O nouă zi, o nouă sărbătoare a dragostei

Îmi iau o bere și mă pregătesc să o savurez. Sunt întrerupt de sunetul telefonului și de strigătul soției. Oftez:

-                     Nu pot să stau liniștit nici măcar o clipă!

Mă îndrept spre bucătărie unde soția mea, Alexandra vorbește cu mama mea, la telefon. După un schimb de cuvinte și de impresii legate de mâncare, receptorul telefonului fix ajunge la mine. Ascult și ofer răspunsuri monosilabice, după care pun receptorul în furcă. Alexandra îmi spune:

-                     Nu ai dus gunoiul. Vezi că-mi trebuie din beci un gem de căpșuni!

-                     Gunoiul îl duc mâine...

-                     Așa ai zis și ieri!

-                     Păi încă nu este mâine! Gemul îți trebuie azi?

-                     Dacă vrei să mănânci cornulețe!

-                     Bine, mă duc - decid eu, fără convingere.

Mă îmbrac agale, iau sacul de gunoi și o porneșc spre pivniță. Las sacul la intrarea în scară, pe interior și cobor în beci. Aleg patru sortimente din borcanele cu gem, neștiind care este cel de căpșuni și o pornesc pe scări în sus.

-                     Ai terminat așa repede? - sunt întâmpinat la intrarea în locuință.

-                     Da - spun eu răspicat în timp ce mă deplasez spre dormitor.

Alexandra se pregătește de preparat prăjitura iar pe scară se aude un zgomot și o voce supărată. Revin în bucătărie, în timp ce Alexandra deschide curioasă ușa de la intrare iar vecina de palier o vede și începe să i  se plângă:

-                     Nu știu cine a putut să lase gunoiul la ușa de la intrare. M-am împiedicat și am răsturnat sacul.

-                     Mă duc eu vecină, să strâng... Așa sunt unii, mai uită.... - spun eu grăbit, ieșind cu mătura și cu un sac nou de gunoi.

-                     Nu uită... sunt delăsători - se aude concluzia vecinei.

După zece minute, revin  bombănind în apartament:

-                     Doar din cauza Alexandrei... I-am spus să nu mă mai streseze!

-                     Ai zis ceva?

-                     Nu, Alexandra. Sunt obosit și mă duc să mă culc -  ceea ce și fac.

Cioc-cioc. Nu este nimeni, doar o creangă ce dansează în vânt. Îmi ridic privirea și constat că soarele este deja pe cer. Mă scol în grabă și privesc telefonul mobil. Sunt în întârziere. Sar din pat, deschid geamul și sunt zgâriat de o creangă nărăvașă.

Alerg spre baie, pornind ochiul de aragaz pentru prepararea cafelei la ibric. În cinci minute sunt gata îmbrăcat, dar nebărbierit. Am o întâlnire importantă la servici, motiv pentru care mă întorc și mă bărbieresc. Mă tai ușor sub nas și sângele pătează cămasa. Îmi caut altă cămasă dar găsesc una singura curată, însă fără nasturi. Decid să-mi iau un tricou dar nu găsesc niciunul adecvat. Unul dintre tricouri are o bere imprimată ca imagine iar celălalt tricou deține un slogan: „Mai bine beat decât amețit”.

Îmi scot o cămașă din mașina de spălat și o pun sub covor, călcând pe aceasta. Între timp se aude o bătaie în ușă, pentru că soneria nu funcționează. Deschid ușa în timp ce sting focul și mă pregătesc să șterg urmele de cafea prelinse pe jos.

-                     Se vede fum  pe palier! - zice vecina

-                     Da..da... Rezolv - spun eu asteptând ca vecina să plece, dar ea privește ca la spectacol.

Cafeaua era pe gresie, focul se stinsese iar gunoiul căzuse din sacul de lângă care, am luat o cârpă ca să șterg dezastrul. În timpul agitației, lovesc caserolele cu mâncarea comandată în seara precedentă, iar conținutul acestora pică peste mine, stropindu-mă cu sos de usturoi, pe cap. Vecina se sperie de evenimentele care se precipită și iese grăbită. Era fericită că are ce povesti la întâlnirea obișnuită cu vecinele.

Mă asez pe gresie și oftez:

- Unde este soția mea cea  grijulie! De ce nu m-am însurat!

M-am lovit cu putere de perete. Capul meu zvâcnește iar Alexandra se trezește speriată:

-                     De ce ai dat cu capul de perete?

-                     Ce mă bucur că existi! - spun eu și o strâng fericit în brațe.

Alexandra rămâne perplexă, neștiind dacă cauza îmbrățișării este lovitura suferită la cap, de mine, sau altceva....

Revin repede de la servici și-mi surprinde soția. Gătind.

Îi ofer, spre uimirea ei, un inel de argint Borealy, reprezentând un  cadou pentru ea:

- Este un inel de valoare,  strălucitor și presărat de emoție. Este inedit și unic fiind realizat cu un cristal Simulated Diamond. Pentru tine, pentru iubirea ta, pentru grija ta și pentru simplul fapt că exiști, aici, pentru mine! Fiecare zi pe care o petrecem împreună este o Zi a Indragostitilor.

Momentele grele pot fi cele care apar în mod inevitabil în cursul vieții sau pot fi acele clipe din viața de zi cu zi când prezența unei ființa dragi își asigură confortul vieții și umple casa de iubire.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog Spring 2019 și este o ficțiune.