cluc24

miercuri, 31 octombrie 2018

Banc - intre nebuni

Doi nebuni mergeau prin desert, unul cara in spate un butoi si celalalt cara
o usa de masina.
- Tu, de ce cari cu tine butoiul?
- Pai cand mi-e sete mai beau cate o gura de apa. Dar tu de ce cari usa aia de masina in spate?
- Pai, mie cand mi-e cald mai deschid geamul.




Un nebun intr-un sanatoriu izgonea niste muste imaginare. Doctorul il vede si-l intreaba:
- Ce faci? - De ce dai din maini asa disperat?
- Dau mustele astea la o parte?
- Si ce le dai spre mine?

luni, 29 octombrie 2018

Amintirile unui blogger


De curând am fost provocat pentru un alt interviu. Ca de obicei, întrebările curg șiroi și totuși una dintre ele, se repetă în orice interviu, sub diferite forme: „Când ai început să scrii? Care a fost primul articol?”
Aventura mea în blogosferă a început în anul 2009, perioada crizei economice, când companiile își reduceau timpul dedicat producției, încercând să se mențină pe linia de plutire. Așa s-a întâmplat la toate companiile multinaționale din domeniul auto, după care au început să cadă și afacerile de imobiliare. Oamenii nu avea prea mult de lucru, implicit banii erau mai puțini, dar creștea acel timp pentru hobby-uri....
Pe atunci nu știam ce înseamnă blog, blogosferă... Am văzut un prieten care publica câte ceva și l-am întrebat cum pot să-mi construiesc și eu un site/blog. El m-a îndrumat spre wordpress și astfel a apărut primul meu blog și implicit primul meu articol.

Nu mi-a fost greu să scriu, pentru că am urmat unul dintre sfaturile doamnei diriginte de la liceu: „două vorbe, trei prosti...”. Al doilea sfat al ei pe care l-am auzit, când l-a spus unui profesor a fost unul real și în prezent: „nu te lua cu proștii că au mintea odihnită”. Deci am pornit, având la bază cuvintele de duh, ale unei profesoare trecută prin multe bătălii....
Denumirea blogului a fost ușoară... am folosit primele litere din cele două prenume ale mele ... și culmea, rezonează și acum interesant!
După ce am început să studiez blogul, mi-a fost dificil să mă obișnuiesc cu alegerea temei (de parcă era la școală), a antetului, a aspectului...
Văzând cât de chinuită este limba română de anumite persoane ce folosesc diferite prescurtări atunci când comunică în scris, am ajuns la concluzia că primul meu articol trebuie să fie despre acest fenomen, despre o literă K... care pare să ne cucerească.
După ce mi-a apărut ca mesaj că articolul a fost publicat, am intrat în panică: pe unde o fi dispărut în mediul virtual? Ca să-l găsesc, am căutat pe un motor de căutare după numele blogului și titlul articol. L-am găsit și mi-a plăcut.
Seara jucam remy cu prietenii virtuali și m-am lăudat cu articolul. O persoană dragă mi-a cerut link-ul și am intrat repede pe scurtătura salvată și i l-am trimis, bucuros că cineva, totuși citește bazaconiile mele. Tot atunci, ea mi-a comunicat surăzâtoare, că și numele ei începe cu k... De atunci, am căutat să nu folosesc nume sau indicii despre persoanele la care fac referire.
A doua zi am reușit să descopăr cum funcționează blogul și am fost surprins că am mai mulți cititori. M-am gândit că este o păcăleală...
Între timp am descoperit și platforma blogspot și mi-am construit și acolo un blog, de comice și haioase. Era interesant, mă simțeam ca un editor de presă. După un timp am intrat în panică pentru că aveam un „comentariu in moderare” și nu înțelegeam ce înseamnă....

Timpul a trecut și am reușit să apar în blogosferă, întâi cu timiditate, apoi cu ambiție și mi-am creionat personaje care au devenit dragi, fiind întrebat la un moment dat, când mai fac câte o prostie: Pătrățel și Gogoșar!
În urmă cu doi ani, tot auzeam că este profitabil și interesant să ai blog pe domeniu. Nu prea am înțeles despre ce este vorba.
Am început să studiez fenomenul și am aflat ce înseamnă domeniu, hosting și multe alte denumiri tehnice.

Cele mai apreciate bloguri sunt cele de pe domenii proprii. Ca exemplu se poate oferi un blog: eu.ro sau eu.com. Fiecare site sau blog de pe web are un nume de domeniu propriu care este unic. În acest mod se poate obţine şi o adresă de mail personalizată, cu terminaţi „@numedomeniu.ro sau .com”, adică „@eu.ro sau .com”.
Pentru o derulare fluentă și rapidă a paginilor și a accesorii în timp scurt a blogului sau sitului este nevoie de un host performant. Prin host se înțelege gazda blogului, a sitului, casa acestuia, reprezentată printr-un calculator care este conectat la rețea. Acest calculator este gazda iar celelalte, care sunt conectate la el sunt oaspeții, vizitatorii, utilizatorii. Aceste informații publicate pe internet și accesate de vizitatori, sunt în realitate înregistrate pe niște servere virtuale.
Serviciul prin care se permite publicarea unui site sau a unui blog pe internet poartă denumirea de găzduire web. Persoana care se foloseşte de internet pentru a publica diverse articole şi informaţii online este un client care apelează la un furnizor, pentru a primi un spaţiu de stocare a acestor date la internet. Dacă spațiul de stocare este mai mare, atunci blogul/situl au mai mult loc pentru a se „desfășura”, putând avea mai multe aplicații și pluginuri care fac ca blogu/situl să se „miște” mai repede.
Se poate observa că nu contează doar blogul și aspectul său pentru succesul online, ci găzduirea host cu facilitățile acestuia, sunt precum sarea și piperul pentru mâncare.
Participând la un concurs de blogging am câștigat un domeniu gratuit pe un an cu hosting inclus, printr-un intermediar.
Am fost fericit și astfel a luat naștere „mendre”. După un an, intermediarul s-a retras din domeniu și m-a anunțat că trebuie să-mi prelungesc domeniul. L-am apelat și acesta a modificat datele pe numele meu și m-am liniștit. După câteva zile, a expirat hostingul și minunată firmă la care dețineam domeniul nu mă anunțase, închizându-mi efectiv blogul. Când i-am apelat, mi-au spus că nu-mi pot da informațiile pentru că contul de hosting este la intermediarul al cărui cont, de fapt s-a închis după ce toate datele s-au transferat la mine.
După trei zile, au reușit să transfere și acele date de hosting, de găzduire web, pe numele meu iar blogul meu a revenit la viață, ca un nou născut, adică gol-goluț. Toate datele s-au pierdut, răspuns transmis de persoana de la tehnic, în momentul când am deschis un ticket. Hostingul era pe o lună calendaristică, pentru că am fost prevăzător, neștiind ce-mi rezervă viitorul. De supărare, am schimbat furnizorul de hosting, trecând pe alt server, la altă companie. După trei zile sunt anunțat că se închide tichetul cu recuperarea datelor de pe blog din lipsă de activitate sau cerință din partea mea. Între timp contest maniera lor de lucru și în două ore, toate datele vechi sunt transmise către mine, ceea ce demonstrează că se putea rezolva de la început, cu bine, dacă toți cei de acolo erau competenți și-și dădeau interesul.
În acest moment, mă pregătesc de lansarea unui nou blog, pe domeniu propriu. Sunt puțin în întârziere față de țelul stabilit, dar înainte de toate trebuie să mă ocup de prelungirea domeniului inițial, la o firmă de specialitate, serioasă. 
În prezent dețin și adresă de mail personalizată, pe domeniul pe care-l am în proprietate.


Acum stau și mă gândesc, că toate încercările din viață au un scop anume. Dacă nu exista perioada crizei economice, eram un om pierdut într-o lume reală care avea un curs firesc de ... nefiresc acum! În mod sigur nu aș fi avut atâtea informații, nu aș fi participat la evenimente legate de blogging și nu aș fi cunoscut persoanele pe care le admir, le apreciez și alături de care evoluez în domeniul care-mi place.






duminică, 28 octombrie 2018

Călătorind cu hipopotamii


Sună telefonul și mă uit la apelant. Este unul dintre prietenii mei care adoră călătoriile și expedițiile în munți. De multe a vrut să mă corupă efectiv, ca să plec cu el în acele excursii personalizate pe care le face el de trei pe an. Mereu îmi amintește de motto-ul agenției cu care călătorește Extrem Travel: “Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea.”
Mi-ar plăcea și mie, dar nu avem destulă aventură și acasă? Deși stau în Brașov, este o adevărată aventură zilnică și uneori chiar extremă, să ies cu bine din traficul orașului. Uneori ocolesc ca să nu mă deplasez prin centru, pentru că pe lângă lipsa locurilor de parcare, trecerile de pieton au devenit adevărate rămășaguri cu viața datorită acelor persoane ce privesc totul prin prisma ochelarilor de cal, din cauza telefoanelor mobile care le acaparează cele mai importante simțuri: văzul și auzul.
Cu acest prieten am fost în niște excursii in muntii României și apoi am rămas o săptămână acasă ca să mă odihnesc, nu de alta, dar a fost atât de frumos că uitasem că nu am experiență și obosisem mai rău decât un pensionar care se plimbă zilnic pe la piață!
Decid să amân convorbirea și mă retrag la somn, pentru că deși a crescut ziua, noaptea parcă-i mult mai dulce....

