Cât mai natural

- Hai, urcă-te pe cântar – o aud mai mereu pe soţia mea spunându-mi.

- Ce vină are cântarul, ca să-l tot încalec? – răspund eu ca să evit un nou episod de neconcordanţă cântar-propria mea greutate.

De ce par gras? Nu mănânc mereu grăsimi sau dulciuri. Mănânc rar, dar când încep, nu mă mai opresc!

Mă am colegi care-mi strică pofta de mâncare. Este un mai mare ca mine, în greutate şi vârstă, care-mi spune uneori: „Eu la vârsta ta eram mult mai slab!”.

Deşi eu cred că mănânc sănătos, cei din jurul meu, susţin contrariul. Mereu sunt întrebat, câtă „hrană vie” consum. Adică? Verdeţuri şi alte ingrediente care cresc în pământ, bogate în fibre şi proteine vegetale. Eu mănânc patiserie cu caise, vişine, care cresc în copaci, din pământ... Nu se pune!

La servici când ies în curtea firmei şi trec prin zona de tunel hală-birouri, mereu îmi pun întrebarea: De ce geamurile sunt curate şi supra-dimensionate? Oamenii par mai graşi... nu toţi, doar unii. Printre acei „unii” mă aflu şi eu.

Hainele mai nou, au probleme. După ce stau la „iernat” vara, când să le îmbrac în sezonul rece sunt tot mai strânse pe mine. Probabil au intrat la apă.

Deseori mă doare capul. Poate nu beau suficientă apă sau din cauza stresului. Mişcare fac, alerg mereu după maşini. Bine că sunt însurat şi nu trebuie să alerg şi după femei.

Am scuze pentru toate, nu?

În momentul când am văzut că acul indicator al cântarului tinde spre cifre care erau în număr de trei, m-am decis să mă apuc de sport. Am fost la sală, eliminam câteva calorii dar ele reveneau la mine, după o recuperare a efortului cu o masă îmbelşugată. Soţia mea îmi spunea să-mi schimb meniul, prietena mea susţinea că mierea şi lămâia erau potrivite pentru desele răceli pe care le aveam....

Fiind mai multe pe capul meu, am cedat, curios din fire. Atât a trebuit că imediat s-a făcut o listă de produse, fără coloranţi şi sărace în calorii. Câteva zile totul a fost perfect pentru că uitase de produse, iar eu evitam să discut despre ele, savurând mâncarea gătită de soţia mea.

Sâmbata următoare am fost anunţat telefonic că am o listă de cumpărături pe care trebuie să le fac. Ajuns acasă, obosit, am luat lista scrisă şi am pornit spre magazinul a cărei adresă era pe aceeaşi bilet. Ajuns la destinaţie, intru hotărât şi mă sperii.

Parcă eram la farmacie... dar nu mă durea, încă, nimic. Vânzătoarea m-a întrebat ce doresc şi eu i-am transmis că am nevoie de diverse produse.  Încep să citesc de pe listă, în timp ce domnişoara îmi oferă ingredientele, care au ca punct comun numele producătorului Sano Vita. După ce termin de lecturat cele scrise, întreb:

- Am luat toate produsele acestui furnizor!

- Nu. Mai avem şi altele. Chiar vă putem face recomandări. Acestea sunt surse de magneziu şi carbohidranţi, utili corpului omenesc.

Soţia mea a „comandat” atât produsele pe care le folosea ea cât şi altele...pentru mine, cred. Întâi am aruncat o privire asupra boabelor şi seminţelor pe care le puneam în plasă, gândindu-mă şi sperând să fie pentru papagalii mei, nu pentru mine.

Deziluzia, a fost când soţia mea a început să le împartă şi să mă anunţe pentru ce este bun fiecare produs. Deja mă vedeam ascuns prin piaţă, cumpărând diferite suplimente alimentare. Altă soluţie era să dorm în miros de mâncare ca să mă trezesc sătul!

După aceste cumpărături am mâncat repede tot ce era gătit, pregătindu-mă psihic pentru ce va urma. După cîteva secunde îmi sclipeşte un beculeţ... în cap. Recunosc pastele pe care le-am savurat, printre produsele achiziţionate. Mă uit la ele, la ambalaj, studiindu-le. Erau paste făinoase integrale din grâu rustic ce conţineau fier, seleniu, potasiu, magneziu (aproape tot tabelul lui Mendeleev) şi proteine vegetale. Deci eu consumasem deja acele produse. Mai iau o furculiţă de cărniţă spunând:

- Bună, carne să fie.

- Este soia – îmi spune soţia mea.

- Ce? Ca în vremurile comuniste?

- Atunci se mânca sănătos! Azi am făcut mâncare din cuburi de soia fierte, iar ieri, din felii de soia.

- Vai, nu am observat! Bine că măcar nu beau soia!

- Nu chiar...Ieri când au fost musafirii, aţi băut ciocolată cu soia, iar ceea ce bei în fiecare seară este o băutură pe bază de aloe şi pepene.

- Mie mi-a făcut bine!

- Normal, detoxifică organismul, datorită antioxdantului din extractul de pepene.

- Mă simt bine după el.

- Sigur! Îţi fortifică organismul, fiind un supliment alimentar. Nu conţine zahăr – îmi spune arătându-mi etichet de pe pachetul de zahăr, pe care-l cumpărasem alături de celelalte produse, de la acelasi producător.

De abia atunci am constatat că mâncam regulat, consumam ceai în loc de cafea, iar mâncarea nu era aşa de sărată, deşi foloseam sare de o culoare mai roz, de Himalaya. Eliminase carnea din meniu iar digestia era mult mai bună.

Când am făcut analizele la servici, am constatat cu surprindere că sunt mai sănătos decât în copilărie, iar colesterolul s-a speriat şi a fugit! Apropo, nu mai fug după maşini, dar observ privirile anumitor persoane că aleargă după mine....

De asemenea unii mă tot întreabă:

- Eşti bolnav? Ai slăbit! Bei ceai! Mânânci seminţe!Nu bei Cola!

Sănătatea vine din alimentaţie iar mâncarea poate fi aliat sau duşman al propriului corp.

Răceala a început să dispară din calea mea, iar produsele naturiste mi-ai fortificat corpul. Acum mă urc cu plăcere pe cântar, iar geamurile de la servici au devenit prietenoase. Singurul efect negativ este faptul că trebuie să-mi schimb hainele, cu unele care deţin cifre mai mici.

Am folosit prezentul în mod constant pentru că toate reprezintă un „prezent” în acele momente, iar viitorul depinde de ele. Nu vreau să trăiesc în trecut, doar în viitor, cu gânduri spre ceea ce descopăr şi cercetez pe propria mea piele...minte.

Să nu uit să ridic coletul cu produse naturiste de la curier! Ciudat, altădată uitam repede aceste treburi de făcut....

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.