Marketingul - baza oricărei afaceri

La baza oricărei afaceri se află ideea

Nu cred că există persoane care să nu-și fi dorit vreodată să dețină propria lor afacere, adică să lucreze pentru ei. Mulți au avut curajul de a deveni antreprenori, unii au reușit, alții au eșuat. Cele mai multe eșecuri au apărut datorită lipsei de viziune, de anticipare de către antreprenor a afacerii.

Indiferent că afacerea este una de mare anvergură sau un simplu PFA, aceasta necesită o mare atenție în elaborarea strategiei de afaceri.

Pentru unii, bloggingul reprezintă o afacere. Deoarece este un mic start-up în afaceri, este clar că primul pas îl reprezintă alegerea numelui blogului și înregistrarea acestei mici afaceri ca PFA. Un blogger poate fi un antreprenor care lucrează singur sau poate colabora sau angaja personal în cazul în care blogul se dezvoltă și devine un site, o afacere online profitabilă.

Planul de afaceri

Pentru a fi bun antreprenor nu trebuie doar să fii bun specialist în domeniul în care se desfășoară activitatea firmei, ci să fii un bun manager, contabil, adică să fii specialist în marketing.

Un antreprenor, mai ales unul aflat la început trebuie să-și stabilească strategii si campanii de marketing eficiente.

După ce firma este înregistrată și corespunde din punct de vedere juridic și este autorizată, începe efectiv partea de strategie de afaceri. Lupta cu birocrația nu este nimic pe lângă problemele care mai rămân de rezolvat.

Orice afacere trebuie să aibă un plan de afaceri. moment în care avem nevoie de o consultanta in marketing, de un specialist în domeniu care să ne ofere cele mai eficiente metode online de tip SEO și Google ADS.

Рlanul dе afacеrі nu este ο dеscrіеrе fіnancіară ре următοrіі anі, ci rерrеzіntă рrοcеsul dе еlabοrarе şі răsрuns la întrеbărіlе fundamеntalе vіzând vііtοrul firmei/PFA într-un mοd structurat, реntru a stabіlі dіrеcţііlе vііtοarе dе succеs.

Planul de afaceri este organizat în secțiuni bine definite, cu pași concreți lehgați de stratеgіa firmei, рrοdusul oferit, рlanurіlе dе markеtіng și іnfοrmaţііlе fіnancіarе (atât cele necesare pentru demararea afacerii cât și cele legate de costuri, cheltuieli și beneficii).

Prin elaborarea unui plan de afaceri se concep dіrеcţііlе dе acţіunе, іnfοrmaţііlе şі bazеlе реntru rеalіzarеa unеі start-up eficient sau dacă compania este mai veche, un mod prin care să se realizeze scһіmbărі eficiente. Apelând la un specialist, dacă un plan de afaceri еstе bіnе rеalіzat, atіngе următοarеlе obiective:  atragеrеa іntеrеsuluі clienților реntru afacеrеa rеsреctіvă, gһіdarеa antreprenorului în οреrarеa afacеrіі, sprijin și soluții pentru mοtіvaţіa muncіі salarіaţіlοr.

Prin intermediul analizei SWOT, antreprenorul își evaluează firma descoperind punctele tari,  punctele slabe, oportunitățile de afaceri și amenințările ce pot apărea. Esența unui plan de afaceri se referă la: promovarea afacerii, marketingul, cunoașterea pieței existente, necesitatea elaborării unui plan și configurația planului de afaceri.

Managementul afacerii

Trebuie să existe o responsabilitate și atitudine față de efecte pentru că problemele sociale pot fi de asemenea ocazii de afaceri. Trebuie să existe o etică a responsabilității și a managementului. Un management bun nu este autoritar mai mult decât trebuie și se ocupă de angajați.

Conform unei teorii a managementului există doar o singură structura organizatorică ideală și o singură manieră potrivită de a conduce oamenii. Oamenii nu se dirijează și se conduc. Obiectivul este acela de a exploata calitățile specifice și cunoștințele fiecărui individ.

Managementul eficient se realizează prin obiective și autocontrol.  Alegerea oamenilor au ca principii anumite reguli și principii pentru care firma trebuie să fie bazată pe spiritul întreprinzător. Fiecare persoană are propriul rol în afacere, unii sunt inovatori, alții se ocupă de administrație sau alte sarcini și structuri specifice pentru resursele umane aferente firmei/PFA.

Mediul de piață are influență asupra implementării managementului marketingului.

Marketing prin publicitate

Orice afacere se bazează pe clienții care beneficiază de produsul oferit. În cazul blogurilor, a siturilor, a websiturilor, produsul îl reprezintă informația propagată în mediul online. Informația poate fi sub formă de articole, advertoriale, știri, recenzii, graphic design și multe altele.

Unele dintre aceste produse pe lângă faptul că oferă informații concrete despre anumite subiecte căutate de consumatorii online pot promova produse și/sau să aducă în atenția vizitatorilor ceea ce de fapt acestia caută.

Încrederea se câștigă în timp. Principiul marketingului se bazează pe publicitate, online sau ofline. Pentru  început, orice afacere este limitată, motiv pentru care este necesară apelarea la o agenție de publicitate.

Potențialii clienți trebuie să găsească cât mai ușor ceea ce-și doresc, cu ajutorul optimizării motoarele de căutare (SEO) și al Google Ads. Pe internet existăt peste 1.000 de miliarde de website-uri., iar clienții au nevoie să fie dirijați pentru a găsi rapid ceea ce caută, deci  în mediul online este nevoie de o campanie SEO reușită.

