Moda este în continuă schimbare dar rămâne
eternă, vestimentația din blugi.
Când eram mic, atât de mic că aproape nu mă vedeau cei
din jur, purtam o salopetă cu bretele realizată
dintr-un material similar cu cel de blugi. Eram mândru de ei, în primul rând
aveam două buzunare în care-mi îndesam satisfăcut mâinile.Când am crescut, am
suferit mult pentru că-mi rămăseseră mici și nu le puteam purta nici ca
pantaloni scurți...
Ca să nu fiu supărat, părinții mei mi-au cumpărat o pereche
de blugi, imitație, care după o joacă mai aprigă
s-au rupt. Nici dacă mă pierdeam pe stradă, nu aș fi plâns așa de mult.
Dar copilăria a trecut şi am devenit matur. Cel puţin aşa
credeam eu. Niciodată nu mi-a plăcut să probez haine dar pentru confortul meu
am ales să caut ceva care să-mi placă şi să-mi fie util. În facultate nu am
fost apreciat dar mi-am dat seama în timp că, cauza nu eram eu ci stilul meu vestimentar. Mi-am procurat o pereche de
blugi dar am fost şocat, văzând că după numai o săptămână acestia s-au rupt. Nu
erau originali.
Atunci mi-am luat prima pereche de Levi’s , exact ca în revistele de modă pe care le
răsfoiau femeile şi am ieşit în lume devenind un om al petrecerilor. Facultatea
s-a terminat şi am început să-mi câştig singur existenţa. Din primul salariu
mi-am cumpărat multe lucruri inutile, dulciuri dar şi o pereche de jeans denim .
Am început să simt că hainele îl reprezintă pe om dar de
fapt, în mare măsură, nu contează ce haine porţi, important este să te simţi
bine în ele. Starea interioară este influenţată de felul în care te simţi în
propria carapace.
La servici mă îmbrăcam în stil sport, cu blugi şi tricou.
Era bine pentru că puteam să mă desfăsor aşa cum vroiam. Soarta era de partea
mea. Când blugii s-au rupt, mi-am adus aminte de o femeie pe care o vedeam
zilnic în drumul meu de servici, care într-o avusese blugii rupţi... mult, iar
a doua zi, aceeaşi pantaloni, deveniseră... scurţi. Aşa că mi-am păstrat
blugii, la modă, cu ruptură în genunchi!
După ce m-am căsătorit şi am evoluat profesional, soţia
mea, mi-a spus că este timpul să am o ţinută mai sobră, specifică muncii pe care
o prestam. Aşa că mi-am achiziţionat o prereche de pantaloni
de stofă care să mă reprezinte. După două zile, am constatat că-mi era frig la
picioare... s-au rupt! Pantalonii! M-am întins după ceva, nu după cineva, şi
astfel am intrat într-o situaţie stânjenitoare. M-am uitat prin jur şi am
intrat în birou şi începeam să mă plimb cu o plasă în faţa pantalonilor. După
un timp am uitat şi oamenii au început să mă observa. Se părea că am inventat o
nouă modă dar nu era pe gustul celorlalţi. Era clar că nu puteam deveni un
creator de modă.... Până la urmă, am plecat repede acasă, cu un taxi. A doua
zi, am revenit la pantalonii de blugi dragi, la care am adăugat şi o cămasă de
jeans, combinaţie folosită şi acasă, atunci când accesoriile purtate se uzează
în timp.
Combinaţia ideală pentru orice anotimp, cu diverse
accesorii, conform imaginilor preluate de pe answer.ro.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu