Ajung în fața clădirii
impozante și simt că mă cuprind emoțiile. Ușa se deschide instantaneu,
sesizându-mă și ajung în fața unei domnișoare aflată la recepție:
-
Bună ziua.
Am o întânire cu Charles Townsend!
-
Da,
urcați la etajul l6, camera 1670.
-
Mulțumesc
- răspund și mă îndrept spre lift.
În câteva secunde, liftul își
deschide ușile iar o domnișoară coboară îngândurată. Intru în lift și când să
se închidă ușa, constat că fata care tocmai coborâse, revine în incinta
liftului. Ascensorul începe să urce și eu privesc prin geamul de sticlă, cu
puțină teamă, clădirile care se îndepărtează....
Răsuflu ușurat când cobor și
mă îndrept în direcția biroului 1670, conform indicațiilor oferite de săgeata
afișată la coborârea din lift. Parcurg trei pași iar o ușă se deschide și apare
un chip angelic. Mă privește și mă trage în interiorul încăperii:
-
Te
doresc! Vreau să fiu cu tine!
Rămân surprins în timp ce fata
mă sărută și-mi desface cămașă. Este extrem de frumoasă, dar mi-e teamă să nu
întârzii la întâlnire, motiv pentru care-i spun, cu regret în glas:
- Nu pot acum... O să
revin.... - după care ies grăbit din cameră, îmi aranjez cravata și mă îndrept
spre încăperea cu numărul 1670.
Intru un pic complexat. Un
bărbat mă privește, zâmbind din spatele biroului:
-
Bine
ai venit!
-
Mulțumesc...
Aș vrea să fac parte din echipa de spioni mondiali...
-
Știu...
cunosc motivul prezenței....dar ca orice candidat trebuie să treci prin mai
multe probe.
-
Sunt
gata! Știu să foloses și armele.
-
Multe
se realizează cu mintea, nu cu forța.
-
Da...
Consider că mă descurc! De când încep testele?
-
Au
început deja - îmi răspunde Charles în timp ce alături de el, se așează fata
din lift și fata cuceritoare de pe hol.
Înghit în sec, în timp ce-mi
șterg urmele de ruj de pe gât, urmând semnul făcut de fata care mă cucerise.
Deja este a treia zi de când
nu am primit vești de la Charles. Îmi omor timpul căutând diferite informații
pe internet, prin intermediul laptop-ului.
Noaptea îmi este un sfetnic
bun. Deodată, în timp ce meditez, aud niște zgomote. Televizorul l-am oprit
după ce am urmărit un film de acțiune, deci gălăgie este una din viața reală. După un
timp aud o bufnitură și sesisez niște voci, dar ambele indicii apar din
direcții opuse.
O fi testul promis de
Charles? Îmi iau telecomanda de pe masă,
mă îndrept spre bucătărie și aprind lumina. Nimic. Sărise doar dopul de pe
sticla de apă minerală, datorită presiunii. M-am liniștit și-mi reiau locul la
laptop.
Vocile auzite anterior se aud
tot mai clar și mai aproape. Tresar. Îmi iau un scaun și mă îndrept în direcția
lor. Văd lumina de la baie care se reflectă prin ușa întredeschisă. Este clar,
au intrat prin gemulețul de acolo... Deschid încet ușa, aprind iluminatul și
văd că vecinul de alături are lumina aprinsă și vorbește la telefon. Are și el geamul
deschis. Cred că ne-am speriat reciproc, pentru că fiecare dintre noi, stingem
lumina, apoi închidem geamul și ieșim din grupul sanitar propriu.
Îmi iau scaunul pe care-l așez
pe hol și aștept....
Mă îndrept spre recepția din
clădirea de sticlă, tip turn. Acolo se află o femeie grasă ce mănâncă. Nu o
deranjez, așa că mă duc la ascensor și urc la etajul 16. După ce cobor, mă uit
la camera de unde-mi sărise în brațe frumusețea feminină. Îmi continui drumul
și intru în camera 1670. Acolo se află în bătrân și o doamnă cu o vârstă
venerabilă:
-
Ce
doriți?
-
Îl
caut pe domnul Charles de la agenție?
-
Nu-l
cunosc. Eu sunt Peter, avocat.
-
Păi...
domnul Charles... cel care conduce echipa de spioni... - renunț să continui
pentru că privirile celor doi sunt contrariate și sesisez un semn al doamnei
spre cap, semnificând o informație pentru cealaltă persoană.
Le mulțumesc frumos și spun că
am greșit camera, sau etajul. Ies din încăpere și verific aceste informații
considerate greșite, dar de fapt erau reale. Încerc să găsesc o logică, moment
în care-mi aduc aminte, că mintea se află la baza spionajului.
Sunt neliniștit pentru că
mi-am pus speranțe în noua profesie considerându-mă compatibil pentru ceea ce
mi se oferise. Rememorez ziua întâlnirii cu Charles și cu ispitele lui. Așteptasem
cu nerăbdare testarea mea, pentru a-mi redescoperi abilitățile.
Deodată mă opresc cu un picior
în aer, stârnind răsetele unor copii. Mă îndrept în direcția opusă, spre Bulevardul
Îngerilor.
Traversez grăbit aleea, ferindu-mă
de bălțile cu apă și ajung în fața clădirii cu numărul 1760. Mă uit în vitrina
magazinului Charlie’s Angels, situată la subsolul
imobilului și încerc să găsesc o logică. Două manechine îmi zâmbesc ostentativ,
etalându-și ținutele specifice anotimpului în care ne aflăm. Magazinul este
închis.
Logica mea nu a fost conform
percepție avute. Încep să mă plimb pe alee, în sus și-n jos. Ajung din nou în
fața magazinului și privesc perplex. Manechinele nu mai zâmbesc. Mă frec la
ochi și observ o luminiță la capătul ușii interioare a magazinului. Îmi scot
telefonul și-i pornesc lanterna privind în interior, deși lumina se reflectă
prin geam. Totuși sesisez o mișcare puțin perceptibilă a unui manechin. Zâmbesc
și sar într-un picior până mă lovesc la cap, de o bară de susținere a unui
stand cu flori.
Mă îndrept spre ușă, încerc
clanța, care spre surprinderea mea se deschide. Pătrund în interior și întind
mâna spre locul unde ar trebui să fie un întrerupător. Un manechin se îndreaptă
spre mine, moment în care lumina din tavan mă orbește iar o voce masculină și liniștită
mi se adresează politicos:
-
Bine
ai venit în echipa mea!
Mă uit în stânga, în dreaptă
și-mi verific un cucui.... Sunt într-o lume
reală sau bântui prin lumea viselor?
Toate aceste gânduri și
frământări au apărut deoarece, după succesul peliculei Îngerii lui Charlie din anul 1970 și după alți 16 ani de la ultima ecranizare, Interconfilm
readuce o nouă versiune a filmului, având în rolurile principale pe pe Kristen Stewart, Naomi Scott
și Ella Balinska.
Acest articol a fost scris
pentru SuperBlog 2019, din dragoste pentru cinematografie și din dorințele care
uneori ne impun viața, prin vise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu