cluc24

duminică, 25 octombrie 2015

Dragoste la prima… privire



Puţini sunt bărbaţii cărora să le placă cumpărăturile. Eu, mereu aştept o listă care să mă ghideze în labirintul produselor.
Eh, câteodată, trebuie să merg la cumpărături cu soţia, la Super-Market, dar în general, am rolul specific amicilor mei, de împingător de căruţ.
Îmi pun câteva doze de bere apoi o urmăresc din depărtare pe soţia mea. Îi iau produsele din mână, le aranjez în căruţ, iar când o pierd din câmpul vizual prea mult timp, o sun la telefon. În final mergem la casa de marcat şi pun pe bandă produsele, pe care apoi le studiază fata de la casă, după care le pun înapoi în coş, le duc la maşină, le pun în portbagaj, iar acasă le descarc, le duc la locul lor şi mă bucur că am scăpat de coşmarul cumpărăturilor.
Aceşti paşi îi facem cel puţin o dată pe lună, deşi suntem pe Pământ! Eu ştiu că primul obiect în coş, este doza de bere.
Dar ce poate fi mai rău, decât să uiţi lista de cumpărături acasă? Poate doar, să fii singur la cumpărături. Brr!
Uite aşa, fiind fără listă, cumpărăturile au durat mai mult. Am tot plimbat căruciorul.. Parcă mă învârteam în cerc. Soţia mea tot dispărea, dar mereu... revenea, dar nu singură, fiind cu mâinile pline!
Plictisit mă uitam în zare fără a observa ceva anume. La un moment dat aud o voce caldă care mi se adresează. Trezit din visare, melancolie, ochii mi se aţintesc fix la partea corpului feminin din faţa mea, rămânând uimit. Cred ca avusesem şi gura deschisă că m-am trezit cu o scobitoare în mână. Am privit.... apoi am văzut-o pe soţia mea, cu ochii mari, aţintiţi spre direcţia ochilor mei, spre privirea mea, strângând cu putere o pungă cu ceva, care se prelingea pe jos....
Atunci am sărit să o ajut, înghiţind, nu în sec, în plin, ceva ce primisesem! Atunci am simţit adevărata dragoste la prima vedere! Totul părea minunat lângă EA, lângă gogoloasa mea!
Această dragoste mi-a schimbat total viaţa şi comportamentul. Devenisem un fan al EI! Nu puteam face nimic fără să participe şi gogoloasa mea pufoasă la evenimente! EA este gingaşă, gata să satisfacă cele mai rafinete gusturi şi să schimbe cele mai ferme păreri.
Da... Am devenit băiat harnic şi în casă! Mereu când aveam musafiri, puneam masă şi bunătăţile aferente, băutura, strângeam vasele, mâncarea rămasă.
La fel făceam şi când eram în vizită, poate din această cauză, numărul invitaţiilor au tot crescut... Nu serveam mult la masă, aşteptam nerăbdător să fac curat pe masă, să duc mâncarea şi vasele în bucătărie, să mă ocup de ele.
Ce înseamnă dragostea! După ce erau toate vasele în bucătărie, ca să nu fie multe de aranjat şi pus în frigider, mă ocupam să le mai golesc... în stomac. Da, terminam tot ce era bun! Adică pe ea, gogoloasa mea pufoasă, brânza Delaco! Da, am devenit un fan brânză  aşa cum puţini mai erau.
La un moment dat, soţia mea, a aflat de ce se terminau mereu gogoloasele pufoase... Tot aşa a aflat şi cu cine vorbeam eu drăgăstos! Deci nu eram în prag de nebunie....
Nu mai este geloasă. Chiar ea mă împinge în braţele EI. Ştie că prefer să mă uit după saltul gogoloasei decât după ţinuta doamnelor. Cred că fiind lângă o asemenea brânză, savurând-o, nici nu aş observa dacă umblă cineva dezbracat... Sau aş observa?
Când mergem la cumpărături, primul obiect în coş, este brânza, adusă de mine în timp ce soţia mea începe călătoria printre produse.
Când a fost o prezentare în magazin, am gustat de mai multe ori din acest produs, spunând că trebuie să-i simt gustul adevărat!
Îmi place să o îmbrac, să o aranjez pentru marile petreceri...

 










Nu mai pot sta, că trebuie să plec la cumpărături. Mă aşteaptă femeile: soţia şi gogoloasa! Poate câştig şi un breloc pufos, că sigur cumpăr şi o brânză pufoasă cu smântână, iar de sub capacul ei... apare surpriza. Parcă aş fi un copil! Dar nu toţi suntem mereu, măcar pentru o clipă, copii?


Oare dacă nu exista brânza, sigur se inventa acum!
Gata, plec că deja strigă după mine. Soţia mea, dar parcă şi gogoloasa pufoasă...

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

5 comentarii: