Mă trezesc cu greu. Aseară am lucrat mai mult, având o problemă de rezolvat
la servici, ce a necesitat timp suplimentar. Îmi pun repede de o cafea, pornind
televizorul și pregătindu-mă de plecare.
La ştiri se anunţă de o nouă reuşită în domeniul medicinei.
Mă gândesc la problema ivită la servici, când era să se electrocuteze unul
dintre muncitori... noroc că am avut un covor din cauciuc de protecţie!
După ce sunt gata, sorb ultima înghițitură de cafea, sunând după un taxi.
În trei minute ajung la parterul blocului, unde mijlocul de transport mă
aștepta. Mă consolez cu gândul că pot dormi în avion.
După două ore sunt ca nou, putând fi deja, un participant activ la
prezentarea realizată de o companie, care vrea să ne prezinta importanța
cauciucului în aplicații speciale ale industriei.
Imediat ce-mi vine bagajul pe una dintre
cele două benzi transportoare de la
punctul de control, o pornesc spre hotel, oftând. Cheful de a participa la prezentare,
scădea cu fiecare pas spre destinația întâlnirii.
Ajung la hotel, mă cazez şi o pornesc la cumpărături.
Sunt într-un orăşel ce pare uitat de lume dar, care găzduieşte un eveniment
important, organizat de Elastimpex
Romania.
Intru în Super-Market şi încep să caut cele necesare. Mă opresc la raionul
de jucării şi cumpăr un maimuţoi antistress din cauciuc. Trec pe la raionul de
încălţăminte observând o pereche de cizme de cauciuc, model de care vroia un
prieten de-al meu. Mă gândesc să-l cumpăr, oferindu-i o clipă de bucurie când
îl voi revedea. Îmi aleg o pâine proaspătă şi ziarul de azi, care culmea a
ajuns în timp util! Mă grăbesc spre casa de marcat, aşezând repede produsele pe
banda transportoare care mi le acaparează rapid.
Ajuns la hotel, în cameră, îmi verific notiţele. Iau radiera şi şterg unele
neconcordanţe din adnotări. Gata. Mă simt ... nu ştiu cum!
Îmi aduc aminte că la parter este o sală de fitness. Cobor să fac o
alergare uşoară pe bandă, după care voi dormi perfect, uitând de supărarea
participării la acest eveniment.
Ce somn îmi este! Am ajuns cu greu aseară acasă. Trebuie să plec. Mă ridic
din pat şi-mi pun apă la fiert pentru cafea. În timp ce mă pregătesc de
plecare, sun pentru programarea unui mijloc de transport spre aeroport.
Pornesc televizorul unde se aude o nouă ştire negativă: încă un pacient a
murit de infecţie. Trebuie inventate nişte mănuşi care să fie de unică
folosinţă, dar salvatoare de vieţi! Şi la noi decedase un muncitor
electrocutat!
După ce termin cu pregătitul, beau cafeaua şi constat că mai am zece minute
până vine căruţa. Cobor agale şi vorbesc cu vecinii, până calul şi trăsura, cu
roţi de lemn, opresc în faţa mea. Cred că voi ajunge la timp, să plec....
După câteva ore, cobor în localitatea unde particip la o prezentare. Aştept
bagajul iar şeful de acolo îmi spune că omul care mi-l aduce, care se ocupă de
bagajele între 20-30 kilograme este în pauză şi trebuie să mai aştept. După
alte douăzeci de minute, apare un bărbat cu bagajul meu în braţe, oferindu-l.
Trebuie automatizat cumva sistemul de livrare al bagajelor!
O pornesc pe jos spre hotel. Aşteptând căruţa, calculând timpul de
deplasare, ajungeam mai repede, pe jos, la hotel.
După ce mă cazez mă duc la cumpărături. Îmi aleg de la raionul de brutărie
o pâine care este puţin mai moale decât
capul meu... cu care-l verific. Ziare sunt doar cele de acum două zile. Ziarul
de azi îl voi găsi probabil mâine. Văd o încălţăminte din lemn şlefuit şi
lăcuit, ideală pentru prietenul meu. Îl iau pentru a-l oferi cadou. De lângă
casa de marcat, cumpăr o jucărie, un
pătrăţel de lemn, antistress. Ajuns la casă, scot produsele una câte una, le
dau în mână caseriţei, care le notează, punându-le în alt coş, în dreapta ei.
Ajuns la hotel, îmi verific notiţele, fac modificări, tai ceea ceea nu-mi
place, rămânând doar câte două-trei rânduri pe pagină. Oftez obosit. Mă duc
jos, la parter la alergări.
Ajuns în sala de sport, îmi pun echipamentul de protecţie: casca şi
bocancii din lemn, urcând pe rolele din lemn lăcuit, care încep să se mişte....
Brr!. Mă trezesc ud leoarcă. Cred că am căzut de pe role...sau nu....
Găsesc jucăria antistress şi mă trezesc fericit. De abia cum îmi dau seama de
importanţa cauciucului. Dacă nu exista...brr! Mă ia cu frig.
Când revin acasă să nu uit să-mi schimb anvelopele. Vine sezonul rece. Eu
folosesc Goodyear, pentru că omul trebuie răsplătit că în anul 1839 a combinat
sulful cu cauciucul obţinând procesul de vulcanizare. În 1800 Charles MCIntosh şi Thomas Hancock
din Marea Britanie au reuşit alături de americanul Charles Goodyear să dizolve
cauciucul uscat, în păcura din gudron de cărbune obţinând mănuşile de cauciuc,
cele sterile, atât de utile în medicină, salvatoare de vieţi omeneşti. Până la
obţinerea vulcanizării, obiectele textile nu rezistau la rece şi se lipeau,
mirosind şi urât pe vreme caldă!
Mă duc la masă şi concep o scurtă prezentare pe care o voi face şi eu în
deschidere, mâine, adică azi... Oricum, în industrie, în general şi pentru
producerea anvelopelor ( 70%) în special, acest produs este de neînlocuit. Cred
că pot vorbi despre reciclarea lor, atât de importantă ca material pentru
industrie cât şi ca sursă de energie.
Acum se foloseşte mai mult cauciucul sintetic, care împreună cu cel
natural, extras din latex ne face viaţa mult mai uşoară!
Dacă nu exista cauciucul, indeferent de ce se inventa eram mult în urmă....
Ce bună e jucăria antistress din cauciuc...
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu