Aspiraţii...

Se spune că omul sfinţeşte locul. Aşa este. În câte locuri este prezent un om, de-a lungul propriei existenţe ? Nenumărate….

Fiecare dintre noi, cu trecerea timpului, ne aducem aminte cu nostalgie de anumite locuri văzute, anumite persoane întâlnite, dar anii trec şi uneori uitarea se aşterne pe paginile albumului vieţii.

Cei care deţin firme comerciale  sau lucrează ca PFA, îşi certifică documentele aplicând o ştampilă care îi reprezintă. Cum ar fi ca fiecare om, să lase o parafă, prin locurile pe unde trece, la oamenii cu care ia contact, cu faptele lui bune sau rele? Ar fi ca o personalizare a ceea ce face…

De-a lungul vieţii mi-am dorit mereu să obţin ceea ce vreau. A fost greu… toţi ar spune la fel!

Am văzut lumina ochilor într-o sâmbătă dimineaţă, la orele 5.00… probabbil de aceea în adolescenţă mă culcam după această oră…

Apoi am început să trec pe aleile şcolii acumulând cunostinţe, care în timp, unele dintre ele, au fost utile.

Până la urmă am crescut … inevitabil şi am început să profesez. În momentul când trebuie să trăieşti pe propriile tale picioare, totul te nemulţumeşte… sau ceea ce te nemulţumea în trecut, te satisface…apriori.

Apoi, cu greu, m-am decis să mă căsătoresc, punând adevărata ştampilă  asupra vieţii de familie.

Întâi a apărut pe culoarul vieţii mele, soţia, rudele ei, rudele mele, apoi încet au apărut porumbeii… Veneau şi făceau pui la noi pe balcon, cloceau ouăle, creşteau puii care învăţau să zboare să se descurce, dispărând , spre propriile cărări, ca un simbol al veşnicului viitor…

 Ne-am ataşat de porumbei, astfel încât, într-o iarnă ne-am luat peruşi. Astfel familia a crescut şi este una fericită. Normal că mai trebuie căte ceva, dar speranţa moare ultima!

Omul are de fapt două vieţi: cea familială şi cea profesională. Când eşuează una dintre ele, cealaltă trebuie să o suplimenteze.

Un eşec profesional, cauzat de criză a produs un mic cutremur, iar starea psihică a căzut…jos, că nu prea o găseam…  Soţia mea a zis să-mi folosesc laturile profesionale pe care le abandonasem din lipsă de timp, când mă învârteam în cerc!

M-am apucat să scriu… apărând un blog, apoi, am încercat mai mult….”O clipă de viaţă” înseamnă mult, mai ales pentru mine, pentru că este  titlul unei cărţi scrise şi publicate de mine. Aceasta este ca o ştampilă de calitate Colop  pentru mine, ceea ce m-a condus spre noi piscuri de cucerit. Trebuie să trăim fiecare, ca şi cum ar fi ultima, pentru că va urma ceva… şi mai bun!

Sunt fericit de ceea ce am reuşit, sper la mai multe , motiv pentru care mi-am personalizat o ştampilă a vieţii…de culoare albastră, culoarea cerului şi a aspiraţiilor noastre! Este unică, ca şi mine… fiecare este unic în felul său!

Este o ştampilă faţă-verso, pentru că mereu există un revers al medaliei!