O realitate cât un vis

Bărbatul priveşte fericit pământul... Iarba era pierdută printre muşuroaiele care împânziseră zona. Zâmbeşte, privind spre cer. Soarele se sperie şi se ascunde. Bărbatul se uită din nou în jur, moment în care-şi dă seama că plouă şi nu are unde să se adăpostească. Astfel îşi constată cu certitudine că primul pas care urma, este construirea unui acoperiş deasupra capului, adică apariţia casei mult visate.

Se urcă repede în maşină şi începe să sune la telefon pentru a se interesa de anumite oferte. Se simţea ca un copil care a primit jucăria preferată dar nu ştia să o utilizeze. Ploaia s-a oprit iar bărbatul păseşte din nou pe teritoriul său. Puţin mai în faţă, se află câteva case. O porneşte în direcţia respectivă pentru a-şi cunoaşte viitorii vecini.

După două ore de discuţii cu cei care locuiau în zonă, bărbatul este şi mai bulversat. Unul dintre vecini i-a sugerat să se ocupe de branşarea la instalaţia electrică pentru că durau mult actele. Altul i-a spus că până nu-şi face construcţia, nu va putea beneficia de curent electric deoarece trebuia să aibă consumatori electrici în momentul racordării. Dacă va întârzia prea mult, va avea costuri mari pentru racordare, pentru că transformatorul zonal s-ar putea să nu aibă suficientă putere electrică... Alt vecin i-a sugerat să-şi facă casă de lemn deoarece betonul sau cărămida costă prea mult iar alimentarea electrică să o facă prin generator şi panouri solare.

Bărbatul era preocupat şi frământat de problemele care apăruseră, uitând să se mai bucure de reuşita investiţiei. Ştia că ceea ce va construi, va fi propriul imperiu, bunul cel mai de preţ al familiei, moştenirea pentru următoarele generaţii, o punte de legătură între prezent şi viitor. Se urcă în maşină şi o porneşte spre oraş. La un moment frânează. Nu a văzut nimic pe carosabil dar a prins o idee din zbor.... să apeleze la un birou de proiectare.

Bărbatul coboară galant din maşină. Deschide portiera soţiei şi pătrund în sediul cu multe birouri. Acolo sunt întâmpinaţi cu un zâmbet larg de angajata de la AIA Proiect. 

Bărbatul preia frâiele discuţiei:

- Am venit pentru a ne ajuta cu idei, proiecte de casă  .

- Perfect. Îmi descrieţi zona?

- Da. Avem aici nişte date… Avem planul de situaţie cu dimensiunile terenului şi vrem o casă care să aibă mai multe etaje… – spune femeia.

- Dar nu prea multe că, dacă îmbătrânim să nu avem multe scări – intervine bărbatul.

- Eu vreau să avem jos living, bucătărie….

- Şi la subsol o pivniţă…mare – susţine bărbatul.

- Şi un grup sanitar – revine femeia în discuţie. La parter, nu la subsol.

- Plus parcare… subterană – continuă bărbatul.

- La etaj să avem trei camere…. Una a noastră şi două ale copiilor – spune femeia. Apoi la mansardă… un dressing! Să fie acolo toate hainele!

- Mda …. – vorbeşte bărbatul în barba-i inexistentă.

- Da… şi două camere de oaspeţi… O să vină musafiri.

- Şi fiecare cameră cu baie – susţine cu tărie bărbatul. Dar vai de cheltuielile noastre cu utilităţi!

- Nu vor fi mari – spune proiectanta. O să folosim materiale izolante. Puteţi să puneţi panouri solare şi recuperaţi din energie.

- Da… bună idee. Trebuie izolaţie….

- Dacă folosim materiale adecvate, factura de utilităţi va scădea… Izolarea termică este importantă. Ferestrele vor fi cu termopan….

- Da. Categoric. Pământul o fi bun de construcţie? Fundaţie cât de adâncă o facem?

- Staţi liniştiţi. Noi facem calculele şi vă oferim mai multe soluţii. Iluminatul cu led este un iluminat ideal, cu costuri de întreţinere şi consum mic.

- Mulţumim… Trebuie să facem studiu de frezabilitate…

Bărbatul priveşte temător spre plicul în care se află proiectul locuinţei. Simţea că va fi dezamăgit… nu de proiect, ci de valoarea investiţiei şi a cheltuielilor viitoare, cu întreţinerea. Până la urmă îşi ia inima în dinţi şi deschide documentul. Extrage proiectul din plic şi-l studiază. Apare şi soţia lui care trece în revistă calculele:

- N-o să plătim mult! Investim şi cheltuielile se amortizează!

- Da… - spune bărbatul privind la date. Ca bonus, mergem la restaurant să sărbătorim!

Bărbatul priveşte în zare. În urmă cu doi ani îşi achiziţionase terenul unde ca prin farmec răsărise o casă cu două etaje. La intrare era poartă de lemn, în spatele căruia se află o mică livadă de pomi fructiferi, care erau înconjuraţi de flori multicolore. Intrând cu maşina, aceasta dispărea sub pământ iar şoferul reapărea din jurul viţei de vie. La etaj se auzea gălăgia pe care o făceau copiii ce se ascundeau de căldura sufocanţă de afară, sub aripile răcoritoare ale unui aparat de aer condiţionat, care vara oferea răcoare iar iarna, căldură!

Facturile de întreţinere erau în hol. Bărbatul aruncă o privier asupra, zâmbind. Erau mai mici decât cele de la apartamentul din blocul unde locuiseră înainte. Era un vis frumos şi realizat.  

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.