-          Trezirea! Să mergem să ne continuăm drumul în Swahili! - aud o voce răgușită dar prietenoasă.
Îmi ridic capul privind spre bărbatul care ne chema. Un alt bărbat și o femeie deja s-au instalat într-o mașină 4x4, ceea ce înseamnă că și-au strâns și micul cort, care ne-a fost adăpost pentru câteva ore de relaxare. Fata cea roșcată, care-mi aruncă priviri surâzătoare, îi urmează pe ceilalți. Trebuie să mă conformez. Încep să mă vaiet încet și ghidul nostru strigă:
-          Imediat ajung leii pe aici!
-          Vroiam euro... - spun eu dar deodată îmi dau seama de situație și alerg spre mașină!
Suntem undeva departe, pierduți de civilizație. Se aud sunete de animale iar telefonul meu mobil a rămas în afara ariei de acoperire. Încep să mă pregătesc în grabă cu cele necesare călătoriei și în câteva secunde, mașina demarează.

Văd satul în apropiere și răsuflu ușurat. Ne oprim pe drum ca să lăsăm zebrele să traverseze, nu de alta, dar să nu devină trecere de pietoni! Încep să fac poze și deodată, undeva în spate văd o familie de lei. Mi se face teamă, simt cum îmi curge transpirația pe șira spinării și spun:
-          Să mergem... sunt lei....
-          Da. Și tigri - răspunde calm ghidul în timp ce-și aprinde un trabuc.
Fata blondă se ridică pe genunchii bărbatului care o însoțea pentru a putea imortaliza mai bine imaginile care-i vor deveni amintiri de neuitat. Eu arunc o privire în jur și simt că vântul îmi aduce mici cadouri, fire de iarbă....   Încep să mă scutur, iar ghidul zice:

-          Așa este într-un safari în general, în Kenya în special.
-          Acum unde suntem? - întreb pentru a-mi învinge panica.
-          În rezervația Maasai Mara - răspunde liniștit ghidul.
-          Ajungem într-un sat? - întreb eu agitat.
-          Mai târziu - răspunde ghidul privind spre păsările care se agitau pe cer.
-          De ce au intrat în panică păsările?
-          Așa sunt ele, zboară în grup. Probabil au văzut ceva animale.
-          Ce animale?
-          Păi... depinde.... elefanți, hipopotami, rinoceri, bivoli, zebre, antilope, girafe, struți, vulturi, lei, leoparzi, gheparzi, hiene, crocodili, maimuțe.
-          Animalele nu ne atacă?
-          Cât sunt eu cu voi, nu... este o rezervație. Lake Naivasha se află aproape.
-          Este un lac? - întreb eu.
-          Un lac frumos, cu apă dulce și putem să ne plimbăm cu barca.
-          Da...da... - spune roșcata privind dulce ca o ciocolată spre mine.
-          Da...bine... - accept eu.
-          Aceasta reprezintă noțiunea de turism de aventura - spune băiatul în timp ce-și îmbrățisează prietena blondă.

După o oră ajungem lângă lac. Peisajul este superb dar eu privesc cu teamă în jur. Bărcile sunt pregătite. Eu mă grăbesc repede ca să scap de uscat, că cine știe ce animal își mai face apariția. Barca se deplasează încet și eu îmi caut aparatul foto, focalizez imaginea și simt ceva că mă atinge de mână. Cu speranța că este fata cea roșcată, întorc privirea și-mi îngheață inima: doi hipopotami se deplasau în paralel cu noi, iar numeroase păsări viu colorate ne transmiteau mesaje codate. Rămân panicat, iar ghidul îmi oferă un bidon cu lichid, pe care-l savurez și înghit rapid. Era coniac! Deja mă simt mai bine, remarcă făcută și de ghid:
-          Prima oară este mai greu, apoi totul devine plăcere, aventură ... până va fi rutină!
-          Pentru mine... niciodată! - susțin cu tărie, dar nu de coniac, ci de caracter.
-          Ce repede trec sase zile - suspină roșcata.
-          Ați văzut trei rezervații... Maasai-Mara, Naivasha și Hells Gate - spune ghidul
-          Da...da... și multe animale... mai multe decât la zoo... sau la circ! - spun eu.
-          Și nu este frumos? - întreabă ghidul.
-          Ba da... - spun eu întâi de teamă să nu mă abandoneze acolo, apoi conștient că de fapt are dreptate.

În sfârșit suntem în sat. Localnicii ne întâmpină ca și cum am fi niște politicieni care venim să le oferim ceea ce-și doresc. De fapt ei se bucură alături de noi, de frumusețea locului și facem schimburi de obiecte tradiționale, îmbinând culturile europene și africane. Chiar dacă sunt triburi primitive, ospitalitatea este la ei acasă!

Roșcata îmi oferă un bol cu o mâncare cu specific local. Caut o linguriță, iar aceasta râde și-mi arată că trebuie să beau, nu să culeg mâncarea din castron. Zâmbesc. Ea îmi spune:
-          Ce frumos a fost! Abia aștept să merg în alte circuite safari! Poate vii și tu....
Simt că mâncarea o ia pe alături și încep să sughit... să tusesc și parcă mă trezesc dintr-un vis ciudat care totuși pare real.... deși în fața apare o maimuță care-mi răpește bolul și face tumbe!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018.

3 criterii pentru alegerea unui parfum


Anual se lansează diferite colecții de parfumuri. Alegerea unui parfum potrivit nu este prea ușor În general, preferăm să utilizăm parfumurile favorite în locul celor noi, care pot mirosi plăcut.

Alegerea parfumului după aromă

Aroma parfumului este ceea ce ne caracterizează, pe noi cei ce folosim parfumul respectiv.
O aroma rafinată este apreciată de cei care stau în cadrul unor comuntăți și în societatea mai multor oameni. Acest parfum nu trebuie să-i deranjeze pe cei din jur, să nu fie unul puternic și să fie  adecvat ocaziei respective.
Parfumurile cu arome intense sunt potrivite pentru întâlnirile de afaceri, când posesorul (posesoarea) ei trebuie să aibă un comportament dominant și încrezător, care poate induce anumite stări persoanei cu care se întîlnește și reprezintă un mod de comunicare nonverbală.
În cadrul întâlnirilor romantice sunt ideale parfumurile dulci. Aceste arome dulci induc instantaneu un sentiment de apropiere intimă, ca un aphrodisiac.
Datorită simțurilor olfactive, parfumurile pot readuce în memorie anumite amintiri și momente uitate, pe care creierul uman le identifică ca urmare a unor emoții legata de un miros anume.

Alegerea parfumului după culoare

Hainele îi descriu pe cei ce le poartă. Alegerea unui parfum după culoarea ținutei vestimentare este un criteriu adecvat în alegerea aromei.
O culoare albă a îmbrăcăminții se asortează cu un miros curat, proaspăt și inocent de citrice, piersică, crin, trandafir și iasomie.
Îmbrăcămintea neagră și sobră, necesită aromă de parfum specifică. Pentru bărbați, negrul se combină cu mirosul specific al lemnului de santal și de bergamota. Pentru doamne, esența de zambilă, gardenie, piper, vanilie fac echipă bună cu o rochie neagră.
Culoarea roșie semnifică energia, spiritul și emoția, deci un parfum cu iz de orhidee, mahon, coacăză, ghimbir, moscul sau mai special din lemn de cedru sunt în perfectă armonie.
Culoarea naturii este reprezentată cu verde, ce se potrivește cu esențe florale precum iasomia, lotusul sau floarea de portocal.
Culoarea roz sau galbenă, a îmbrăcăminții se potrivește cu aromele de lavanda, caramel, lemn dulce, si bujor.
Culorile cu nuanțe de albastru şi coral simbolizează marea și prospetimea, iar aromele de lămâie, mere, crin, iasomie și cea de flori de magnolie își pun perfect amprenta peste această ținută vestimentară.

Alegerea parfumului după anotimp

Fiecare anotimp implică o anumită ținută vestimentară, o anume aromă care se ne completeze viața de zi cu zi.
Iarna este mai adecvat folosirea unui parfum îmbătător și mai cald. Vara sunt necesare arome mai fresh și mai ușoare.
Cea mai mare importanță trebuie să o aibă parfumul in sine. Indiferent de parfumul ales, acesta trebuie să ne reflecte personalitatea și să conțină ingrediente care să ne încânte simțurile.

Parfumul meu preferat

Are aromă de tutun, lavandă și tonka. Acest parfum este recomandat și specific anotimpului Toamnă!

Parfumul meu este unul specific masculin cu iz de tutun și iris, caracteristic pentru o vreme călduță, așa precum îmi este și sufletul. Acest parfum definește și caracterizează un om: elegant, versatil, spontan, încântător (au spus-o unele persoane), echilibrat și fermecător.
Nu știu dacă toate aceste caracteristici se potrivesc, dar acest parfum Haiti Infinity Love mă face să mă simt bine, în pielea mea și alături de cei din jur!

joi, 25 octombrie 2018

Când foamea ne roade, căutăm un restaurant inteligent


După o zi obositoare la servici, revin bucuros acasă. Intru pe scara blocului și o văd pe vecina, monitorul scării:
-          Ce bine că ai venit! Nu-mi merge iar telefonul! – îmi intinde ea obiectul păstrat pentru mine, în buzunarul ei.
-          Da... Scrie că nu este încărcat! – spun eu privind spre ecran.
-          L-am încărcat săptămâna trecută!
-          Da, dar s-a descărcat....
Până la urmă reusesc să o conving că este o operațiune care se repetă la anumite intervale de timp și urc grăbit scările, fără a lua liftul ca să nu mă mai streseze cu alte discuții.
Omul muncește, călătorește și în mod normal trebuie să și mănânce ca să aibă caloriile necesare pentru a avea energie. Când sunt acasă își este ușor să-mi găsesc ceva bun, pentru că frigiderul meu este ospitalier. Când sunt plecat din oraș, problema de a găsi un restaurant adecvat este una dificilă.
Mă dezbrac de haine și mă întrept grăbit spre frigider. Îl deschid și mă uit atent pe fiecare raft. Până la urmă găsesc o sticlă de lapte... atât. Da, trebuie să plec să-mi cumpăr ceva sau să mânânc la restaurant. Aleg ultima variantă și operațiunea efectuată anterior, o repet în sens invers. Cobor tot pe scări și ies grăbit, pe lângă vecina monitor ce discuta cu un alt vecin.
La ieșire mă gândesc: stânga sau dreapta! La autoservire sau la restaurant a la carte? Aleg prima variantă. Ajung în locație și după numărul de oameni prezenți, cu siguranță am multe opțiuni. Mă asez la coadă. La casă, o femeie reclamă că i se facturează alt preț, diferit de cel scris pe eticheta de la masa caldă.
După două minute, îmi pierd răbdarea pentru că vreau un meniu care există fizic doar jumătate, informație primită după două curse făcute de către personalul de servire între masa caldă – bucătărie. În timp ce un bărbat renunță la meniul ales din cauza erorilor legate de preț, eu părăsesc incinta, îndreptându-mă spre restaurantul a a la carte.
Începe să plouă și bate vântul. Ajung cu greu la restaurant și mă îndrept spre o masă liberă. Îmi dezbrac haine și aștept. Îmi scot telefonul și navighez pe internet. Răspund la două mesaje, mai citesc alte zece și constat că stomacul meu face revoluție. Îmi ridic privirea și caut o chelneriță. Agitație în restaurant. Îi fac cu mâna unei angajate care trece pe lângă mine și-mi spune că masa respectivă este a unei colege. După zece minute, mă mut la o altă masă de unde plecaseră clienții chelneriței și aștept debarasareea mesei. Între timp fosta mea masă este ocupată de un cuplu la care apare chelnerița....
După alte cinci minute, apare o față zâmbitoare care-mi preia comanda. După cinci minute, chelnerița revine și mă anunță că nu are salata pe care o comandasem și așteaptă alternativa.
În alte zece minute, apare mâncarea și spre surprinderea mea, garnitura este diferită. O anunț pe chelneriță care-mi arată cele scrise de ea pe carnețel și care corespund cu cele de pe farfurie. Oftez și renunț la obiecții. Ce bine ar fi să am un restaurant...

Cobor grăbit scările și vecina monitor mă apelează:
-          Nu-mi merge telefonul.
-          Păi nu aveți cartelă.... – îi spun privind mesajul de pe ecranul telefonului.
-          Cum să nu am!
-          Aveți pe acest telefon?
-          Da. De anul trecut.
-          Și ați vorbit la acest telefon?
-          Nu. Am folosit celălalt telefonul.
-          Deci trebuie mutată cartela. La revedere – spun ieșind în fugă.
O pornesc grăbit spre parcarea din spatele blocului. În cinci minute ajung la restaurantul meu,  în sensul adevărat al cuvântului, nu ca locație unde să servesc masa. Urc la birou și mă uit pe monitoare ca să văd dacă totul decurge perfect, conform instrucțiunilor și a procedurilor specifice de lucru.

