cluc24

vineri, 6 martie 2020

Prin bucătărie


Un zgomot puternic răsună în cameră. Îmi deschid ochii și ascult calm. Mă uit la lustră, la dulap... Toate sunt la locul lor, deci nu este cutremur. Răsuflu ușurat. Totuși ceva s-a auzit. Mă ridic încet din pat și iau primul obiect aflat la îndemână, pentru a mă apăra de vreun atac surprizător și merg spre bucătărie. Îmi îmbrac halatul.
Împing ușa bucătărie dar nu se deschide.. Strâng obiectul din mână cu putere și aud cum troznește. iar privindu-l îmi dau seama că am luat tableta de ciocolată, delicatesa mea ideală înainte de somn. Încerc să deschid încetițor ușa. Reușesc dar ceva îi ține piedică.
Mă aplec pentru a nu fi lovit și continui să împing încetișor de ușă. Reușesc să mă strecor și găsesc o tigaie pe jos. Îi verific poziția și conținutul. Gol. Hoțul a mâncat tot sau nu era nimic....
Mă ridic și am intenția să pătrund în bucătărie, dar cineva mă ține iar mâna dreaptă nu pot să o trag după mine.  Iau repede în mâna stângă tigaia, ca să lovesc agresorul și sparg fereastra din partea superioară a ușii. Între timp, ușa vine după mine. Mâneca halatului se prinsese în clanță și mă împiedicase să avansez în interior.
Mă calmez și apăs comutatorul pentru a se face lumină. În acel moment descopăr Iadul! Toată bucătărie era întoarsă pe dos.
Dulapul cu vase căzuse, chiuveta s-a spart, pe jos erau cioburi, iar din papucii mei, se prelingea uleiul pe care călcasem, vărsat dintr-un castron căzut de pe aragaz. Probabil în cădere, au lovit vasele care erau puse la uscat și au făcut echipă bună, sau concurs, care face mai multe cioburi.
Totul arăta ca după un război ce a durat zeci de ani. Uite așa, micile accidente ne solicită să facem schimbări în viață.
Mă îndrept spre ușă și mă lovesc puternic de chiuvetă, care era mult în afara blatului mesei lângă care se afla, după care răstorn și scaunul de lângă ușă. Privesc peretele, dar nu pentru că am văzut cai verzi, ci pentru că urmăream  picăturile care schimbaseră modelul zugrăvelii.
Privesc spre tavan și constat că lampa este singurul obiect rămas întreg și nu a fost afectat. Totuși, picură niște ketchup pe capul meu, pentru că tubul ingredientului este lipit între tavan și țeava de gaz, vărsând mici picături...
Din dormitor se aude alarma telefonului, semn că trebuie să mă pregătesc să plec la servici. O voce strigă spre mine, în timp ce o pisicuță îmi sare pe cap, ghemuindu-se în părul meu:
- Gheorghiță, sună alarma!

Deschid un ochi și privesc în jur, ca un radar. Mă ridic încet din pat și pornesc spre bucătărie. Mi-e foame. Este timpul pentru micul dejun.
Apăs întrerupătorul de la intrarea din bucătărie și deschid ușa, pătrunzând într-un loc de Rai pentru mine.. Chiar și cu ochii închiși găsesc ceea ce caut. Deschid frigiderul și întind mâna, prinzând cu putere două ouă. Cred că a fost mult prea multă putere, pentru că simt cum îmi curge ceva printre degete. Închid ușa frigiderului și apoi deschid dulăpiorul de lângă frigider, de sub blat, luând o farfurie în care pun la odihnă temporară cele două ouă, parțial întregi.
Fac un pas mic până la chiuveta încastrată, situată între blaturi și pornesc robinetul pentru a mă spăla pe mâini. Întind mâna la prosopelul aflat în cui, desupra chiuvetei și redevin un om pregătir de acțiune.
Iau din frigider niște cașcaval, dulceață, roșii și castraveți. Îndreptându-mă spre locul operațiunii, las legumele în chiuvetă și mă apuc să sparg ouăle. După ce termin, le pun într-o tigaie ce apare de sub blat, pornind în același timp și plita electrică.
În timp ce ouăle devin omletă, legumele sunt curățate, tava pregătită și pot fi numit un soț model.
Bucătăria am amenajat-o așa cum mi-am dorit, astfel încât să-mi fie ușor. Fiind dreptaci, este normal să mă organizez astfel încât să am un flux continuu și cât mai scurt în activitatea care se desfășoară în bucătărie.

La intrarea în bucătărie se află frigiderul, așezat strategic. Dacă mă apucă noaptea foamea, doar întind mână și-mi scot produsul dorit.
Frigiderul are congelator și patru rafturi. Pe primul raft se află  produsele din carne, al doilea raft este ocupat cu brânzeturi. Al treilea raft este dedicat mîncărurilor gătite, și a produselor dulci (fiind cel mai utilizat). Ultimul raft, cel de jos, este pentru depozitarea  legumelor și fructelor. Pe uța frigiderului se află condimente și dulcețuri, ouă și sticlele de bere puse la rece.
După frigider, se află un blat pe care se pot depozite temporar, cele scoase din frigider, folosindu-mă de farfuriile din dulăpiorul de sub blat. 

Apoi urmează chiuveta. de fragranit KUBUS instalată peste blat (instalare filotop). Cât s-au chinuit cei de la Franke să-mi explice ce înseamnă termenul de filotop... dar acum sunt specialișt, și nu mă dau mare! Chiuveta se îmbină perfect cu blatul și nu există riscul depozitării de reziduuri pe margini. Chiuveta are în compoziție și o rașină acrilică, astfel că rezistă la temperatură și presiune înaltă, atât cât poate să ofere o baterie Franke.
În continuare se mai află un blat, cu un dulăpior pentru tigăi și oale. Acolo se prepară mâncarea care apoi este pusă la foc pe plita electrică.sau în cuptor.
În continuare liniei din bucătărie, se află un cuptor Franke. Nu așa îl cheamă pe cuptor, dar acela este numele producătorului german al acestui produs. Cuptorul electric MA 82 M este un cuptor cu 8+1 funcții și menține ușa exterioară rece indiferent de temperatura din interior. Căldura se menține în interior și pierderile sunt minime iar consumul de energie redus. Cuptorul este dotat cu un grătar (pentru mici), o tavă (pentru prăjituri) și o tavă adâncă pentru cartofi prăjiți și friptură. Delicios, mai ales pentru soția mea, care-l utilizează frecvent, la gătit.

Având cuptorul care face fum, în mod normal am o hotă Franke, Da, am multe produse de la acest furnizor pentru că cea mai bună opțiune este ca majoritatea produselor să fie de la același brand. Astfel devenim clienți fideli ai acestui brand, putem avea discounturi și promoții, iar oferta variată ne oferă multiple posibilități.
Gata cu vorbăria că s-a făcut omlete. Iau tăvița din dulăpior, pun pe ea omleta, dulceața, două pahare cu apă plată, legumele și un trandafir.
Înainte de a pleca, mă îndrept în cealaltă parte a bucătăriei, pregătind cafeaua. Privesc pe geam și constat că va fi o zi frumoasă, deci și eu trebuie să particip la ea.
Pornesc cu tăvița în dormitor, la pat și... soția mea a dispărut! Intru în panică și strig. Aud o voce îndepărtate:
-          Georgică, sunt pe balcon!

Stau și mă gândesc... Care sunt eu? Eu nu am pisică și parcă nu mă cheam Gheorghiță... sunt Georgică? Oare știu să prepar omletă?

Articolul a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu