Urc grăbit scările spre birou.
Îmi pornesc calculatorul care dă semne de leneveală. Îmi pregătesc un ness,
mergând la fântâna noastră de la cantină unde-mi completez cana cu apă cu caldă
și bidonul cu apă rece.
Revin în fața calculatorului
și iau prima înghițitură de lichid din ziua respectivă. Calculatorul se
revigorează și încep să verific căsuța de mail. După zece minute, pornesc spre
sectorul de producție al companiei și încerc să rezolv cât mai calm, problemele
tehnice și ideile, unele năstrușnice, ale angajaților. După vreo patru ore,
revin în birou. Văd bidonul cu apă și parcă o aud pe soția mea: „BEA APĂ!” și
mă execut. Îmi place această apă de izvor pe care am descoperit-o când am fost în
concediu, peste hotare, în Serbia, regiunea Mitrovo Polje. Am văzut locul de
unde curge, de pe potecile ferite de poluare, din locul de întâlnire al pinilor
și al stejarilor.. Apa carbogazificată o găsim cu greu prin magazine și doar la
pet de 0,5L, motiv pentru ne facem provizii importante pentru acasă, la fiecare
călătorie prin magazinul respectiv.
După ce termin treaba la
birou, mă grăbesc spre casă că urmează în week-end mai diferit, pentru că soția
mea este plecată pentru o săptămână din localitate.
Pe drum spre casă, iar mi se
face milă de cei săraci, adică mai mult de femeile care umblă în blugi rupți în
genunchi și mă ia frigul. Zgribulit, ajuns acasă îmi pun repede trei păhărele
de pălincă ca să-mi revin, oricum trebuie să consum doi litri de lichide.. Apoi
servesc masa și începe să mă doară gâtul și capul... Amețeală... să nu beau
apă, că mă îmbăt, deci trec pe apa de izvor carbogazoasă.
Mi-am propus ca în fiecare
sâmbătă să fac tot posibilul ca să scap de calorii. În general merg la sala de
fitness. Săptămâna trecută nu m-am dus, deoarece scăpasem repede de câteva sute de
calorii pentru că soția mea uitase mâncarea în cuptor....
Gata. Mi-am revenit. și am
pornit spre sala de fitnes. Nu era prea multă lume, ținând cont că era deja ora
7.00. După ce mă prezint la recepție, domnișoară îmi vizează cardul și spune:
- Vai, aveți deja cinci
prezențe luna asta!
- Patru sunt de anul trecut...
- A! N-ați mai fost de un an!
- Nu. Am slăbit în alt fel,
renunțând la oglindă, cântar și poze. Aș vrea o sticlă cu apă minerală!
Domnișoara zâmbește
oferindu-mi cardul și un pet de apă de izvor pentru hidratare. Eu mă retrag
puțin încurcat spre vestiar, mă echipez și pornesc spre sala de forță. Mă uit
la aparate și văd o blondă care ridică haltere, dacă ea poate, pot și eu. Mă
împiedic de o minge abandonată și mă îndrept spre spaliere dar mă opresc
speriat. Un grăsan scoate niște țipete de zici că-l taie cineva cu fierăstrăul.
Renunț și merg la sala cardio.
Mă uit în jur și mă îndrept
spre prima bandă de alergere. Este cea bună... poziționată în așa fel încât să
văd un grup de fete care fac aerobic. Mă urc pe bandă și tot butonez viteza de
deplasare, unghiul... Pe geamul din față, observ cursanții de aerobic și pe
fata brunetă din spatele meu care aleargă de zor, de parcă s-ar pregăti de
maraton.
Una dintre participantele la
curs mă privește iar eu măresc viteza de alergare și beau apă. După câteva
secunde continui să admir spectacolul... și mă trezesc aruncat pe jos, lovind-o
ușor pe colega din spate. Apăsasem anapoda butoanele, iar banda a prins viteză,
trimițându-mă practic, la picioarel brunetei.
Fata se sperie și se apropie
de mine să vadă ce am pățit, dar privind în decolteul ei, rămân buimac... și
beau apă, ca să-mi treacă. Cred că este timpul să plec pentru că devin actor
într-un spectacol penibil.
Ajuns acasă, am mâncat o
friptură cu tot ce am găsit prin frigider. Cred că am pus ceva calorii...Mai
bine stau cuminte acasă și renunț la efortul de la sală că după aia... trebuie
să mănânc mult..
Duminică am vorbit cu prietenii
mei și ne-am decis să mergem pe munte. Mi-am pregătit rucsacul și căutam prin
casă, ceva de pus în el. Mi-am luat o umbrelă, niște caserole cu mici, bere,
pălincă și normal: apa. Am calculat pe hârtie și pe telefon, astfel încât să-mi
iau aproximativ doi litri de lichide, cu toleranța specifică cinstirii prietenilor.
A fost frumoasă excursia. Am
ajuns la pădure... am coborât din mașini și ne-am stabilit locul pentru grătar,
pregătind focul. Am degustat licorile bahice și apa de izvor, după care ne-am
întins pe iarba plină de frunze și am adormit. Cu toții!
După câteva ore, ne-am trezit
instantaneu și am stins focul, ne-am pus mâncarea în rucsac și am plecat spre
casă. A fost o ieșire la iarbă verde benefică, pentru că nu ne-am îngrășat,
deoarece nu am apucat să mâncăm dar, am făcut ceva mișcare: mașină - zonă
bagaje, aproape doi metri.
Seara m-a sunat soția și i-am
spus că am devenit un sportiv desăvârșit, și am băut multă apă, chiar doi
litri. Nu i-am spus că am consumat lichidul benefic pentru că aveam arsuri la
stomac!
De mâine iar la servici,
aceeași poveste de zi cu zi....unde apa devine cel mai bun prieten al omului în
general și al meu în special. Îmi dă energie și cum se spune, bea apă, că-ți
trece... și setea și ideile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu