cluc24

luni, 7 noiembrie 2016

Arta vestimentaţiei


Moda este în continuă schimbare dar  rămâne eternă, vestimentația din blugi.
Când eram mic, atât de mic că aproape nu mă vedeau cei din jur, purtam o salopetă cu bretele realizată dintr-un material similar cu cel de blugi. Eram mândru de ei, în primul rând aveam două buzunare în care-mi îndesam satisfăcut mâinile.Când am crescut, am suferit mult pentru că-mi rămăseseră mici și nu le puteam purta nici ca pantaloni scurți...
Ca să nu fiu supărat, părinții mei mi-au cumpărat o pereche de blugi, imitație, care după o joacă mai aprigă s-au rupt. Nici dacă mă pierdeam pe stradă, nu aș fi plâns așa de mult.
Dar copilăria a trecut şi am devenit matur. Cel puţin aşa credeam eu. Niciodată nu mi-a plăcut să probez haine dar pentru confortul meu am ales să caut ceva care să-mi placă şi să-mi fie util. În facultate nu am fost apreciat dar mi-am dat seama în timp că, cauza nu eram eu ci stilul  meu vestimentar. Mi-am procurat o pereche de blugi dar am fost şocat, văzând că după numai o săptămână acestia s-au rupt. Nu erau originali.
Atunci mi-am luat prima pereche de Levi’s , exact ca în revistele de modă pe care le răsfoiau femeile şi am ieşit în lume devenind un om al petrecerilor. Facultatea s-a terminat şi am început să-mi câştig singur existenţa. Din primul salariu mi-am cumpărat multe lucruri inutile, dulciuri dar şi o pereche de jeans denim .
Am început să simt că hainele îl reprezintă pe om dar de fapt, în mare măsură, nu contează ce haine porţi, important este să te simţi bine în ele. Starea interioară este influenţată de felul în care te simţi în propria carapace.
La servici mă îmbrăcam în stil sport, cu blugi şi tricou. Era bine pentru că puteam să mă desfăsor aşa cum vroiam. Soarta era de partea mea. Când blugii s-au rupt, mi-am adus aminte de o femeie pe care o vedeam zilnic în drumul meu de servici, care într-o avusese blugii rupţi... mult, iar a doua zi, aceeaşi pantaloni, deveniseră... scurţi. Aşa că mi-am păstrat blugii, la modă, cu ruptură în genunchi!
După ce m-am căsătorit şi am evoluat profesional, soţia mea, mi-a spus că este timpul să am o ţinută mai sobră, specifică muncii pe care o prestam. Aşa că mi-am achiziţionat o prereche de pantaloni de stofă care să mă reprezinte. După două zile, am constatat că-mi era frig la picioare... s-au rupt! Pantalonii! M-am întins după ceva, nu după cineva, şi astfel am intrat într-o situaţie stânjenitoare. M-am uitat prin jur şi am intrat în birou şi începeam să mă plimb cu o plasă în faţa pantalonilor. După un timp am uitat şi oamenii au început să mă observa. Se părea că am inventat o nouă modă dar nu era pe gustul celorlalţi. Era clar că nu puteam deveni un creator de modă.... Până la urmă, am plecat repede acasă, cu un taxi. A doua zi, am revenit la pantalonii de blugi dragi, la care am adăugat şi o cămasă de jeans, combinaţie folosită şi acasă, atunci când accesoriile purtate se uzează în timp.



Combinaţia ideală pentru orice anotimp, cu diverse accesorii, conform imaginilor preluate de pe answer.ro.



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu