Omul este ca un fruct. El rodește, se dezvoltă în cadrul
unui grup și apoi va pleca în lumea largă, lăsând locul altor generații.
Am zece ani și vreau să cresc. Îi văd pe cei din jur
fericiți. Ei lucrează și-și câștigă existența. Vreau și eu să fie independent.
Ei vin de la servici și se ocupă de familie, de pasiuni, iar eu când revin de
la școală trebuie să învăț!
La 20 de ani sunt conform cântecului, fără griji și fără
bani. Urmez o facultate și abia aștept să o termin. M-am săturat de atâția ani
de învățat. Vreau să am o familie!
Nuntă, petrecere.... urmează lupta cu viața, alături de
persoana dragă. Am 30 de ani și mă simt ca un copil. Totul este un început
pentru mine: serviciul, familia, stilul de viață, renunțările...
La 40 de ani sunt privit ca un om matur... și mă simt
îmbătrânit. Ce-mi doresc: liniște atât în familie cât și în relațiile cu cei
din jur, prieteni sinceri, un servici normal.... o mașină, o casă cu grădină și
pomi fructiferi.
Nu îmi doresc multe dar vreau din toate. Adică nu o roată
de la mașină... tot automobilul însă nu limuzină. Vreau o casă nu un palat.
Pomii fructiferi oferă vitalitatea și sănătatea de care avem nevoie și care se
va resimți și la 60 de ani, vârstă memorabilă chiar și pentru siropurile de fructe Yo .
Aceste produse adorate de public și-au atins obiectivele,
respectându-și deviza și clienții. Oare eu cum voi fi la puntea peste ani, la
aceeași vârstă? Voi reuși ce-mi voi propune? Oare sănătatea va rezista în timp
tentațiilor alimentare și a vitregiilor naturii și a oamenilor? Vom vedea în
timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu