Repede că e târziu

Sună alarma de la telefon. Întind mâna și răstorn paharul de apă peste priza unde era mobilul la încărcat. Se aude un zgomot... și sar din pat. Telefonul  funcționează... O să mă ocup și de  priză, când voi reveni acasă.

M-am trezit la primul semnal de alarmă, deci am timp suficient. De obicei, amân alarma de trei ori câte cinci minute.

Merg în bucătărie și-mi pun cafeaua la ibric. O iau ușor spre baie și mă bărbieresc pe îndelete, fac un duș scoțian... apă caldă, apoi numai rece, și simt miros de fum.

O pornesc grăbit spre centrală și descopăr cafeaua pe jos și aragazul oprit. Deschid larg, ferestrele. Senzorul și-a făcut treaba. Ies repede să cuplez valva și mă trezesc în față cu vecina, monitorul blocului, care cobora scările ca să-și ocupe locul pe banca din fața clădirii. Aceasta își face cruce când mă vede, iar eu fug repede în apartament, speriat că s-a încuiat ușa, dar opoziția ușii era doar din cauza curentului de aer de la geamurile deschise.

Până la urmă reusesc să mă pregătesc de servici, fără să beau cafeaua și cu o întârziere mai mare decât în zilele când mă trezeam la al treilea apel alarmant... Era o întârziere irecuperabilă.

Mă decid să plec cu mașina mea și urc la volan, privind aiurit... Volanul era la locul lui, dar rezervorul de benzină era gol... și știam... Cobor agitat, pornind spre autobuz... sau taxi. Mă opresc și revin la mașină pentru a-mi recupera telefonul mobil și cheile.

Vecina monitor privește cu interes activitatea mea intensă, desprinsă parcă dintr-un film de comedie.

Ajung în stație și mi se pare că văd autobuzul în stația din depărtare, spre sensul de mers la servici și încep să alerg, agitându-mă. După câteva clipe îmi aduc aminte că am o vârstă și viteza mea de alergare este în scădere... Nu a fost nevoie să mă uit în buletin.

Opresc un taxi și mă duc liniștit....

Șoferul are chef de vorbă și eu aprob mormăind... Acesta spune la coborâre că oamenii devin mai ursuzi, mai ales duminicile. Râd forțat și intru în companie.

Liniștea din jur mă sperie, semn că am întârziat mult prea mult. Urc în birou și descopăr că nu este nimeni pe acolo, colegii fiind deja, probabil, prin producție. Îmi iau raportul și încep să-l completez, gresesc și mă pregătesc să-l corectez cu ajutorul pixului Pilot Frixion, care  împlinește în acest an, 10 ani de existență având un importator unic, pe Dacris.

Iau pixul de lângă calendar și atunci îmi dau seama că este... duminică!

Dacă aș putea folosi acest pix, ca să șterg momentul când a sunat alarma la telefon! Adică să fi fost atent la bifarea alamei, la noul meu telefon mobil....

Uneori un amănunt oricât de mic, ne poate influența ziua, viața .... Câteodată distanța dintre tristețe și fericire se măsoară în pași mărunți.