Plouă. Tună și fulgeră. Vremea
este în concordanță cu cei care se află în jur. Umbrela îmi zboară din mână și
mă trezesc atacat de apă, de parcă aș fi sub duș.
Mă grăbesc spre intrarea în
magazin. Încep să admir vitrinele, exact așa cum făcea soția mea în zilele
enervante, de cumpărături. Intru în Mall și mă feresc de agitație. Probabil,
toți au avut ideea mea magnifică, de a se adăposti de ploaie.
Merg agale, sprijinit de
căruțul gol. Deodată aud o voce care mă strigă și...:
- Salut!
- Salut,
răspund încercând să aflu cine este.
- Cum o mai
duci?
- Ca și
până acum. Tu?
- Am venit
în concediu acasă. Așa suntem noi românii... muncim afară și petrecem
concediile acasă.
- Da... La
mine este invers... uneori... depinde de buget.
Eu tot speram să-mi dau seama
cine este... Dar nu se trăda. După o scurtă discuție, pleacă spre casele de
marcat unde-l aștepta soția lui.
Îmi continui drumul, frământat
de dilema întâlnirii. Încep să observ cu atenție împrejurimile și-mi aduc
aminte că trebuie să fac mici cumpărături.
Aleg niște fructe și deodată
exclam:
- Nu se poate!
Cei din jur se uită la mine,
iar eu mă prefac că vorbesc la telefon, ascunzându-mă. Mi-am adus aminte că cel
cu care vorbisem, era colegul meu din generală, grăsunul clasei. După
terminarea studiilor, stabilisem să plecăm în străinătate. El da... eu nu...
renunțasem de teamă, de necunoscut. El avea o situație materială bună și
slăbise, devenind un tip ce atrăgea privirile femeilor frumoase, chiar și acum
în magazin.
Gândurile mele sunt
pierdute... Continui cumpărăturile, luând și papetărie... Să nu uit de pixul Pilot
Frixion, care este util în ștergerea greșelilor... Oare cum ar fi fost viața
mea dacă aș rescrie și eu unele evenimente, poate chiar ezitarea de a plecai în
străinătate? Dacris importă de 10 ani aceste pixuri și puteam rescrie multe în
viața mea...
Dacă plecam... nu aveam
familia de acum, viața... deci este mai bine cum, este acum. În viața trebuie
să-și asumi deciziile. Bine că nu avem tasta Undo sau pixul Frixion pentru că
nu am evolua, ci doar am schimba mereu câte ceva. Am retrăi acele momente dar
cu alte decizii.
Dar totuși... aș rescrie
această zi, cu schimbarea minusculă... de a fi deja acasă, alături de cei
dragi, să-i strâng în brațe, fericit pentru că suntem împreună pentru încă o
zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu