O lacrimă uitată

Când eram mic, dar destul de mare ca să ştiu să citesc, abia aşteptam vacanţa pentru a mă delecta cu lecturile care îmi plăceau. Atât de mult citeam, că cei din jur îmi spuneau că o să-mi pierd vederea de la atâta concentrare a ochilor. Într-adevăr, în prezent sunt „tentat” de ochelari, dar nu din cauza cititului. ci din cauza laptopului....

În vacanţele de vară şi mai ales în cele de Crăciun, devoram atât lecturile impuse de şcoală cât şi pe cele care-mi surâdeau. Acum însă, aproape că am uitat cum este cu cititul unei cărţi...

Acum citim mai puţine cărţi din cauza lipsei de timp. Toţi ne plângem că nu avem timp, alergăm să ne îndeplinim sarcinile zilnice şi menirea noastră, uitând a acorda atenţie şi sufletului nostru.

În acest an, Crăciunul şi Revelionul par mult mai apropiate, pentru că sunt în week-end. Va fi o săptămână de vacanţă, de relaxare, de refacere. Este momentul să ne acordăm timp şi nouă înşine. Pe lângă agitaţia cu pregătirile, curăţenia, gătitul, cumpărăturile şi vizite putem acorda o scurtă şi meritată perioadă şi nouă. Cel mai frumos cadou pe care-l poate aduce Moş Crăciun este o carte. Unchiul lui Ion Creangă i-a spus un mare adevăr, când l-a trimis la studii: „din cărţi culegi înţelepciune”.

Pentru a rămâne înţelept, am decis să citesc trei cărţi în concediul de o săptămână. De ce trei? Pentru că şi în basme există trei încercări. Trei zile dintr-o săptămână, îmi pot permite să stau în jurul patului sau în fotoliul confortabil, la căldură şi să savurez ceva ce-mi place.

Este greu de ales trei cărţi dintr-o multitudine de variante. Este ca atunci când cineva te întreabă care ar fi cele trei lucruri cu care ai pleca pe o insulă pustie. Parcă este mai uşoară întrebarea cu insula: mi-aş lua familia, chibriturile şi o carte.  Familia trebuie să fie mereu împreună, chibriturile pot aprinde focul, apă şi mâncare există pe insulă, iar cartea ne relaxează şi astfel toată familia citeşte.

Revenind la cărţile pe care să le răsfoiesc cu sufletul la gură, acestea vor fi de genuri diferite, pentru a trăi emoţiile, acţiunea, iubirea laolaltă.

Thrilerul „Rece ca piatra” de David Baldacci de la editura RAO este mai mult decât perfectă. Afară este frig de crapă pietrele, deci titlul este mai mult decât sugestiv. În cadrul naraţiunii, războiul dintre Jerry Bagger şi echipa lui Stone are un scop nobil, pe frumoasa Annabelle Conroy. Pe parcursul cărţii, binele şi răul trec în alte dimensiuni, care conduc spre meditaţie, în plină acţiune.

Pentru că noi românii suntem obişnuiţi să mâncăm mititei şi în amintirea vremurilor călduroase, toride, cu grătare, dorind să ne folosim perspicacitatea, o gimnastică a minţii care să ne menţină starea de cercetare, gândire, cartea „Zece negri mititei” de Agatha Christie, de la secţiunea clasici este ideală. Pătrundem în mintea celui care trebuie să „scape” de zece oameni, în mod normal.... „zece negrii mititei....unul a.... au mai rămas nouă....” şi suspansul continuă iar totul este mai mult decât logic. Această carte aş reciti-o, în amintirea tinereţii şi a vremurilor când eram „devorator de cărţi”, în sensul literar.

Iar la sfîrşit, deoarece se apropia perioada revenirii la locul de muncă, putem vărsa... „Lacrima” de Lauren Kate, aparţinând secţiunii de ficţiune şi tineri... Cât tineri mai suntem, dragostea este mai presus de orice, iar iubirea este un sentiment nobil, indiferent de secrete sau inimi frânte ca şi subiectul acestei cărţi.

Of... Doar trei cărţi? Important este să citim să studiem şi să rămânem cu ceva, să nu trecem că gâşca prin apă. Din orice carte, orice poveste, învăţăm câte ceva. Deja mi-e dor de citit...dar de ce nu aş începe de azi? Câte o pagină, două.... un minut, două...

Mereu începutul este greu dar „pofta vine mâncând”, dar uitarea se aşterne, peste gândurile prăfuite de trecerea anilor... ca o lacrimă uitată.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.