Plutind pe scena vieții

Oare de câte ori ne gândim, că atunci când trecem prin momente grele sau dificile în viață, să putem da un refresh! De fapt, în timp descoperim pur și simplu că toate se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple.

În anul 2009 mă considerăm un om fericit și realizat. De fapt aveam un job pentru care pregătisem intens în timpul studiilor și eram căsătorit. Aveam acel drum obișnuit: casă-servici și câte o întâlnire la o bere, cu prietenii, în fiecare vineri.

Eram stressat de servici, noaptea căutând soluții pentru a rezolva problemele de peste zi, de la muncă.

După un timp am simțit că nu mă regăsesc în comunitatea din care făceam parte, adică din compania al cărui management era de neînțeles. Soarta a făcut, ca și criza economică să fie de acord cu mine, astfel că compania și-a redus activitatea, iar în timp chiar și existența. Am fost șocat de acel eveniment și mai ales de ideea că nu mai am un loc de muncă. După o lună, mă trezeam din somn și mă panicam: dacă nu voi mai găsi niciodată un nou loc de muncă?

Pe lângă sentimentele de tristețe și neputință, mă cuprindeau încet dar sigur și alte senzații și dorințe. Stăteam și cugetam, iar aceste gânduri le-am așternut pe paginile unui caiet. Apoi le-am scris pe computer și am descoperit că prin gimnastica minții, puteam îmbina ficțiunea cu realitatea într-un mod plăcut și comic.

Prin intermediul unei cunoștințe am aflat că există platforme de blogging, unde poți să scrii și să împărtăsești idei, gânduri și sentimente.

Mi-am construit și eu un blog, începând să scriu. M-am bucurat de acest pas, pentru că într-un fel, îmi salvam ideile și poveștile, fără a fi nevoit să-mi chinui ochii pentru a-mi descifra hieroglifele din caiet!

Primul cititor a fost soția mea, față de care înițial, am ascuns aceste experimente dar aveam nevoie de o încurajare. După o zi, m-am trezit, atât din somn cât și din letargie, văzând că am vizualizări la articole. Sigur nu a fost soția mea, pentru că ea nu ajunsese la calculator în acele zile, iar din statistici se eliminau automat vizualizările personale din cont.

A doua zi, a apărut și primul comentariu, deci aveam cel puțin un cititor confirmat. Am fost fericit, simțind că pot face și altceva. Atunci am descoperit comunicarea reală.

Comunicarea nu înseamnă doar acele discuții de la servici, sedințele plicticoase, ci reprezintă un mod interacțiune cu cei din jur. Eu eram un emițător care transmiteam informațiile câtre receptorii, care începeau să crească numeric. Astfel am aflat că am devenit blogger și oricine poate fi furnizorul tău de experiențe! 

Soția mea mi-a sugerat să scriu și povești, pentru că imaginația mea,trecea uneori dincolo de realitate și-mi plăcea literatura, chiar dacă nu era profesiunea mea.

În urma acestui îndemn, mă trezeam noaptea, iar între orele 23.00-3.00 îmi creionam personaje, întâmplări, momente. Noaptea gândesc profund, iar imaginație trece dincolo de întunericul nopții..

În acele momente mi-am redescoperit pasiunea, ceea ce mi-a plăcut și-n copilărie dar renunțasem pentru a avea o viață normală. Dar de fapt ce este normalitatea?

Noi ne gândim prea mult la beneficii, profituri și ajungem să trăim pentru a munci, nu să muncim pentru a trăi.

Între timp am lucrat la companii mici, mijlocii și din nou la corporații. Agitația și stressul sunt mereu alături de mine, iar timpul se scurge nemilos, dar am și ceva pentru suflet, ceva ce-mi place. Fiecare om trebuie să aibă grijă și de sufletul său!

În timp am publicat câte o poveste în trei antologii și de asemenea, am și două volume proprii, cărți care spre surprinderea mea, sunt apreciate. Pe partea de blogging, am reuțit să am un blog și pe domeniu propriu și să fiu activ pe toate blogurile pe care le am.

Viața și timpul ne influențează  în mod inevitabil destinele, iar uneori uităm pentru ce trăim, de rolul nostru pe pământ și luptăm din ambiție pentru anumite foloase care în timp, se dovedesc că nu au fost spre binele nostru. În urma acestor așa zise războaie ale omului ce luptă pentru anumite realizări, profituri, despart de fapt sufletul de om.

Viaţa noastră este aşa cum reuşim, sau vrem, noi să ne-o face. Viaţa noastră se intersectează cu multe alte vieţi de-a lungul timpului… Cu cât ne trăim viaţa mai frumos, cu atât aceasta este mai bogată.

Bogăţia omului se număra prin valorile morale, prietenii nu trebuie lăsată să predomine bogăția materială. Ar fi momentul să-mi fac mai mult timp pentru a mă reîntâlni cu prieteni dragi, la o bere, la o discuție, la o poveste....

Viata e ca o furtuna lovește și trece, iar nedreptatea se plătește și lovește.

Viața reprezintă o înşiruire de evenimente , la care participă activ, o persoană. Este un film în care omul este personajul său principal. iar viaţa este scena. Omul se află pe scena vieţii lui. De fapt, fiecare nouă zi, reprezintă prima zi din restul vieții noastre! 
Fiecare drum prin viață are suișuri ți coborâșuri, iar uneori, fiind la o intersecție, singuri ne alegem pe care o urmăm. Un sfârșit de drum, mereu înseamnă un nou început.

Astfel mi-am dat seama, că din orice apare în viața noastră, noi avem de învățat, evoluăm și devenim ceea ce vrem de fapt. Uneori ceea ce ne dorim nu este spre binele nostru și de aceea nu ni se îndeplinește dorința.

Orice eveniment care poate fi neplăcut, în timp poate fi categorisit printre acele experiențe dezvoltare personală, care fac diferența dintre cei slabi și puternici.

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.