Calea de zi cu zi
Am ajuns la destinație. Cobor
agale din mașină și mă îndrept spre intrarea în firmă. Se simte vântul, care
bate destul de tare. Am remarcat acest lucru datorită steagurilor care se mișcă
în bătaia vântului. Nu există diferențe între cele trei drapele care
reprezintă: Germania, România și Uniunea Europeană.
Pătrund pe scările companiei
multinaționale, retrăgându-mă la birou. Pregătesc calculatorul și merg la
cantină să-mi iau o cafea. O colegă privește agitația de pe hol:
-
Ce de
nemți!
-
Or fi
turiști rătăciți – spun eu....
Aveam vizite de la compania
mamă, din Germania și auditori pentru proiectele la care participa compania
noastră. Au venit vreo 20 de germani, ceea ce a făcut ca densitatea de
populație pe metru pătrat, să crească considerabil.
Se pare că trebuie să urmez cursuri de limbi
străine pentru firme
Am evitat întânirile cu
vizitatorii, deoarece nu cunosc limba germană, deși numele meu, ar spune cu
totul altceva. Am crescut într-o zonă cu mulți unguri și am învățat maghiara. De
asemenea, mi-au plăcut filmele americane și am studiat engleza... Deci este
clar, că nu am mai avut timp de germană.
Ca agitația să fie mai
completă, între timp vin și niște parteneri din China. Și ei sunt în număr mare
dar raportat la populația țării lor, acestia sunt neglijabili. La cât de mulți
străini sunt în companie, am imprsia că se dispută o competiție sportivă între
chinezi și nemți, pe teren româneec.
Cum se spune, de ce ți-e frică
nu scapi, astfel că la o revenire spre birou, din hală, pe culoarul din zona de
producție, mă trezesc cu un chinez care mi se adresează:
-我想要厕所?
Eu mă uit în jur, sperând să
apară translatoarea, dar aceasta parcă a intrat în pământ. Totuși, cineva se
apropie de noi. Este un cetățean german care se ține de burta lui imensă și
întreabă la rândul său:
-
Wo
finde ich einen Platz, um Mahlzeiten zu servieren?
Încep să devin neliniștit și
privesc în jur, doar-doar primesc un ajutor de undeva. Speram să fie cineva din
agenția de traduceri Swiss Solutions prin
apropiere.
Holul era gol, așa cum nu fusese de foarte mult timp.... Descopăr pe
ecusonul neamțului, un nume și o denumire de produs pe care acesta îl auditează
în cadrul companiei și-i trimit în hala de producție. Ambii străini îmi
mulțumesc în limba lor, iar eu, obosit, cobor la locul de fumat.
Agitația dinaintea furtunii
După cinci minute, lumea
devine panicată. Descopăr că chinezul este condus de translatoare spre grupul
sanitar de lângă birouri, iar neamțul se îndreaptă cu reprezentanta companiei
noastre, către cantină pentru a servi o băutură răcoritoare.
Pentru a nu mai întâmpina
probleme de comunicare cu vizitatorii, mă retrag în zona departamentului tehnic
și încep să trimit oamenii la treabă, chiar dacă nu aveau unde să intervină.
Măcar am rămas singur și pot gândi... dar nu se poate, pentru că apare un alt
neamț:
-
Wo
kann ich eine Mühle in die Steckdose stecken?
-
Please,
speak english?
-
Nein....
Oftez și încerc să descopăr ce
vrea. Este clar, că îi trebuie o priză. Încerc să aflu la ce tensiune,
putere... dar fără succes. Îmi arată o priză de 220 și mă gândesc că este vorba
de o alimentare monofazată și-l conduc lângă un laborator și-i arăt o priză.
Probabil îi trebuie la laptop. Omul nu prea cunoaște tehnică, iar nu cunosc
germană, dar se vede că ne înțelegem. Anul trecut, învățasem un danez să vorbească
românește pentru a putea comunica.
Mă retrag în atelier și încep
să caut fise tehnice pentru niște utilaje ce au venit dar nu mă descurc cu
informațiile de pe ele, pentru că erau cuvinte tehnice, mult prea tehnice și
pentru engleza mea. Noroc că avem traducerile
specializate de la agenția cu care colaborează compania noastră.
Aud un zgomot ciudat de
polizor, care însă este ceva obișnuit prin fabrică, după care, se lasă bezna în
atelier deși noaptea este departe.... Totuși se aud utilajele în funcțiune iar
cineva țipă că nu este lumină.
Ies în fața atelierului și
totul este scufundat în beznă, adică laboratorul și zonele de producție din
apropiere. Căzuse siguranța de la iluminat, pentru că neamțul a introdus în
priză un polizor, a cărei putere electrică era mult mai mare decât a
circuitului electric și implicit al siguranței....
Studiul, mama reușitei
Eu participasem la unele
cursuri de limbi străine cu angajați ai departamentului de Școlarizare, dar la
acele lecții am putut devia discuțiile în alte direcții, precum elevii leneși
care se aflau pe băncile școlii.
Se pare că uneori ceea ce cred
că cunosc, nu este chiar așa. Și uite așa, am fost obligat de circumstanțe să apelez
la profesioniști pentru a participa la cursuri de limbi
străine pentru firme. Întâi mi-am perfecționat engleza, apoi am început
să bâlbâi câte ceva în germană. La limba chineză încă nu am atentat, pentru că
acolo, trebuie să învăț alfabetul.
Am învățat să folosesc cuvintele
și expresiile tehnice, specifice profesiei mele, scăpând de teama unei comunicări
defectuoase care putea produce mici accidente care perpetuate, puteau provoca
mari probleme.
Acum mă descurc mai bine și particip
la evenimente comune cu vizitatorii externi ai companiei, purtând discuții legate
de cultură, obiceiuri, tradiții și ... mâncare sau băutură specifică națiilor
noastre. Prietenia este o limbă comună și universală între oameni și popoare.
.Acest articol a fost scris in miez de noapte, pentru Superblog 2017.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu