Bogatii de viata...

Omul este un copac care-şi întinde crengile, vrea mereu mai sus….spre soarele absolut…

Omul este o fiinţă care mereu vrea tot mai mult. Este veşnic nemulţumit. Când ajunge să atingă un anumit standard, stil de viaţă, vrea tot mai mult.

Ajungem să avem locul de muncă care ne place, ne plângem mereu de el, vrem să renunţăm la el şi când acest lucru se întâmplă, încep regretele tardive…

Trăim alături de familie, rude, prieteni şi ajungem să-i bârfim , să ne supărăm pe ei, şi nu ştim ce avem decât atunci când i-am pierdut! Cu cât pierzi mai mult cu atât ştii să lupţi mai bine pentru a câştiga altădată., să nu mai pierzi…

Încep să cred că de la prea mult bine uneori, ni se urăşte…
Când suntem trişti vrem să renunţăm la oameni, lucruri, chiar şi idei pentru că tristeţea…ne ia în mrejele ei!

Uităm să ne bucurăm când suntem primiţi în trenurile vieţii şi ni se oferă un compartiment în care să ne despachetăm, bagajul clipelor fericite…

Bogăţia omului însă nu este cea materială, aceasta poate exista azi, mâine să nu mai fie.

Adevărata bogăţie este cea legată de semenii săi. Cu cât ai făcut mai mult bine în viaţă, cu atât esti mai bogat. Binele însă trebuie să fie doar bine, nu trebuie realizat pe baza unui anumit rău, pentru altcineva ( că şi în filme, cinefilii se bucură când cel bun ucide pe cel rău, dar nu regretă că acest lucru se realizează printr-o crimă…), dar uneori poate fi inevitabil…

Un om sau un lucru neînsemnat, un asemenea gest, poate duce la realizări măreţe!
Altă bogăţie a omului este , cel al prieteniei. AL celor adevăraţi nu a celor profitori. Să nu fie prietenul, omul care să meargă pe interes, pentru că ar fi ca un porumbel care-şi mănâncă din palmă şi după ce termină îşi ia zborul făcându-şi nevoile pe tine….
Cei care se prezintă prietenii tăi, dar te bârfesc sau râd de tine, lasă-i, că şi de ei va râde soarta!

Cel care este cu tine doar din plictiseală…de plictiseală îşi va trăi viaţa!
Dacă un om te părăseşte, lasă-l, înseamnă că nu te merită! Dacă un prieten te părăseşte, află motivele , poate ai greşit faţă de el….

Dacă respingi un prieten, respingi o împlinire o vieţii, ca şi Frodo , din acel stăpân al inelelor, care îşi renegă prietenul ,care apoi revine şi este unicul său ajutor în momentele grele…în lupta contra Întunericului vieţii. Cu atât este mai puternică prietenia, cu cât renegatul revine în momentele grele şi acordă ajutorul de care ai nevoie.

În viaţă esti condus de instincte. Inteligenţa însă este motorul orânduirii vieţii…Cu ea ştii să trăieşti, cum să trăieşti şi în ce să crezi !

Poţi crede în tine, în prieteni, în duşmani, în instincte, în Dumnezeu…
Fiecare îşi poate ajuta norocul uneori, dar ghinionul vine singur, pe neaşteptate.
Ochii văd, inima cere, sufletul suspină, constiinţa te îndrumă.

Ochii văd răul şi binele din jur, inima cere bunătatea vieţii, sufletul suspină la suferinţă şi dezamăgire şi râde la bucurii, iar constiinţa îşi spune cum este mai bine !
Dacă ai prieteni bucură-te de ei, dacă esti inteligent te descurci în viaţă şi dacă ajuţi semenii tăi , eşti unul dintre cei mai bogaţi oameni !