confundat cu persoanele periculoase. Pantalonii erau de o singură culoare, de preferat negru iar cămăşile puteau avea mai multe nuanţe. Când spun nuanţe mă gândesc la culori apropiate nu la culorile curcubeului, aranjate aleatoriu!
Până la urmă am ales ţinuta sport. Este lejeră şi potrivită pentru diverse ocazii. După un timp, am constatat că şi această ţinută trebuie combinată perfect, pentru a nu produce o stare descrisă de o „ţinută haotică”.
Am decis să port hainele unui singur producător pentru că trebuie să fie optime şi potrivite, dar uneori nu erau în concordanţă, fiind ca o mică dispută în familie...
După îndelungi căutări, am reuşit să găsesc combinaţia ideală între branduri, culori, stil şi eleganţă.
Am ales de la Pepe Jeans pantalonii tip jeans asortată cu o cămasă a aceluiaşi producător, exact cum îmi place mie şi pantofii coast nylon.



 La această ţinute se asortează perfect ochelarii Voque! Iar pentru a mă simţi un veşnic şef, am adăugat şi ceasul Boss !Nu-mi stă bine?




După primele zile nu am simţit... vreo schimbare. Asta nu din cauză că nu s-a întâmplat nimic, doar datorită obiceiurilor mele de a nu remarca, când alţii mă remarcă.
La început credeam că am ceva probleme de se tot uită lumea la mine, că ceva este pătat pe hainele mele...dar nu era aşa! Cei din jurul meu, au observat schimbarea mea în bine. Ideile încep să-mi vină ca picăturile de ploaie...
Nu am timp să mai scriu pentru că mă grăbesc la petrecerea unde am fost invitat, de două colege....

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu