Plin de energie

Vin sărbătorile de Crăciun. Soția mea este ocupată până peste cap, și are o înălțime de invidiat... Eu mereu sunt lângă ea, o mai încurc câteodată dar mereu o întreb:

- Te ajut cu ceva?

Apoi plec... Asta până acum câteva zile când mi-a replicat:

-          Tu nu ai de gând să faci nimic pentru casă?

-          Cum să nu! Merg la servici...

-          Și eu. Dar în casă ce faci?

-          Duc gunoiul... și altele...

-          Când ai bătut un cui, ultima oară?

-          Păi nu mi-ai zis că trebuie vreun cui – spun uitându-mă pe pereții încăperii unde erau multe tablouri, deci multe cuie bătute de mine.

-          Spun la figurativ!

-          Uite – mă hotăresc eu, repede. Am două zile libere și cu sâmbata... trei zile în care mă ocup eu de casă, de curățenie.

-          Să nu uiți!

-          Încep de acum dacă vrei.

-          Bine. Adu din pivniță un gem pentru prăjituri.

-          În regulă. Acum... Unde este gemul?

-          Descui ușa din beci, ai grijă să nu cadă lopata pe tine, te urci pe masa pusă acolo de tine, cobori pe scaun și din raftul al doilea iei borcanul cu gem.

-          Complicat... Prima zi mă ocup de pivniță!

Zis și făcut. Au venit zilele libere și m-am pregătit temeinic de treabă. M-am trezit ca de servici și am pornit spre prima sarcină, prima oprire: pivnița. Iau obiectele pregătite pentru transportul în beci, unde se mai aflau multe altele asemenea, duse și nearanjate de mult timp... Așa descoperă omul cum zboară timpul!

Am făcut trei drumuri sus-jos, de parcă duceam bagajele pentru concediul de vară, de o lună! Am deschis ușa hotărît și m-am trezit cu o lopată în cap! Cred că am un cucui. Încep să mut masa, scaunul și descopăr o mulțime de sticle. Vroiam să văd ce sunt în ele, să pun etichete... Mi-am pregătit un pahar pentru a gusta licorile. Sticlele erau în număr copleșitor, ca turcii din bătăliile cu Ștefan cel Mare. M-am apucat de treabă. După vreo două ore toate mi se păreau la fel... Probabil din cauza paharului, unde se amestecaseră... dar nu mă mai durea cucuiul! Eram obosit și m-am așezat la odihnă, pe scaun, cu capul pe masă gânditor... La un moment dat, gândurile îmi sunt frânte de un zgomot puternic în ușă. Deschid ochii, sau îi fac mari... și mă duc repede să deschid. Era soția mea care venise de la servici.

-          Așa repede ai venit?

-          Te aștept de o oră în casă! Nu ai făcut mai nimic!

-          Cum să nu... în câteva ore... nouă ore! – zic privindu-mi uimit ceasul care părea că era defect.... dar nu era.

Am început să aranjez prin beci pentru a o impresiona pe soția mea. Până noaptea târziu, am reușit să așez cât de cât în ordine pe acolo, dar dacă vroia cineva ceva anume, nu-mi aminteam unde este!

A doua zi, m-a trezit soția mea. Eram un pic obosit, mahmur... Am așteptat să plece și mi-am pus apă de cafea. M-am dus la televizor și... m-a trezit un fluierat. Apa plecase și cana arsese.... Renunț la cafea și mă gândesc să fac niște cartofi prăjiți. Mă apuc de treabă și îmi caut ustensilele de curățenie. Le găsesc cam greu... Revin în bucătăria unde fumul își făcea de cap. Am crezut că este de la țigara vecinului ce fuma pe balcon, dar era de la aragaz... Cartofii nu mai erau, însă prăjeala a rămas... ceva tot am reușit să fac. Deschid larg ferestrele și iau două ouă din frigider. Mă duc pînă la baie să sting lumina și când revin, un porumbel își ia zborul de pe ouăle care pică pe gresie! N-am sanse să fac mâncare dar totuși pot să mă ocup de curățenie. Mahmureala se amplifică la zgomotul aspiratorului. Îmi mut unealta de curățenie în cameră și-mi pun căștile de la telefon în urechi. Muzica relaxează. Aspiratorul nu prea are putere să tragă, lăsând murdăria la locul ei. Mă enervez, comentez și mă trezesc cu soția mea lângă mine. Are ochii mari de parcă s-a trezit din somn. Se apropie de mine și apasă butonul aspiratorului care absoarbe murdăria încăpățânată. Acum totul este în regulă și până se întunecă termin de făcut curat.

Am dormit buștean. Dimineața, trezirea și curățenie la faianță, gresie și geamuri cu produsele oferite de soția mea și sub privirile ei acide, în timp ce în mâna ei era făcăleț pentru treburile ei gospodărești. Totul a fost perfect.  Mai puțin un geam pe care l-am spart... Dar n-am eu am fost de vină, ci soarele care mi-a luminat calea... Am cumpărat și noul geam, m-am accidentat la un deget dar totul s-a terminat cu bine. Da. Bine că s-a terminat!

Atâta energie am avut în ultimele zile, de zici că s-au adunat toate... de ani întregi.De fapt, am avut un secret... oferit de soția mea: Campofrio Active Snack  snack nutritiv, delicios, cu proteine, fără gluten, lactoză sau coloranți și fără multe calorii! Noi tot cumpărăm aceste produse până în ianuarie și participăm la un concurs pe situl lor, având sanse la premii săptămânale. 

Aș mai face ceva și acum.... 

Dar stau și mă gândesc... că au mai rămas în pivniță niște sticle fără etichete, iar vreo trei, au aceste informări de conținut indescifrabile. Să mă duc să continui?