Oare cu ce mă îmbrac?

Ne dăm seama că anii trec doar atunci când sărbătorim anumite evenimente importante din viața noastră: reuniunile de  la terminarea liceului, aniversarea căsătoriei, a zilei de naștere, Noul An..... și multe alte momente plăcute din viața noastră. Cu ocazia acestor evenimente, ne reamintim unele clipe importante care ne-au decis pașii în viață: prima zi de școală, prima zi la Facultate, prima iubire, prima întâlnire...

La mine, aceste avenimente au avut o succesiune ideală pentru că după ce am sărbătorit sfârșitul liceului a urmat agitația legată de pregătirea pentru Facultate, locul unde am cunoscut o colegă care mi-a atras privirea din prima clipă.

Anii au trecut, iar familia „studențească” s-a destrămat, fiecare pornind pe calea lui pe plan profesional. La câteva zile de la terminarea vieții de student, mi-am făcut curaj ca să vorbesc și „altceva” cu fata cea frumoasă. Ne-am dat întâlnire, una diferite de celelalte, când ne vedeam doar pentru a face schimb de cursuri sau impresii legate de examene. Era o întâlnire romantică! În acel moment am simțit fiorii dragostei și m-a cuprins teama că nu voi fi la înălțime, că nu voi găsi subiecte comune pentru discuție și mai ales, nu știam cum să mă îmbrac.

Deși întâlnirea era programață la ora 17.30, am început cu pregătirile ceva mai devreme, de la orele 11.00.

Întâi era necesară o pregătire mentală. După 30 de minute m-am decis să las totul la o parte și să mă bazez pe spontaneitate. După alte câteva minute, am constatat că tactica respectivă nu se potrivea și pentru alegerea hainelor. Mă gândeam să-mi iau un costum dar simțeam că n-o să fiu în largul meu.

Aruncându-mi privirea pe fereastră și am constatat că doamna Toamnă începe să-și facă simțită prezența și era un pic cam frig pe afară. Trebuia să mă îmbrac mai gros, ca nu cumva să încep să tremur și de frig, nu doar de emoție.

După oră de gândire logică, aveam scoase mai multe haine pe pat în cameră, spre bucuria mamei mele, care credea că în sfârșit încep să-mi fac ordine printre lucruri.

Pentru ca totul să fie perfect, trebuia să mă simt bine și să-i atrag atenția fetei care-mi plăcea. Parfumul l-am ales ușor, știind că-i place mirosul de levănțică și musețel.

Afară, vântul începea să bată cu putere iar crengile loveau ușor în geam. Trebuia să mă îmbrac ca o ceapă, în straturi, pentru că dacă îmi era cald, să pot dezbrăca câte o componentă a ținutei vestimentare. Eram sigur că ea-și va alege niște pantofi cu toc și trebuia să-mi aleg și eu o încălțăminte mai înaltă în talpă pentru a nu fi mai mic decât ea!

Mi-am ales pantofii din din piele naturală, aparținând colecției Gino Rossi.  Încălțămintea avea avantajul că spatele călcâiului era rigidizat și se lega cu șireturi. De asemenea avea și interiorul din piele, ceea ce mă făcea să mă simt perfect, fiind și elegant.

După ce am probat mai multe perechi de pantaloni, m-am decis să port pantalonii din colectia Jack & Jones, confecționați din țesătură netedă, fason slim fit și talie regulată. Îmi plăcea că se închideau cu fermoar. Singura problemă care apăruse a fost că trebuiau călcați la dungă. Eu nu prea mai făcusem asemenea operații și aveam în plus mici emoții, riscând să-i găuresc... Am apelat la o soluție ajutătoare, la un prieten. Se știe că cel mai bun prieten al unui bărbat neînsurat este mama lui!

La pantaloni am asortat o cămașă cu mânecă lungă din aceeași colecție vestimentară Jack & Jones, confecționată din țesătură netedă, din bumbac și având guler clasic.

Următorul strat de îmbrăcăminte a fost un pulover de bumbac, din colecția Medicine. Modelul era realizat cu decolteu rotund confecționat din tricot subțire, așa ca pentru un început de Toamnă! Marginea de jos era finisată cu manșetă.

Ultima componentă vestimentară, ultimul strat, era o geacă neagră ce făcea parte din colecția Review, confecționată din material matlasat cu posibilitate de reglare a lățimii interioare a taliei. Geaca era izolată cu căptușeală, fiind din poliester, cu încheiere prin fermoar, fason drept și guler ridicat pentru ca vântul să nu pătrundă în inimă și suflet!

După ce mi-au reapărut pantalonii călcați, fericit de alegerile făcute, mi-am aruncat o privire asupra ceasului și am încremenit. Era deja ora 17. M-am îmbrăcat repede și am comandat un taxi ca m-a dus la locul de întâlnire.

După ce am ajuns la destinație, am fost fericit că nu am întârziat, conștient că reprezentantele sexului frumos nu sunt punctuale, având și ele probleme cu alegerea ținutei vestimentare.

Apoi m-am îndreptat către punctul unde urma să mă intersectez cu fata cea frumoasă. Eram conștient că trebuia să mă pregătesc de așteptare. În acel loc, deja se afla o femeie, cu părul roșcat, având o rochie albastră și un palton care-i scotea în evidență frumusețea. Zâmbesc și în momentul când aceasta se întoarce, rămân fără glas, pentru că  femeia era... ea, cea pe care o așteptam și purta una dintre acele rochii elegante pe care i le admirasem în cei cinci ani, cât am fost colegi....

Anii au trecut, amintirile au rămas, iar curând se apropie o nouă aniversare a căsătoriei noastre....

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2018.