Amintirile unui blogger

De curând am fost provocat pentru un alt interviu. Ca de obicei, întrebările curg șiroi și totuși una dintre ele, se repetă în orice interviu, sub diferite forme: „Când ai început să scrii? Care a fost primul articol?”

Aventura mea în blogosferă a început în anul 2009, perioada crizei economice, când companiile își reduceau timpul dedicat producției, încercând să se mențină pe linia de plutire. Așa s-a întâmplat la toate companiile multinaționale din domeniul auto, după care au început să cadă și afacerile de imobiliare. Oamenii nu avea prea mult de lucru, implicit banii erau mai puțini, dar creștea acel timp pentru hobby-uri....

Pe atunci nu știam ce înseamnă blog, blogosferă... Am văzut un prieten care publica câte ceva și l-am întrebat cum pot să-mi construiesc și eu un site/blog. El m-a îndrumat spre wordpress și astfel a apărut primul meu blog și implicit primul meu articol.

Nu mi-a fost greu să scriu, pentru că am urmat unul dintre sfaturile doamnei diriginte de la liceu: „două vorbe, trei prosti...”. Al doilea sfat al ei pe care l-am auzit, când l-a spus unui profesor a fost unul real și în prezent: „nu te lua cu proștii că au mintea odihnită”. Deci am pornit, având la bază cuvintele de duh, ale unei profesoare trecută prin multe bătălii....

Denumirea blogului a fost ușoară... am folosit primele litere din cele două prenume ale mele ... și culmea, rezonează și acum interesant!

După ce am început să studiez blogul, mi-a fost dificil să mă obișnuiesc cu alegerea temei (de parcă era la școală), a antetului, a aspectului...

Văzând cât de chinuită este limba română de anumite persoane ce folosesc diferite prescurtări atunci când comunică în scris, am ajuns la concluzia că primul meu articol trebuie să fie despre acest fenomen, despre o literă K... care pare să ne cucerească.

După ce mi-a apărut ca mesaj că articolul a fost publicat, am intrat în panică: pe unde o fi dispărut în mediul virtual? Ca să-l găsesc, am căutat pe un motor de căutare după numele blogului și titlul articol. L-am găsit și mi-a plăcut.

Seara jucam remy cu prietenii virtuali și m-am lăudat cu articolul. O persoană dragă mi-a cerut link-ul și am intrat repede pe scurtătura salvată și i l-am trimis, bucuros că cineva, totuși citește bazaconiile mele. Tot atunci, ea mi-a comunicat surăzâtoare, că și numele ei începe cu k... De atunci, am căutat să nu folosesc nume sau indicii despre persoanele la care fac referire.

A doua zi am reușit să descopăr cum funcționează blogul și am fost surprins că am mai mulți cititori. M-am gândit că este o păcăleală...

Între timp am descoperit și platforma blogspot și mi-am construit și acolo un blog, de comice și haioase. Era interesant, mă simțeam ca un editor de presă. După un timp am intrat în panică pentru că aveam un „comentariu in moderare” și nu înțelegeam ce înseamnă....

Timpul a trecut și am reușit să apar în blogosferă, întâi cu timiditate, apoi cu ambiție și mi-am creionat personaje care au devenit dragi, fiind întrebat la un moment dat, când mai fac câte o prostie: Pătrățel și Gogoșar!

În urmă cu doi ani, tot auzeam că este profitabil și interesant să ai blog pe domeniu. Nu prea am înțeles despre ce este vorba.

Am început să studiez fenomenul și am aflat ce înseamnă domeniu, hosting și multe alte denumiri tehnice.

Cele mai apreciate bloguri sunt cele de pe domenii proprii. Ca exemplu se poate oferi un blog: eu.ro sau eu.com. Fiecare site sau blog de pe web are un nume de domeniu propriu care este unic. În acest mod se poate obţine şi o adresă de mail personalizată, cu terminaţi „@numedomeniu.ro sau .com”, adică „@eu.ro sau .com”.

Pentru o derulare fluentă și rapidă a paginilor și a accesorii în timp scurt a blogului sau sitului este nevoie de un host performant. Prin host se înțelege gazda blogului, a sitului, casa acestuia, reprezentată printr-un calculator care este conectat la rețea. Acest calculator este gazda iar celelalte, care sunt conectate la el sunt oaspeții, vizitatorii, utilizatorii. Aceste informații publicate pe internet și accesate de vizitatori, sunt în realitate înregistrate pe niște servere virtuale.

Serviciul prin care se permite publicarea unui site sau a unui blog pe internet poartă denumirea de găzduire web. Persoana care se foloseşte de internet pentru a publica diverse articole şi informaţii online este un client care apelează la un furnizor, pentru a primi un spaţiu de stocare a acestor date la internet. Dacă spațiul de stocare este mai mare, atunci blogul/situl au mai mult loc pentru a se „desfășura”, putând avea mai multe aplicații și pluginuri care fac ca blogu/situl să se „miște” mai repede.

Se poate observa că nu contează doar blogul și aspectul său pentru succesul online, ci găzduirea host cu facilitățile acestuia, sunt precum sarea și piperul pentru mâncare.

Participând la un concurs de blogging am câștigat un domeniu gratuit pe un an cu hosting inclus, printr-un intermediar.

Am fost fericit și astfel a luat naștere „mendre”. După un an, intermediarul s-a retras din domeniu și m-a anunțat că trebuie să-mi prelungesc domeniul. L-am apelat și acesta a modificat datele pe numele meu și m-am liniștit. După câteva zile, a expirat hostingul și minunată firmă la care dețineam domeniul nu mă anunțase, închizându-mi efectiv blogul. Când i-am apelat, mi-au spus că nu-mi pot da informațiile pentru că contul de hosting este la intermediarul al cărui cont, de fapt s-a închis după ce toate datele s-au transferat la mine.

După trei zile, au reușit să transfere și acele date de hosting, de găzduire web, pe numele meu iar blogul meu a revenit la viață, ca un nou născut, adică gol-goluț. Toate datele s-au pierdut, răspuns transmis de persoana de la tehnic, în momentul când am deschis un ticket. Hostingul era pe o lună calendaristică, pentru că am fost prevăzător, neștiind ce-mi rezervă viitorul. De supărare, am schimbat furnizorul de hosting, trecând pe alt server, la altă companie. După trei zile sunt anunțat că se închide tichetul cu recuperarea datelor de pe blog din lipsă de activitate sau cerință din partea mea. Între timp contest maniera lor de lucru și în două ore, toate datele vechi sunt transmise către mine, ceea ce demonstrează că se putea rezolva de la început, cu bine, dacă toți cei de acolo erau competenți și-și dădeau interesul.

În acest moment, mă pregătesc de lansarea unui nou blog, pe domeniu propriu. Sunt puțin în întârziere față de țelul stabilit, dar înainte de toate trebuie să mă ocup de prelungirea domeniului inițial, la o firmă de specialitate, serioasă. 

În prezent dețin și adresă de mail personalizată, pe domeniul pe care-l am în proprietate.

Acum stau și mă gândesc, că toate încercările din viață au un scop anume. Dacă nu exista perioada crizei economice, eram un om pierdut într-o lume reală care avea un curs firesc de ... nefiresc acum! În mod sigur nu aș fi avut atâtea informații, nu aș fi participat la evenimente legate de blogging și nu aș fi cunoscut persoanele pe care le admir, le apreciez și alături de care evoluez în domeniul care-mi place.