Nostalgia copilăriei ne
cuprinde mereu iar aventurile pe care le-am trăit, idealurile pe care le-am
avut, ne-au inspirat într-o oarecare măsură paşii care au urmat.
Când eram mici, mereu ne
alegeam câte o meserie pe care o simţeam că rezonează cu noi. Astfel alegeam ceea
ce vrem, să fim în viitor.
Unii au vrut să fie doctori,
pentru a salva vieţi, operând păpuşi de pluş. Alţii au visat să fie poliţişti,
care să aresteze pe cei răi, umblând cu cătuşe prin casă, legându-i pe cei din
jur, în timp ce dormeau. Eu am visat să fiu inginer, ceea ce s-a şi întâmplat...
Era culmea ca acest gând să nu
fie unul real, în timp. De la vârsta de zece ani am făcut primii paşi în
domeniu. Am ales să mă ocup de electricitate, pentru că fără ea, nimic nu
există sau nu este real.
Copilăria mea a avut acele
perioade când se oprea curentul electric, pentru scurte perioade de timp, ca să
facem economie, iar ţara să prospere. Eu visam să produc curent electric, cu
ajutorul apei, exact ca hidrocentralele.
Am început să fac studii, să
văd cine opreşte curentul electric şi ce pot face. Într-o zi, fiind acasă, am auzit
un zgomot şi am observat că o parte din locuinţă s-a scufundat în întuneric.
Tatăl meu, o pus o sârmă la o chestie albă, iar lumina a revenit, noi fiind
fericiţi şi în siguranţă.
Seara, când toţi s-au culcat
şi era întuneric, am luat o cană electrică pentru a produce curentul electric. Am umplut-o cu apă şi am introdus-o în priză. Beznă totală. Apoi m-am gândit că
trebuie să agit apa, motiv pentru care, pe întuneric, am luat din bucătărie o
lingură, revenind în propria mea cameră. Părinţii mei, de la zgomot, s-au
trezit şi probabil citeau o carte.
Ajuns în cameră, am introdus
lingura în apa fiebinte din cană şi am amestecat. Nu s-a făcut lumină, dar s-a
auzit o pocnitură. În casă, s-a aşternut întunericul. Tatăl meu, s-a dus la
tabloul cu chestii albe, de siguranţă, cum le spunea el şi a introdus o sârmă,
iar lumina a revenit, după care s-a retras din nou, în camera lui. Eu am
repetat operaţiunea cu cana în priză şi cu lingura, pe care doar am aruncat-o
de această dată, în apă. Pocnetul s-a repetat. Astfel am fost convins că
cercetările mele nu sunt bune, dar am găsit unele concluzii, neconcludente
pentru aceea vârstă.
În timp ce tată meu,
nedumerit, se ocupă de siguranţă, eu m-am culcat liniştit, pregătind noi experienţe....
Aceste amintiri, mi-au revenit
în memorie ca urmare a informaţiei aflate de la Cartoon Network, că va difuza o
nouă serie Ben 10 unde eroul este un copil de zece ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu