Prima impresie contează

 

Mă ridic încetișor din pat și mă deplasez ușor pentru a-mi speria durerea, dar nu reușesc. Măseaua din partea dreaptă mă înțeapă de parcă ar fi un coleg de servici care-mi înfige un cuțit în spate.

Încep să lăcrimez în timp ce o văd pe soția mea care mă privește ca o profesoară severă:

-    Te doare?

-    Da – spun eu încet.

-    Așa îți trebuie. Când ți-am spus să mergi la cabinetul stomatologic nu ai vrut!

-    Am fost! Dar mi-a trecut durerea și am plecat.

-    Bine. Faci cum vrei!

-    Ajută-mă... vreau să merg acum.

Așa a decurs o discuție dureroasă fizic și psihic.

 

Deschid temător ușa de la cabinetul stomatologic și o voce veselă mă întâmpină:

-    Bună ziua!

-    Da, bună să fie - încerc să mă încurajez.

-    Bine ați venit. Ați fost și ieri, nu? – mă întreaba fata de la recepție

-    Da. Îmi trecuse durerea, dar  acum a revenit.

-    Luați loc, puneți acești botosei și imediat vă preia doamna doctor!

-    Da, mulțumesc.

Îmi pun echpamentul de protecție peste adidași și mă așez pe un scaun. Brusc mă simt relaxat, iar durerea dispare. Mă bucur dar mă simt ca un șoricel în cursă.

Dacă o iau spre dreapta, ajung în cabinetul medical, dacă merg spre stânga, ieșind pe ușă, dau de soția mea, care stă de pază în mașină. Dacă vreau să scap din nou trebuie să găsesc o soluție perfectă. Mă uit în jur și-mi aduc aminte de copilărie, când fugisem dintr-un cabinet stomatologic pe motiv că era plin de gândaci.

Încep să mă uit cu atenție în jur. La intrare sunt două covorase antibacteriene peste care am călcat cu siguranță când am pătruns în interior. Pe masa din fața mea se afla un dezinfectant. Fata de la recepția ia câteva hârtii dintr-o  rola tip cearceaf și dezinfectează măsuța, după care așează pe ea, mai multe reviste. Aștept să se retragă la calculator.

Mă aplec ușor spre podea ca un vănător care-și așteaptă prada.

-    Vă e rău? – întreabă panicată fata de la recepție care ajunge repede lângă mine.

-    Nu… scuze… mi s-a părut că văd ceva pe jos – spun eu.

-    Ați pierdut ceva? – întreabă fata care începe să se uită și e a pe podea, insistentă.

-    Nu… Îmi era frică să nu fie vreo muscă, gândac… dar cred că nu văd bine de durere.

-    Cu siguranță nu este nimic. Durerea o rezolvă doamna doctor – spune recepționera liniștită. Noi întreținem igiena în spațiile publice interioare cu ajutorul consumabilelor medicale Medicale Shop. Noi avem o deviza specifică meseriei doamnei doctor: prevenția este mai sigură și mai ieftină decât tratarea, indifferent la ce ne referim.

-    Da, vă cred. Sunt conștient – spun eu în timp ce-mi pipăi zona care mă durea.

Nu apuc să termin ultimele silabe pentru că apare doamna doctor îmbrăcată cu o pijama de unica folosinta  și cu părul prins sub o cască protectoare,  mă invită în cabinet, prin cuvinte și gesturi. Mă așez pe scaunul de chin și privesc în jur. Cabinetul este ordonat iar asistenta îmi zâmbește în timp ce rupe câteva servetele Z și mi le pune sub gât, pentru protecție. Apoi îmi oferă un alt servețel că să o țin în mână și așteptăm intervenția medicală. Oare ce trebuie să fac cu servețelul primit? 

Doamna doctor își pune masca pe față apoi se echipează și cu mănușile de unică folosință. 

Începe să-mi examineze gura, pe care o deschisesm pur și simplu pentru că mă apucase căscatul. După ce studiază intens, spune:

-    O carie. Trebuie extrasă. Așa se întîâmplă când nu prevenim și trebuie să tratăm. 

Era clar că se referă la mine, dar avea dreptate. În timp ce pregătește o seringă eu caut o soluție de evadare dar îmi este teamă pentru că durerea revine cumplit.

-    Aveți probleme cu inima?

-    Nu... adică sunt însurat și mi-am dat inima - spun eu, fără să-mi dau seama la ce se referă.

-    Ce glumeț sunteți - spune doamna doctor zâmbind. O să vă fac o anestezie

Până să apuc să intru în panică, simt cum toată zona durerii amiorțește sub efectul injecției. Mă simt bine. Închid ochii relaxat și aud voci îndepărtate. Nu, nu am înnebunit, doar ațipisem puțin. După ce răspund pozitiv la o întrebare, simt o intervenție energică în gură și doamna doctor scoate ceva mic și-mi arată:

- Uite caria!

Mă uit și încerc să identific problema dar renunț. Îmi pune un pansament și zicee:

-    Două ore nu mâncați și nu beți. Gata, ați scăpat de problemă!

Mă ridic fericit, mulțumesc la fel de indescifrabil cum și scriu uneori, încerc un zâmbet și ies din cabinet. Acolo mă aștepta soția mea care-mi spune:

-    Gata? Te-ai învățat minte?

Oftez și o invit să achite costul intervenției și merg spe mașină. Soția mea revine lângă mine și-mi face semn să mergem la Mall! Oftez dar nu am ce face, pentru că eu i-am spus să vină cu mine pentru sprijin moral, așa că acum trebuie să- acord și eu, sprijin financiar!

Ajunși în Mall, observ haosul de acolo și dezordinea care mă deranjează. Îi fac semn soției că o aștept în hol. După ce ea intră într-un magazin cu promoții la încălțaminte, eu merg la un magazin alăturat, de băuturi. Mă gândesc că ajung acasă după două ore și să liniștesc și eu, cumva.

Ajuns în fața vânzătoarei spun ceea ce doresc dar ea nu mă înțelege. Sunetele mele sunt precum cele ale primatelor din epoca de  piatră. Ea se uită mirată la mine, crezând că sunt beat, dar eram doar amorțit de la injecție. Nu reușesc să mă înțeleg cu ea, astfel că ies din incintă pentru a căuta ajutor, însă apare soția mea cu trei cutii mari, semn al unor cumpărături prospere. O ajut și mergem la mașină. Mă gândesc că nu trebuie să cumpăr băutură ca să mă dezinfectez în interior, pentru că am fost dezinfectant în exteriror!

 

Și acum, în prezent sunt client al acelui cabinet stomatologic, dar numai așa preventiv, nu pentru tratare. Deși este pandemie, totul este la fel de sigur ca înainte, doar atât că în plus, acum doamna doctor are în propriul ei echipament și o viziera.

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2020.