Jurnalul unui mire

Săptămâna zero

Căsătoria reprezintă o etapă importantă în viața mea. Acest eveniment este ca o a doua naștere, având o nouă viziune asupra vieții mele. Pentru fiecare etapă importantă a vieții mele am un mic jurnal, iar căsătoria fiind ceva unic, mi-am început acest mini-jurnal.

Inițial stabilisem ca nunta să aibă loc în luna august dar tot amânasem pregătirile. Pe la începutul lunii septembrie i-am reamintit prietenei mele că trecuse momentul stabilit pentru nunta noastră și ea mi-a replicat, că a crezut că am renunțat la idee.

Din acel moment am luat frâiele pregătirilor și am început să căutăm un salon de nunti in Brasov. Am fost mirat să constat că din cele zece locuri vizitate, doar în una singură am găsit liber și doar ultima săptămână din octombrie. Până ne-am dezmeticit, mai mult eu, și acel loc s-a ocupat, A fost primul moment de panică, pentru că deja îi pregătisem pe viitorii invitați că vor participa la un eveniment organizat de noi, la sfârșitul lunii octombrie.

După o profundă gândire m-am orientat spre zonele limitrofe Brașovului. Prima opțiune a fost Poiana Brașov, mai ales că în momentul stabilirii listei de invitați, aveam multe persoane care veneau din alte localități și puteau participa la eveniment vizitând în același timp și un loc de vis.

Am ajuns la Hotel Royal și am constatat cu surprindere că aveau liberă sala de festivități, chiar în sâmbăta din ultima săptămână a lunii octombrie. Am făcut grăbiți rezervarea sălii și am profitat de oportunitate pentru a-i caza în aceeași locație pe invitații din afara județului Brașov.

Prima săptămână

A fost una în care am avut mult de umblat. Am depus actele pentru Cununia Civilă și am început să tipărim invitațiile, deși noi anunțaserăm telefonic toate persoanele pentru a nu-i lua prin surprindere cu timpul scurt până la eveniment.

Am făcut împărțeala invitațiilor și am constatat că avem mai puține decât trebuiau.

Mi-am luat o zi de concediu și am mers la o tipografie pentru a imprima alte invitații, care în mod cert, erau diferite de cele inițiale. Chiar mai mult decât trebuia! Când să scriu textul, pe care-l memorasem, am intrat în panică suferind de lapsus, legat de numele de familie al nașilor. Ei erau colegi de servici ai viitoarei mele soții. Am sunat-o să o întreb acest detaliu mărunt dar nu a putut răspunde la telefon, astfel că am stabilit eu, ce nume să apară. Eroare! La numele acestora, am adăugat o silabă în plus!

Ajunși acasă, am stabilit ca invitațiile greșite să le trimitem la persoanele care, cu certitudine nu vor participa la eveniment.

A doua săptămână

Eram relaxat până prietena mea m-a întrebat dacă am costum. Am spus răspicat, că am unul pregătit de mult timp. Ea fiind pesimistă, m-a pus să-l probez, și bine am făcut. Mânecile erau cam scurte iar nasturii refuzau să se închidă. Convins că este doar o iluzie, am tras de haină și aceasta s-a rupt la spate...

După trei zile și cinci magazine, am găsit costumul ideal, la care am asortat o cravată adecvată. Prietena mea, a dorit o rochie de mireasă specială, pe care să nu o văd până la nuntă. Oricum nu-mi plăcea să asist la diferite probe legate de haine în general și de rochie de mireasă în special.

A treia săptămână

Colegii de servici mă întrebau dacă mă pot ajuta cu ceva anume. Au spus că vor veni cu mașinile, dar numai până la biserică după care vom pleca cu autobuzul.

Atunci mi-am dat seama că am nevoie să închiriez un autobuz. Am stabilit ora și traseul specific: biserica de pe Nicolae Iorga - Hotel Royal Poiana Brașov și am făcut comandă specială chiar la Hotel Royal. Astfel eram ferm convins că nu ne vom rătăci.

Între timp am descoperit că nu am formație de muzică. Panică totală! Și mai trebuia să mergem la restaurant să stabilim meniul și numărul de persoane! Un fior rece pe sira spinări....

Am mare noroc că prietena mea va fi și viitoarea mea soție! Alături de reprezentanți restaurantului au ales un meniu perfect. Atât de concentrat am fost cu gândul la eveniment, că la întrebarea părinților legat de meniu, nu-mi aminteam nimic dar le-am spus surâzător: „Surpriză”.

Tot cu ajutorul reprezentanților de la Hotel Royal am reușit să găsim o formație care să ne încânte.

Obositoare săptămână.

A patra săptămână

La servici eram debusolat, acasă eram stingher, iar la prietena mea erau trimis repede după cumpărături și alte treburi de rezolvat. Am crezut că era supărată pe mine și mă vedeam singur și părăsit... Apoi mi-am dat seama că avea nevoie de timp pentru rochia de mireasă.

Ultima noapte acasă a fost una scurtă. Prietena mea mi-a spus că trebuie să deschidem dansul la nuntă. Am aprobat îngrozit și mi-a spus să alegem o melodie și să facem câțiva pași de dans... pentru că noi nu am dansat niciodată, împreună în cele cinci luni de când ne cunoscusem!

Am plecat noaptea de la socrii și mă rătăcisem. Am sunat la un taxi spunând adresa, dar uitând să menționez că este vorba de Bulevard nu de Stradă.... După ce am trimis eronat, la altă adresă vreo patru taxiuri, am avut noroc că un asemenea mijloc de transport tocmai trecea pe lângă mine și m-a luat. În timpul drumului, am auzit la stație cum unii taximetriști bombăneau de un client care-și bătuse joc de mașini trimise anapoda... Am tăcut chitic.

Ajuns acasă am făcut o baie fierbinte și m-a sunat prietena să-mi aducă aminte să iau dimineața buchetele nașei și ale miresei, de la florărie. Am trimis mesaj la colegi că am nevoie de o mașină dimineață la prima oră și am adormit.

Pe la ora trei dimineața, m-am trezit înfrigurat în apa rece. M-am bărbierit și am băut o cafea. Am aruncat o ultimă privire în casa copilăriei și a sunat alarma de le telefonul mobil.

Am început să mă îmbrac. La ora 7 au venit doi colegi cu mașinile. Am plecat după flori și eram agitat pentru că nu-mi mai aminteam ce buchete erau. Noroc că și-a amintit vânzătoarea! Soarele încă nu-și făcuse apariția dar eu eram deja încălzit.

Misiune terminată la ora 8,30 când am sunat la viitoarea mea soție. Mi-a spus că nașii mă așteaptă pe la ora 9.30.

Am stat la povești cu cei care au venit la mine, apoi am plecat spre nași. Ajunși în fața blocului unde locuiau acestia, a început să plouă. Ne-am grăbit spre apartamentul celor care urmau să ne îndrume pașii în viață și am fost asaltat de ei, prietenii și rudele lor, de mamele și tații acestora. Mamele nașilor au constatat că cravata nu-mi stă cum trebuie și m-au luat în bucătărie să mă aranjeze, trăgând de nod și de alte părți ale gâtului. Am intrat în panică crezând că au misiunea să mă spânzure, dar nu.... Intre timp invitații serveau băuturi și prăjituri.

După o oră, am plecat acasă la prietena mea. Însoțit de nașă, am urcat la etajul trei și i-am oferit buchetul, am făcut poze și s-au servit diverse prăjituri și băuturi. Unul dintre prietenii mei care servise câte ceva peste tot, începuse să mă privească ciudat.

La ora 12.00 am ajuns la Casa Căsătoriilor, pe o ploaie abundentă. Invitații spuneau că înseamnă bogăție. După ce am fost declarați soți și soție în mod oficial, am traversat Parcul Titulescu unde am făcut poze și ne-am dus la biserică. După cununia religioasă și altă serie de poze, am început să caut autobuzul. Invitații discutau între ei și eu mă enervam. Am trimis doi prieteni să caute  autobuzul dar au dispărut și ei. M-am îndreptat către Livada Poștei și am zărit o cursă specială, care văzându-mă, s-a îndreptat către mine. Am recuperat invitații, pe cei doi prieteni pierduți și i-am trimis spre Hotelul din Poiana Brașov. Am urcat într-o mașină, de această dată cu soția mea, pentru că până atunci călătorisem cu nașa....