În partea de cantină cu autosevire totul decurge conform standardelor. Pe ecran sunt afișate meniurile existente. Clientul se deplasează cu tava și tacâmurile alese pe o bandă rulantă. Își alege fiecare produs care este scanat la ieșirea din vitrina de depozitare și informația se transmite la calculatorul caseriei de la capătul benzii.
După o scanare automată a produsului alimentar, dacă un fel de mâncare se consumă aceste se scoate automat din programul de gestiune stocuri și se elimină implicit și instantaneu de pe panoul unde este afișat meniul. În momentul când clientul ajunge la capătul benzii, computerul de la caserie afisează imediat valoarea gata calculată, de achitat.
Solutia informatică POS restaurant permite actualizarea meniurilor în câteva secunde. POS-ul este zona de vânzare din restaurant ce este alcătuit dintr-un echipament hardware dedicat, pe care este instalată o solutie software marcaj restaurant.

Îmi arunc privirea spre restaurant. Clienții sunt serviți în timp scurt, nu există mese stabilite pentru fiecare angajat, ci ei preiau comenzile în funcție de gradul și locul de ocupare al meselor. În momentul când clientul se asează pe scaun, un senzor transmite semnalul către zona angajaților și prima chelnerița disponibilă apare lângă acesta. Pentru un cuplu romantic totul este scurt și cuprinzător. Până bărbatul o ajută pe femeie să ia loc, acesta nu apucă să se aseze la locul său pentru că chelnerița a și apărut. Aceasta setează pe o tabletă numărul mesei iar clienții își aleg meniul, ea bifând ceea ce ei doresc, iar comanda se transmite în bucătărie. Până se servesc aperitivele, meniul este preparat iar timpul este un aliat, atât al clienților cât și al angajaților. Prin aceeași soluție informatică POS restaurant, chelnerița află din timp meniul care nu mai este disponibil fiind scutită de plimbările inutile masă restaurant – bucătărie. 



Totul este monitorizat cu ajutorul Expressoft Technology la care se asigură suport tehnic 24/7. Această tehnologie conține atât monitoare touchscreen și imprimante fiscale cât și case de marcat cu jurnal electronic, modalitățile specifice de facturare pentru clienții atât ca persoane fizice cât și ca persoane juridice. 
Clienții sunt satisfăcuți atât de ofertele culinare cît și de timpul necesar satisfacției lor culinare. Nu trebuie să fii specialist în gastronomie ca să-ți atragi clienții, ci doar eficient, atât pentru ei cât și pentru angajați, iar timpul le rezolvă pe toate.

Pentru a deține o afacere profitabilă nu trebuie să fii specialist în domeniul în care se află firma. Trebuie să ai spirit inovator și să fii mereu la curent cu toate noutățile, să beneficiezi de oportunitățile care apar și să să-ți satisfaci clienții, să le oferi ceea ce doresc în timp scurt. Nu degeaba se pretează și la noi vorba veche: TIME IS MONEY!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018.

miercuri, 24 octombrie 2018

Viața ca o reluare


Cum ar fi să putem reîntoarce timpul, anii și să ne refacem greșelile din trecut!  De multe ori ne gândim că dacă am fi avut discernământul de acum, în urmă cu mai mulți ani, poate anumite erori sau sincope nu ar fi apărut.
Cum ar fi să retrăim anumite momente, să schimbăm direcția unei zile și calea vieții? Uneori repetăm greșelile dar, în alte circumstanțe. Poate am repeta la infini o scenă, o viață.... și totuși nu ne-am da seama de eroare, pentru că așa trebuia să se întâmplă că să învățăm ceva pentru viitor. O decizie luată cu discernământ poate schimba cursul propriei vieți.
Dacă am reveni în trecut, cum ne-am comporta? Poate am schimba doar o fărâmă de viață, restul bazându-se pe aceste concepții, pentru că totul ține doar de noi, de caracterul nostru, de modul în care învățăm și percepem viața.
Aș vrea să întorc anii adolescenței, pentru a retrăi unele momente plăcute dar aș vrea să revin ca spectator, să văd cum am fost, să văd cum sunt și să devin mai bun, mai normal... mai...deși nu sunt născut în luna Mai!
Important este că anumite momente tragice în trecut, au devenit comice în prezent, iar în viitor, vor face parte din albumul vieții noastre!

