O zi oarecare....
Intru în bucătărie și mă îndrept spre frigider. Îl
deschid și constat că am niște poze din reviste cu alimente, niște ouă și propria-mi
geaca pusă la rece, în cazul în care se face cald pe afară.
Mi-e foame. Este timpul să-mi
prepar ceva, după caietul de bucate de la mama, adică o omletă.
Mă pregătesc de gătit. Citesc
rețeta. Se pregătesc patru ouă. În regulă, dar de care? Mici, mari, de rață, de
prepeliță, de găină? Greu mai este, chiar de la început!
Aprind focul la aragaz și pun
o oală imensă pe foc. Iau și patru ouă din frigider și aștept. Răsfoiesc pagini
de pe situri pentru gospodine, după care constat că am folosit „manevre”
greșite la gătit. Opresc focul dar ouăle sunt deja de nerecunoscut. Uitasem să
le iau coaja pentru a le prăji și n-am
pus nici apă sau ulei în oală. Oftez. Trebuie să mă însor!
Renunț la ultimul gând și mă
apuc de preparat cartofi prăjiți. Mă uit și văd că am vreo zece bucăți. O sun
pe mama și o întreb modalitatea de preparare, așa ca pentru un prieten, că cine
știe ce gânduri are și mă trezesc cu ea pe la mine. Îmi spune să curăț doar
jumătate. În regulă. Dar care jumătate a cartofului, din stânga sau din
dreapta? Curăț prima jumătate, din dreapta și o asez pe masă. Caut uleiul și
constat că cartoful s-a schimbat. Este curățată jumătatea din stânga!
Este clar... renunț... trebuie
să mă însor. Dar de unde să știu eu care fată știe să gătească? Doar nu-i dau
probă de lucru! Trebuie să-mi fac o bucătărie model, pentru că locul inspiră
creativitatea!
După două zile...
Sunt fericit că mi-am găsit viitoarea
soție perfectă. Ne cunoaștem de două zile și am servit masa, atât la restaurant
cât și la ea acasă. Am cucerit-o și i-am spus că am o bucătărie perfectă pentru
ea. Nu s-a supărat, dar vrea să o vadă...
Eu abia m-am mutat într-o casă
renovată. Bucătăria a fost ultima opțiune pentru a deveni casa, un adevărat
cămin. Am căutat pe internet ceea ce trebuie într-o bucătărie și m-am speriat.
Făcând un calcul rapid, m-ar costa cât jumătate din apartament și mult peste
valoarea mobilierului din toate camerele la un loc.
Fiind agitat, în somn am avut
o revelație. Mi-am luat scaunul din sufragerie și m-am dus pe stradă, în fața
unui magazin cu produse de bucătărie, pentru a face un inventar la ceea ce mai cumpără
românii, pentru casă în general și bucătărie, în special. Lumea se uita ciudat
la mine, deși uneori vorbeam la telefon prin hand-free și majoritatea celor din
jur, credeau că am luat-o razna, unii oferindu-mi chiar și niște mărunțiș.
După două ore și cîteve sute
de lei încasate, mi-am luat scaunul și m-am îndreptat spre magzinul de produse
pentru bucătărie. După ce am văzut varietatea de produse și neavând idei, m-am
retras spre casă.
După încă două zile....
Am găsit soluția salvatoare la
Somproduct! Prima achiziție pentru dotarea bucătăriei a fost o colecție de cărți de rețete,
după care au urmat pe rând tacămuri: furculițe,
cuțite, farfurii, oale,
tigăi, căni și boluri - denumire
nouă aflată de la o doamnă vecină care când a văzut colecția mea de ustensile și-i
spunea soțului:
-
Uite
vezi ce vecin harnic, gospodar și bucătăr avem? Tu de ce nu poți găti?
Soțul vecinei a rămas fără
cuvinte iar eu am fugit în grabă spre un magazin din zonă pentru că uitasem să
cumpăr fețe de masă și prosoape
de bucătărie.
În cinci minute am revenit
acasă unde mă așteptau cei de la firma de curierat care mi-au adus mobila de
bucătărie care se asorta perfect cu zugrăveala locuinței. După ce am terminat
de aranjat, ajutat de curier, sub privirile ascunse în spatele ușilor ușor crăpate
ale vecinilor, m-am gândit să mă pregătesc de gătit. Poate voi reuși. Măcar să
pregătesc masa să arate ca o cină romantică.
După ce asez vesela, îmi scot
unul dintre cele patru oale Kaiser Inspiratio, care speram să mă inspire și pe
mine ți încep să pregătesc legumele.
Nu prea arată prea bine dar
poate reusesc să pregătesc carnea, pe care o pun la prăjit. Între timp caut
niște cartofi și-i găsesc pe cei curățați pe jumătatea din stânga și puțin cam
negri. Renunț la garnitură și continui pregătirile. Am ceva verdeață și mă
pregătesc să o tai mărunt ca apoi să o arunc într-o oală cu apă fiartă... să
fac ciorba! Neatent, îmi crestez degetul și verdeața se înrosește. Mă bandajez
rapid. Toate gândurile îmi sunt întrerupte de zgomotul alarmei ce oprește
livrarea gazului. Carnea este arsă complet și fumul invadează bucătăria.
Remediez cu instalația de gaz,
iar cu ocazia aceluiași drum, duc și gunoiul.... Revin acasă și constat că am o
bucătărie modernă dar fără alimente. Sun la o firma de catering, cu livrări la
domiciliu care-mi aduce un meniu ideal pentru o seară romantică.
Epilog....
Masa a fost delicioasă! Ne-am
simțit perfect și pentru mine a început o viață adevărată de om însurat și cu o
soție gospodină. Era păcat să lăsăm o bucătărie atât de bine dotată în voia
sorții. De atunci nu m-am mai atins de cartofi, carne, doar când o consumam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu