Pătrățel și cartoful

Pătrățel se retrage să doarmă, spre uimirea surorii și a vecinilopr săi. Se pune în pat și închide ochii... sună telefonul:

-          Da Maimuțel!

-          Când revii la noi să aduci și....

-          Bine... bine.... - închide apelul Pătrățel fără a auzi toată dorința surorii lui.

Revine la  locul său somn când aude interfonul. Sare nervos din pat și răspunde:

-          Da!

-          Poșta!

-          Foarte bine. La revedere! - spune Pătrățel retrâgîndu-se la somn.

Ajuns în pat, se aude din nou interfonul. Pătrățel merge și pune butonul soneriei pe mut. Se culcă. Nu închide ochii, că se aud clopotele de la biserică, semn că va ploua. Se enervează și se ridică din pat, iese pe hol unde o vede pe vecina bătrână:

-          Hai maică la mine!

-          Dacă erați... acum zeci de ani...

-          Poftim?

-          Nimic. Cu ce vă ajut?

-          Să-mi reglezi ceasul... A ieșit din priză și s-a dereglat.

Mai mult nu apucă să spună bătrâna că Pătrățel este deja în apartamentul ei și-i reglează ceasul. Vrea să plece dar bătrână insistă să-i ofere un cartof fiert. Pătrățel oftează, ia un cartof și aleargă spre Gogoșar, aruncând cartoful fierbinte dintr-o mână în alta. Deschide ușa cu genunchiul în timp ce jonglează cu cartoful, se împiedică de preș și aruncă obiectul în fruntea gazdei Gogoșar. Gogonel începe să râdă, dar Maimuțel preia cartorul și-l îndeasă în gura vecinului Gogonel.

- Tot e bun la ceva cartoful vecinei - spune Pătrățel!