Ne-am oprit la Belvedere, pe Drumul Poienii și am făcut poze. Ploaia s-a transformat în burniță.

Ajunși la Hotel Royal, am fost întâmpinați la intrare cu pâine, sare și șampanie. Am primit urările de bine ale invitaților și ne-am dus la mese. Noi stăteam în față, zonă centrală și toți ne vedeau mișcările de parcă eram la camera ascunsă.

Formația a început să cânte „Primul Vals” al formației Direcția V iar eu alături de soția mea am început să dansăm. Eu număram încet pașii, iar după două minute, sleit de puteri, îi făceam semn din sprâncene, solistului să cheme ajutoarele. Au venit pe ring nașii, părinții, socrii și ceilalți invitați. Am răsuflat ușurat mai ales că apăruseră delicioasele aperitive. Eu m-am repezit spre un pahar de whiskey cu ochii spre țuică, dar soția mea mi-a spus:

-          Ai tăria să nu bei la nunta ta!

Dacă m-am însurat, a trebuir să mă conformez. M-am delectat cu tartar de somon fume, frigăruie de capress, rulou de sunca cu salată, coșuleț cu cremă de brînză, terină de porc cu bacon, mini salată cu brânză sărată și turnuleț de castravete cu măsline. Am vrut să servesc o bere dar soția mea, mi-a oferit cu dragoste, apă minerală. Ca reciprocitate, eu i-am oferit din porția mea, un trandafir din salam de chorizo.

Am continuat cu dansul și vizitele printre invitați. O bătrânică era fericită și tocmai se pregătea să scoată invitația, modelul greșit, iar eu perspicace, i l-am subtilizat spunându-i că vreau să-i scriu o amintire.... Bine că nu au observat nașii că i-am botezat!

În timpul evenimentului, copiii au ieșit afară, la locul de joacă, printre fulgii de nea care cădeau intens....

Apoi am servit foietaj cu somon și cartofi duchess și sos Charon. A fost delicios. Începuse să-mi placă nunta, pentru că din lipsa consumului de alcool, începusem să-i văd pe consumatorii notorii de licori bahice și să le interpretez comportamentul.

Între timp, soția mea și nașa au urcat în camerele lor, oferite gratuit de către hotel pentru a se reîmprospăta. În acel moment, eu și nașul am savurat câte o bere și un pahar de vin.

Am incins atmosferă cu melodii specifice: Brașoveanca, Pinguinul și Hora până s-au servit sarmalele. Invitații erau încântați de meniu, doar eu eram împotriva acestui fel de mâncare. După nuntă, sigur voi renunța la sarmale, pentru că în timp ce se servea această delicatesă, mireasa mea a fost furată. Eram obosit și chiar mă gândeam să renunț la ea pentru un mic somn dar a venit domnul Hoț și a negociat cu nașul iar eu am plătit.... Pentru soția mea, orice preț este mult prea mic.

A urmat muschiulețul de porc în crustă de ierburi cu sos de afine și cartofi aurii, așa cum trebuie să fie și viața noastră, mai ales că am prins trei anotimpuri: soarle verii, ploaia toamnei și ninsoarea iernii.

La final, tortul oferit de Hotel Royal a fost delicios. Apoi a fost momentul când s-au adunat banii pentru ajutorarea noastră iar formația a continuat să cânte până în momentul în care autobuzul a sosit. Noi i-am însoțit până la autobuz pe cei care plecau spre Brașov, pentru ca să fim siguri că pleacă... mai ales că doi dintre ei căzuseră... pe gheață.

Am continuat petrecerea cu cei care aveau cazare în Poiana Brasov și apoi după somn scurt, am făcut plimbări prin mirifica zonă montană, în Poiana Brașov.

A fost o nuntă ca-n povești, căci dacă n-ar fi fost așa, nu aș fi ținut un jurnal!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018.