Superstițiile au la baza lor
experiențe proprii, idei preconcepute sau o istorie transmisă de-a lungul
timpului. Mulți dintre noi ne temem de pisica neagră care ne taie calea, de
oglinda spartă care ne aduce ghinion și multe altele.
De asemenea ajungem să avem
unele „fixuri” precumcele despre modul în care să pătrunde sau să părăsim o
încăpere, să ne uităm în oglindă înainte de a ieși din casă, să ne purtăm
adecvat, conform grupului din care facem parte pentru a nu părea diferiți
(asociat de multe ori cu termenul de ciudat).
Aceste idei nu ne definesc în
realitate, pentru că pur și simplu totul ține doar de noi, de modul în care ne
gestionăm viața, adică cum ne simțim noi ca persoane unice. Mai exact, trebuie
să trecem printr-o terapie existențială și să ne folosim de energiile pozitive
care ne induc stări și sentimente plăcute.
În copilărie, auzind atâtea
despre superstiții și noroc, am aflat că usturoiul mă ferește de puterea
răului, a ghinionului, astfel că îmi puneam într-o hârtie, apoi în punguță câte
un cățel de usturoi. Nu am avut mereu noroc, dar încrederea că un factor extern
mă protejează, mi-a impus starea ca să trec peste multe obstacole și chiar să-mi
găsesc perechea din viață, atunci când am ajuns la o vârstă în care puteam
gândi în perspectivă.
După căsătorie, eu am
descoperit puterea cristalelor, în
urma deselor plimbări prin magazinele specifice de pietre semiprețioase și a
studiilor pe care le făcea soția mea, pasionată de această ramură specifică.
Într-una dintre zile, căutând
un cadou pentru ea, diferit de cele cumpărate altădată, am trecut pe la un
magazin de bijuterii și am luat contact vizual, pentru prima dată singur, cu
cristalele terapeutice.
Aproape că am uitat de ce m-am
deplasat în acel loc, fiind atras și cucerit de o piatră semiprețioasă de
culoare violet, care mi-a plăcut și mi s-a dezvăluit în toată splendoarea ei.
Nu a vrut să-mi spună cum se numește, ci doar să-mi reamintească că face parte
din marea familie de pietre semiprețioase.
Apropiindu-mă de piatra semiprețioasă am început o
cumunicare ciudată, fără cuvinte doar prin emoții. Instantaneu am simțit cum mi
s-au înlăturat toate blocajele acumulate în cursul zilei și am scăpat brusc că
dispar și dependențele legate de timp, spațiu, agitație și nervozitate. Apoi am
sesizat că parcă aveam al treilea ochi, devenind mai intuitiv și
redescoperind că Universul nu există
doar pentru a a ne lupta cu cei din jur și cu noi înșine, ci să fim mai buni.
Apoi am aflat violetul se
obține dintr-un amestec de albastru și este considerată culoarea umbrei, fiind
o nuanță de purpuriu. “Culoarea este fundamentală pentru cunoașterea lumii care
ne înconjoară” - spunea Kassia St. Clair
în cartea ei despre culori. Purpuriul reprezintă puterea și este simbolul
opulenței, a excesului și a
conducătorilor. Această nuanță s-a obținut inițial dintr-o multitudine de
crustacee, deci exte potrivită zodiilor de apă..
Conform studiilor
specialiștilor, un cristal bine tăiat poate să concentreze curgerea
particulelor încărcate energetic. Vindecarea durează mult mai puţin dacă
oamenii își folosesc puterea minţii, moment în care terapia prin cristale
(numită și cristaloterapia) este de mare ajutor.
După ce am auzit cele spuse de
către piatra semiprețioasă, doar prin sunete și imagini care au fost adevărate
terapii, m-am uitat la eticheta ei, aflându-i numele: Ametist.
După propria-i prezentare, am
identificat-o și am aflat multe lucruri interesante despre acest cristal. Ametistul
este considerat a fi cea mai frumoasă dintre varietățile de cuarț și a fost recunoscut
din vremuri îndepărtate de către egiptenii antici, de romani și etrusci.
Denumirea provine din
grecescul amethystos, care se traduce “împotriva beției”. Această denumire
apaține perioadei Evului Mediu, când cei care beau din cupe de ametist, nu se
îmbătau. Ametistul mai este cunoscut și sub denumirea de “piatră episcopală”,
fiind și un simbol al iubirii.
Culoarea acestei pietre este
de un violet deschis până la violet închis, ori roșu – violet, transparent,
translucid și având un luciu sticlos. Cristalele din ametist s-au montat în
bijuterii ale coroanelor regale, precum sceptrul Ecaterinei cea Mare și
sceptrul coroanei imperiale britanice. Chiar și în tezaurul Vaticanului este
păstrat un inel cu ametist al Papei.
Se spune că cel care poartă la
el ametist este ferit de vrăji și de magie neagră. Această piatră semiprețioasă
întărește voința, echilibrează metabolismul, tratează insomniile și
nevralgiile.
Pornind spre casă cu un cristal de ametist în
buzunar, pentru care eram gata să plătesc cât pentru un diamant, oprindu-mă la
biserică în amintirea părinților decedați, am simțit o senzație liniștitoare,
de pace, relaxare și am conștientizat existența spiritualității. Efectiv am
uitat de supărarea, nervii, grijile, stresul și tensiunile care mă dominasera
dimineața, fiind reminescențe ale unei zile de lucru agitate.
După ce i-am oferit soției
mele un colier din pietre de ametist, mi-am adus aminte, că la prima noastră
întâlnire, ea purtase o asemenea bijuterie și cred că astfel am avut o stare de
calm, mi-am învins frica de comunicare și m-am limpezit la nivel mental, având
și intuiție.... Deci, ametistul încă deține unele secrete care trebuie
descoperite....
Acest articol a fost scris
pentru SuperBlog 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu