Dublura cucerește

De multe ori contează enorm de mult felul în care te îmbraci, căci de fapt este ceva care te și etichetează: „băiatul în roșu”, „fata cu rochia mov” și din acest motiv am început de la o anumită vârstă să mă implic în alegerea ținutei vestimentare. Când mă refer la implicarea în alegerea hainelor, spun că am și eu un cuvânt de zis. În general este silaba „Da”, ca răspuns la întrebarea soției mele: „Este bun? Îți place?”.

Eu nu prea fac cumpărături, pentru că și portofelul meu are un rol important... Nu este prea gol, pentru că am multe carduri mai ales la farmacii, dar când deschid portofelul, prima imagine care apare pe retină este poza soției mele, care parcă m-ar întreba: „Chiar ai nevoie să cumperi așa ceva?”. Din acest motiv nu prea cumpăr nici cadouri pentru ea... Cred că am cumpărat o singură dată... un fular. L-a purtat toată iarnă, atât la gât cât și o dată pe post de ciorap. Da, luase din greșeală un ciorap roșu și unul gri. A trebuit să ne descălțăm la gazde și atunci, cu o agrafă, a transformat fularul gri, în alt ciorap gri... și nu a observat nimeni, doar eu, la plecare când căutam de zor, fularul.

De fapt tot hainele ne-au apropiat și încet dar sigur, ne-au călăuzit pașii spre viața de familie. Nu aveam curajul să o abordez și mereu o priveam din depărtare. M-am decis ca la primul impuls al apariției curajului, să trec la acțiune.

Eram în primul an de facultate și aveam o geacă din puf, albastru cu negru, care-mi plăcea și o îmbrăcam tot timpul. Încercam să mă evidențiez cu ea, cu geaca, ca să atrag privirile fetelor și în special a celei care mă cucerise și era deja studentă în anul doi, vecină de cartier.

Într-o sâmbătă seară, am participat la o petrecere în blocul unde locuia fata. Speram să fie și ea invitată. Am stat pe la masă, pe balcon, îmi lungeam gâtul să văd peste balustradă.... Nimic. Gazda mă tot chema pe ringul de dans iar eu îi spuneam că nu mă simt bine. Pentru a scăpa de cei din jur, mi-am pus dintr-o sticlă cu etichetă de apă minerală, un pahar cu apă. Când am văzut că se apropie prietenul meu, repede am dat pe gât conținutul paharului... Atunci am simțit cum mă arde gâtul. I-am făcut semn cu mâna și am fugit disperat pe scări. M-am oprit la intrarea în bloc pentru a-mi goli stomacul dar... nimic.  Îmi întorc capul și o văd pe fata mult așteptată privindu-mă de la geam. Simțind un curaj transmis de pălinca băută din greșeală o abordez:

-          Bună seara!

-          Bună seara!

-          Ce frumoasă sunteți... adică rochia...nu doar ... și chipul

-          Mulțumesc – spune fata mirată, privindu-și jenată pijamaua. Am auzit gălăgie și am crezut că s-a accidentat cineva. Noapte bună!

Nu apuc să mai spun ceva pentru că fereastra se închide, năruindu-mi toate speranțele. Trist și supărat, mă îndrept spre casă. Noaptea nu am reușit să adorm din cauza gândurilor, a durerilor de stomac și a lămpii care nu vroia să se oprească din învârtit.

 A doua zi o pornesc agale prin cartier, iar frumoasa domnișoară este la geam, îmbrăcată într-o superbă rochie roșie. Oftez și.... mă dezbrac de geacă. O îmbrac invers, adică interiorul devine exterior, devenind cool și mă apropii de locul mult râvnit:

- Bună ziua!

- Bună ziua! – zâmbește fata.

- Ce bine că s-a terminat petrecerea... Să fie liniște în cartier.

- Da. Mai ales că este și frumos afară....

- Facem o plimbare? Eu am geacă roșie nu ca petrecăreții de aseară...., care se potrivește cu o rochie roșie....

Fata zâmbește și-mi face semn că coboară. În acel moment am simțit adevărata fericire, aflând cât de importantă este imaginea omului și a hainei pe care o poartă. Mă gândeam să nu mai folosesc cealaltă parte a gecii, ca să nu-și aducă aminte de” bețivul” de la petrecere...

Fata iese din bloc, iar în spatele ei, văd doi prieteni care se retrag de la petrecerea din seara precedentă. Pentru a nu fi recunoscut de ei, mă prefac că am nevoie de ceva din rucsac. Cei doi prieteni se apropie, iar eu îmi pun rucsacul în cap ca pe un dovleac de Halloween, spre uimirea fetei și spre distracție celor doi petrecăreți care se îndepărtează. Fără a mă recunoaște.  Când scot capul spun vesel:

-          Am crezut că vine ploaia și am verificat dacă este funcțional ca umbrelă!

-          Haha1 Credeam că ai pierdut ceva! Ce haios ești!

Din acel moment, într-adevăr, am pierdut ceva: burlăcia, dar am câștigat fericirea și liniștea sufletească.

Dacă evenimentul ar fi avut loc în prezent, făceam un videoclip sau o poză și-l promovam pe social media cu hastagul #WeAreTheAnswear, având sansa de a câștiga un Fiat 500 și vouchere Answear, plus premii garantate de 100 de lei ce se pot valorifica la cumpărături.

După ce am scris articolul, am probat mai multe tricouri cu mânecă lungă, pentru că vine frigul, și culmea, toate îmi sunt mici, chiar dacă nu am crescut, având aceeași înălțime. Fata... :

-          Ți se urcă pe burtă și de aceea este mai mic. Ia-ți alte tricouri... sau slăbește.

După adâncă cugetare,cred că o să-mi cumpăr alte tricouri de pe situl de unde am preluat imaginile, de pe Answear.ro.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017, în timp ce derulam paginile amintirilor din albumul vieții.