Între vis și realitate

Brr! Ce frig este! Toamnă târzie. Mă grăbesc spre autobuz pentru a  ajunge în timp util acasă. Dimineață m-am trezit mai greu și întârziasem, motiv pentru care a trebuit să lucrez mai mult, pierzând cursa regulată de la servici.

Mă așez la coadă la bilete dar se pare că s-au epuizat...Stau cinci minute și în sfârșit se eliberează un abonament.

Apare autobuzul. Renunț la coadă și mă urc în mijlocul de transport. Îmi caut banii, să cumpăr de la cineva un bilet... Nu găsesc nimic în buzunar...Parcă aș lucra pe nasturi! Mă decid să cobor.

Ajung cu greu acasă. Urc agale scările, deschizând încet ușa. Am uitat că sunt singur pe acasă. Întind mâna spre comutator, iar odată cu aprinderea luminii, se aude o bufnitură. Masa din hol, lovită de mine, ajunge la perete, desfăcându-se. Mă uit la masă, ca la un dușman!

Ajung la baie și constat că am de pus rufe la spălat. Le îndes în mașină și pornesc programarea, întinzând firul cu prelungitor, spre hol.

O pornesc spre bucătărie. Îmi pun repede de o cafea și păsesc spre dormitor. Acolo privesc fără vlagă la dezastrul de dimineață. Grăbindu-mă, căutând una alta, obiecte nu femei, am dărâmat pe ici pe colo. Raftul și polița de lângă pat sunt compromise. La fel masa pe care am vrut să o scurtez, tăindu-i din picioare dar nu prea se nimereau ca toate patru să aibă aceeași lungime...

Un miros de ars se simte din bucătărie. Alerg acolo, lovind vitrina care se dezechilibrează, picând peste mine. Se aude zgomotul de geam spart. Piciorul mă doare... se pare că se va umfla. Dar nu piciorul mă durea și faptul că dezastrul se accentua. Chiar vroiam să schimbăm o parte din mobilă dar nici chiar așa...

Ajuns în bucătărie, calc ca pe ouă, nu de durere și de teamă să nu mai distrug ceva!

Apoi mă îndrept spre baie să mă schimb, de haine nu de altceva, trezindu-mă pe covor, lovind cu capul în geamul de dulapiorul de pantofi, care se sparge. Cablul electric de la prelungitor era vinovatul. Îl scot din priză și intru în baie.

După ce-mi schimb hainele, le introduc în mașina de spălat, din care curge apa, supărată că nu am lăsat-o să-și termine treaba... Dezastru!

Renunț și la cafea, de fapt ea renunțase la mine, dispărând pe sobă. Enervat privesc spre filtrul de cafea care-mi zâmbea .... De ce nu l-am folosit?

Când totul începe prost, sigur se termină și mai prost.

Mă duc în dormitor și mă arunc în pat iar acesta scârțîie și parcă intră în pământ....

Deschid ochii. Este dimineață. Ciripitul păsărelor creează o ambianță plăcută. Cât este ceasul? Ce zi este? A... am o zi liberă. Să profit de ea! De zi...

Ajuns în bucătărie îmi pregătesc cafeaua la filtru, pe care o consum relaxat. Apoi mă îmbrac cu hainele de plimbare, pornind agale.

Admir fețele oamenilor care sunt fericiți. Se pare că trăim într-o lume mirifică! Călătoria continuă. Ajung în centru unde este agitație. Lumea se grăbește.

Mă uit în jur și constat că sunt lângă scările unei bănci unde este o forfotă de nedescris. Îmi bag mâna în buzunar... găsesc cheile, telefonul...în celălalt buzunar găsesc portofelul. Îl deschid și scot cardul. Îmi aduc aminte că pot face cumpărături in rate fara dobanda de la bancă. Transilvania. Zâmbesc și eu, fiind în ton cu cei din jur.

Ajung la MOBEXPERT și mă decid să intru. Rămân cu gura căscată dar o închid repede că aud zumzetul unei muște. În fața mea, se aflau niște vânzătoare superbe, iar în spatele lor un set de mobilă ideal pentru dormitor, lângă cel de bucătărie.... Una dintre domnișoare se oferă să-mi acorde asistență tehnică, generoasă.

După câteva minute, scot mirificul card de cumparaturi pentru a plăti produsele mult dorite. Mobilierul urma să fie livrat acasă, montat, aranjat iar plata o făceam în 12 rate, fără dobândă. La casă, o altă vânzătoare frumoasă, care mi-a atras atenția și privirea, mi-a explicat că în urma achiziției, adunam puncte STAR. Fiecare punct valora un leu, iar suma adunată o puteam investi în alte cumpărături. Mi-a spus că sunt peste 8000 de magazine partenere! Wow, iar eu cheltuisem 5000 de euro pe mobilă... şi mai sunt atâtea!

Călătoria continuă.  După două ajung și eu acasă unde mă aștepta mobila. O vecină pensionare făcea gimnastică la gât, mișcând capul în ritmul mobilei care urca pe scări.

În treizeci de minute, admir mobila. Deja mă gândesc la reacția soției când va vedea ce a noutăți au apărut în peisaj...

Repede intru pe internet și la Emag  , caut să-mi folosesc punctele, implicit banii primiți ca bonus pe card, pentru achziționarea mobilei. Un televizor, un laptop....

Soarele își trimite razele strălucitoare pe sub jaluzea, prin geamul dormitorului. Deschid ochii încet... Oare care a fost vis și care este realitate..

Orice vis poate deveni realitate, dacă ai suport tehnic și financiar!

 Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.