Hai la drum!

Se luminează de ziuă. Aud agitație în jurul meu și constat că e timpul să plecăm în călătorie. Bărbatul se apropie de mine și prin manevrele lui specifice mă readuce la viața obișnuită...

Încep să apară bagajele, femeia și cei doi copii. Unul dintre piticii familiei începe să se zbenguie și se ascunde după mine, vrând să-și păcălească părinții. Acestia sunt obișnuiți cu jocul acestuia dar îi fac pe plac, căutându-l.

Gata de călătorie. Deschid complet ochii și pornesc la drum. Este aglomerație și mă strecor cu greu pe lângă cei care încurcă mai mult sau mai puțin circulația în zonă.

Mă bucur enorm când ies cu bine din oraș și mă grăbesc să recuperez timpul pierdut prin manvrele de slalom pe care le făcusem în oraș.

După câțiva kilometri, bărbatul îmi propune să ne oprim la o benzinărie pentru a face plinul: patiserie, sandwich-uri, apă, ulei și benzină. După ce mănânc suficient pentru a fi în formă maximă, cu plinul făcut, pornim la drum. 

Mergem spre Sibiu. Pe drum ne oprim la „Casa de Lut” și apoi îi las pe pitici și pe părinții lor în față la muzeul Astra pentru a simți cu adevărat istoria dezvoltării caselor țărănești de-a lungul veacurilor. Seara ajungem în Rășinari și petrecem o seară plăcută la un camping unde în sfârșit mă pot odihni. Copiii au zburdat, femeia a pregătit mâncarea iar bărbatul a instalat cortul savurând câte o licoare bahică binevenită și meritată, ascuns în spatele meu.

A doua zi am mers la Tărgu Jiu unde familia a admirat minunile lui Brâncuș: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului. De acolo am pornit zlobiu, prin Defileu  spre zonele miniere din Valea Jiului.

Seara ne-am oprit la o pensiune și târziu, familia și-a adus aminte de mine și au venit să mă spele și să-mi asigure cele necesare peste noapte. I-am iertat, pentru că sunt prietenii mei și avem grijă unii de alții, chiar dacă nu cu aceeași monedă.

Dimineața am observat ceva ce m-a încălzit. Nu era soarele, ci.... Ea. Era roșie, aranjață, alegantă, sobră și dichisită. Era împreună cu o femeie și doi copii.

Am simțit că-mi pierd ultimele picături de energie dar bărbatul care și-a adus familia lângă mine, mi-a comunicat că trebuie să plecăm. Am încercat să amân deplasarea dar am simțit nervozitatea celor din jur, așa că am pornit la drum, privind cu regret în urmă.

Drumul este lin dar devine aglomerat. Începe să plouă intens. Ne oprim pe margine și așteptăm. Cu coada ochiului o observ pe Ea. Trece în viteză pe lângă mine. Mă agit dar nimeni nu mă bagă în seamă. Noroc că se oprește ploaia și decidem să plecăm. Prind viteză, spre uimirea bărbatului care nu înțelegea ce se întâmplă. Am scăpat din letargie pentru că o căutam pe Ea.

Ajungem la Rânca și ne pregătim să urcăm pe Transalpina. Citesc mesaje și informații legate de tractări. Eu nu voi avea asemenea probleme pentru că am un scut motor metalic pentru Porsche, model Cayenne (9PA, 955), compatibil cu toate tipurile de motorizari. Acesta îmi protejeaza atât motorul cât și baia de ulei.

Continui să urc vertiginos dar bărbatul decide că e timpul pentru o pauză. Încerc să-l ademenesc dar nu se lasă înduplecat. Femeia și cei doi copii se joacă și privesc peisajul mirific. Bărbatul încearcă șă-mi șteargă lacrimile provocate de fulgii de nea care ne făcuseră o scurtă vizită. În timp ce este preocupat cu mine, îi observ privirea ațintită spre zona din spatele meu. Până să reacționez, bărbatul mă ia repede cu el, pornind spre vârf, ignorând strigătele propriei familii.

Încerc să descopăr ce s-a întâmplat și văd o femeie în roșu. Este clar, bărbatul a luat-o razna! Doar are familie.... Atât apuc să gândesc, că o văd pe Ea! Stă pe margine, iar doi copii strigă în timp ce mașina ce chinuie să rămână într-un echilibru fragil, având două roți în aer.

Bărbatul îi strigă doamnei în roșu să se linisteașcă și scoate  un cârlig de remorcare Porsche după care îmi cere ajutorul. Încercăm prin diverse manevre să o salvăm pe Ea și pe copii. Reușim!

Între timp se adună lumea în jur. Doamna în roșu aleargă și-și îmbrățisează copiii, apoi îi mulțumește bărbatului pentru ajutor, acesta fiind aplaudat și de cei din jur. Femeia și cei doi pitici sunt mândri de tatăl lor, deși eu am făcut treaba cea ma grea și importantă, dar nu contează, pentru că sunt alături de Ea, de dragostea mea, de un Audi roșu!

Asta este o poveste a vieții mele... Cum nu stiți cine sunt?  Eu sunt Porsche, mașina unei familii fericite!

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.