marți, 23 octombrie 2018

Arta unui obiect unic - produsul handmade


De câte ori plecăm în călătorii, instinctiv ne cumpărăm suveniruri care să ne reamintească, alături de imaginile imortalizate, de acele clipe minunate. În timp aceste obiecte devin doar simple amintiri.
Întotdeauna când achiziționez suveniruri îmi aduc aminte de cuvintele unui fotograf ambulant: „nu dați banii pe prostii, faceți poze la copii!” Pozele sunt personale și unice, specifice fiecăruia conform capriciilor sale și ale propriei personalități.
În viață trebuie să oferim cadouri celor dragi, celor apropiați, când revenim din concediu, așa ca o mică părticică din acele momente să le trăiască și ei, simbolic, alături de noi. De asemenea trebuie să dăruim mici (sau mari) atenții de zile de naștere, onomastică, sărbători specifice calendarului, printre care și pentru zilele iubirii!
Când oferim cadouri, acestea trebuie să fie unicate pentru a nu fi considerat doar un gest ci o adevărată plăcere, așa ca o recunoștință că acea persoană există în viața noastră și ne mândrim cu această relație. Recunostința se va vedea în ochii persoanelor dragi cărora le oferim cu dragoste, o parte  din sufletul și inima noastră.
Un obiect handmade este unic care face ca persoana care-l poartă (posedă) să se simtă specială. Un produs de serie nu poate arăta ceea ce simțim și face diferența între calitate și necesitate....  Lucrurile produse în serie nu pot fi unicate, decât dacă au defecte care le diferențiază de celelalte, similare cu ele.
Am apelat la un creator de handmade, bujuterii și obiecte artizanale. Mi-a plăcut ceea ce am găsit și curios din fire, am vreut să văd cum reusește să facă dintr-un obiect brut, o adevărată minunăție. Ceea ce vezi cu ochii tăi....
Credeam că cererea mea va fi refuzată dar Helena, mi-a arătat cu mândrie fluxul ei tehnologic pentru obținerea a ceea ce este unic, chiar dacă modelul inițial este unul comun.
Deoarece am vrut să ofer cadou o bijuterie, am urmărit procesul de realizare al acesteia. Eram conștient că după trei minute, mă voi plictisi.
Helena mi-a spus că primul pas îl reprezintă stabilirea modului de prindere al bijuteriei respective. Eu am vrut o bijuterie care să se prindă de haină, vizibilă, deci baza de prindere a fost de tip broșă, de culoare argintie. Etapa următoare a fost alegerea tipului de piatră prețioasă care să de-a efectul dorit bijuteriei. Aceste pietre, se aleg în funcție de persoana care va purta acele bijuterii: după preferințele ei, după culoarea ochilor,  după piatra favorită și uneori chiar și după zodii.
Eu eram nehotărât și îngândurat, pentru că nu știam care tip de piatră semiprețioasă se potrivește persoanelor cărora doream să le ofer.
Helena m-a liniștit și mi-a realizat o combinație de mai multe pietre prețioase, realizate cu ajutorul unei paste FIMO, utilizând o matriță specifică modelului dorit.
După finalizarea acestor operații, bijuteriile handmade se vor prinde pe niște cartonașe, pe care se pot scrie câteva cuvinte speciale care „pornesc” din inimă.
Eu am crezut că totul este gata dar, Helena s-a dus la masa ei de lucru unde se afla un aparat Bodor BML-FC pentru metale. Curios din fire, m-am apropiat să văd ce se întâmplă.

Acest produs are unele caracteristicle ce fac ca acest Gravator laser, pe lângă utilitatea acestuia să fie și comod de utilizat. Având o formă compactă aparatul era asezat pe birou iar conectarea se realiza printr-un cablu USB. Geamul de protecție al aparatului previne distrugerea accidentală a capului de scriere sau al lentilei.
Când Helena are nevoie să nevoie de spațiu mai mare pentru a grava obiecte mai mari, poate deschide pereții laterali și să elimine ușa frontală.
Masa de lucru este monitorizată și se poate focusa prin măsurare sau cu două puncte roșii și folosnd pedala de control a putut lucra cu mai multe produse fără a face pauză. Apoi a atașat suportul rotativ se pentru a grava obiectele de formă rotundă: inel, cercei.

Temperatura de lucru folosită varia între 3-35 grade, în funcție de solicitările programului. Softul aparatului preia imaginile de tip AI, JPG, BMP, PNG, ICO, GIF, având și funcții proprii pentru desen vectorial și prelucrări imagini de tip bitmap.
Avantajul unui gravator laser, față de un gravator mecanic, este viteza net superioară de execuție. În doar câteva minute au fost gravate suprafețe foarte mari cu detalii foarte complexe. Datorită modalității de gravare, complexitatea și finețea detaliilor nu influențează în nici un fel durata gravurii. Această operație mi-a adus aminte de copilărie când la școală pirogravam pe bucățele de lemn, diverse forme pe care apoi le tăiam cu fierăstrăul...
Când totul a fost gata, Helena a făcut o ultimă verificare calitativă, după care a amplasat fiecare produs, separat, în câte cutiuță cu design plăcut.
Un set de cercei cu pietre semipreţioase, un şirag de mărgele îmbinat cu gust şi precizie, un colier ideal sau o broşa care să scoată în evidenţă persoana care o poartă, mereu sunt cadouri ideale, pentru fiecare doamnă, din viaţa fiecăruia dintre noi.
Ce om observat la Helena, că pentru a realiza minunățiile ei, a avut nevoie de anumite instrumente necesare şi utile, accesorii de prindere, pietre-semipreţioase, ambalaj pentru produs şi multă răbdare, pricepere şi dragoste.
După finalizarea acestor operațiuni, realizatoarea de handmade își strânge accesoriile și uneltele după care-mi oferă, mai mult decât un obiect, ceva în care s-a pus multă pasiune! Un produs handmade, necesită multă atenţie şi o muncă continuă, pentru a progresa în realizarea a ceea ce se doreşte.
Asistând la o asemenea realizare artistică, mi-am dat seama cât de interesantă și importantă este munca unui creator de handmade. Pe lângă priceperea, arta, dragostea pentru ceea ce face, trebuie pus mult suflet pentru realizarea acestor obiecte. Aceste produse care sunt unicate, sunt mai mult decât importante pentru fiecare persoană din viața noastră, care este una specială.
A fost interesant și nu m-am plictisit, deși eu, uneori, abandonez anumite lucruri din lipsă de interes.... Am petrecut cu ea, câteva ore, care mi-au fost benefice, atât pentru a înțelege fenomenul handmade cât și pentru a-mi dezvolta cunostințele, să nu fiu limitat în timp și spațiu.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, în timp ce priveam la ultimul produs realizat de Helena....




luni, 22 octombrie 2018

Pătrățel in Love


Pătrățel privește meciul de la televizor. Gogonel se tot mișcă în fotoliu iar Maimuțel se uită în jur. Gogoșar este concentrată la laptop.
Maimuțel începe să tragă aer în piept după care răsuflă:
-          Voi nu simțiți?
-          Ce anume? – întreabă Gogoșar.
-          Miroase a fum... a tutun! – spune Maimuțel.
-          Mie mi se pare că vine un iz de lavandă – spune Gogoșar.
-          Parcă.. – se concentrează și Gogonel.
-          Da. Tutun, lavandă și tonka – spune Pătrățel.
-          Poftim? – se miră Gogonel
-          Este parfumul lui Pătrățel – constată Gogoșar.
-          Da – aprobă Pătrățel.
-          L-ai schimbat?! – se miră Gogonel
-          Da. Eu îmi aleg parfumul după anotimp. Acesta este modelul Haiti de la Infinity Love, specific anotimpului doamnei Toamnă!
-          Wow, nu m-am gândit niciodată să-mi schimb parfumul.... – susține Gogonel.
-          Fiecare parfum are ceva specific așa precum fiecare anotimp este unic..
-          Noi ne schimbăm parfumul în funcție de îmbrăcăminte – spune Maimuțel.
-          Eu nu, caut prospețimea, mirosul liniștitor și cel care-mi dă curajul să fac ceea ce gândesc...
-          O ceri de soție pe Gogoșar? – întreabă repede Maimuțel.
-          Care-mi dă curajul să încep o nouă zi, să merg la cumpărături, ceva personalizat – continuă Pătrățel fără a o lua în seamă pe sora lui.
-          Adică parfumul te definește? – întreabă Gogoșar.
-          Da. Mă identific cu el. Acesta îmi asigură liniștea sufletească și mă reprezintă – revine la aceeași discuție Pătrățel.
-          Adică, cum este? – intervine Maimuțel. Sau cum ești tu...
-          Elegant, spontan, încântător, echilibrat, versatil și fermecător.
-          Wow... mai ai? Te vinzi ca un produs? – intervine Maimuțel.
-          Parfumul meu este unul specific masculin cu iz de tutun și iris, adecvat pentru vreme călduță, așa cum îmi este și sufletul.
Gogoșar se apropie de vecinul ei Pătrățel și-i pune mâna pe frunte:
-          Nu ai temperatură!
-          Vezi că am suflet cald, că ai și venit să ai grijă de mine! – spune fericit Pătrățel. Am și o longevitate bună.... caracteristic parfumului Love!