Unul dintre secretele SEO îl reprezintă numărul de cuvinte minim al unui articol, cuvintele cheie și publicitatea de pe rețelele de socializare care se pot învață doar în urma propriilor experiențe, din social media sau urmând cursuri de dezvoltare personală precum cele realizate prin curs intensiv de marketing și comunicare online,  în cadrul căruia se prezintă un mix între seminarii și workshop-uri, între sesiuni de teorie și practică, pe studii de caz concrete.

Cursurile de dezvoltare personală sunt benefice în orice perioadă, mai ales în cele în care timpul este alături de noi!

Caut butonul de refresh! - #AsteaAșaSeFac

Soarele zâmbește pentru că este o nouă zi. Liniștea străzii este întreruptă de un strigăt de bucurie. Un tânăr care-și aprinde țigara cu îndemânarea unui pistolar din Vestul Sălbatic se apropie de grupul prietenilor.

-          Hai că trebuie să vină și M.S.

-          L-ai sunat?

-          Da.

-          Uite autobuzul! Să mergem că nu știm când vine următorul. Sună-l pe M.S. și spune-i că ne vedem la Mall.

Cei cinci tineri aleargă spre stația unde tocmai oprise mijlocul de transport în comun. În timpul călătoriei care a durat peste 30 de minute, tinerii nu au fost stresați de privirile și vorbele celorlalți călători. Erau fericiți că imediat ce erau apostrofau de ei, acestia și coborau. Unul dintre ei strănută iar ceilalți zâmbesc:

-          Ai dormit descoperit, vezi dacă n-ai iubită!

Ajunși la destinație, coboară grăbiți și unul dintre ei privind în parcarea aproape goală, strigă:

- Hey M.S.!

Ceilalți tineri privesc în zona de unde alți trei tineri le fac cu mâna. Se grăbesc spre ei după care se înghesuie să intre în Mall.

M.S: merge în zona de alcool și verifică dozele de bere, la greutate și-și alege câteva care i se par mai grele. La fel studiază și ambalajele cu sandwich-uri, chiar desfăcând câteva dintre ele pentru a le verifica conținutul. Cele care trec cu bine testul sunt aruncate în coș, iar celelalte spre colțul raftului de prezentare.

Lumea din jur  se ferește din calea lor, iar magazinul pare să le aparțină. Își umplu repede coșurile și se îndreaptă spre casă. Fata de casa de marcat îi privește speriată dar privirea îi este ascunsă de mască pe care o avea pe față. Abia reusește să-și facă treaba înconjurată de cei opt tineri, împrăștiați ușor de intervenția gardianului. Fac chetă pentru a plăti produsele cumpărate.

Tinerii ies în parcare.

-          Greu am găsit o patiserie caldă! - spune unul dintre ei. Le-am verificat pe toate de era să renunț la cumpărătură!

-          Ai văzut cum se uită maimuța aia la noi?

-          Da... Cică să-mi pun mănuși! Dar, ce este iarnă sau patiseriile erau în frigider?

Tinerii râd iar unul dintre ei se enervează când telefonul îi cade pe jos. Îl ridică, îl șterge cu palma și-și sună iubita:

- Bună iubi, azi întârzii, sunt cu băieții la Mall. Vin mai târziu. Cum adică să stăm în casă? Crezi că sunt papagalul tău din colivie? Ce virus! Vorbim.

După ce-și termină convorbirea, tânărul ăși șterge dosul palmei de tricoul negru și începe să muște din sandwich și să bea bere. Tinerii se simt în largul lor.

Fata privește cu stupoare le știrile de la televizor. Suspină. Îi lipsește prietenul. Pentru o secundă i se pare că-l vede pe acesta la televizor, în izoletă. Tremură. Tresare. Ce gânduri negre. Ia telefonul și-și apelează iubitul. Nu răspunde. Sună pe prietenul acestuia dar intră mesageria vocală. O apucă frica și spaima. Reia apelul către prietenul ei, dar nimic. După zece minute apelează un alt prieten... Nimic. Îl va suna pe M.S.. Nu știa cum îl cheamă în realitate, doar atât aflase că-l porecliseră M.S. - Moarte Sigură dar nu știa de ce, probabil pentru că avea succes la fete....

Tănărul se ridică încet din pat. Toți din jurul său sunt legați la diferite aparate. Pare amețit, dar după ce o persoană costumată ca un vizitator de pe altă planetă părăsește încăperea, acesta se ridică încet, își scoate conexiunile de la aparatul care piuie și se deplasează spre ușă. Privește în jur și toate persoanele i se par cunoscute, ca într-un remember al vieții. Iese din salon și se deplasează încet.

Pe crăpătura unei uși îl vede pe M.S., întins în pat și resuscitat de mai multe asistente sub îndrumarea unui doctor. Închide ochii, se scutură și merge mai departe. În altă cameră își vede bunicul care pare într-o altă lume. Zâmbește fericit, dar lângă el, bunica suspină.

Jos, la recepție o vede în mulțime pe prietena lui. O asistentă se apropie de ea și-i spune ceva. Tănărul citește pe buze:

-          Sunteți contact al unei persoane infestate. Rezultatele testului le avem în câteva ore. O să stați în carantină...

Uneori uităm să fim atenți cu noi și prin comportamentul nostru influențăm existența și viața celor din jurul nostru. Uneori, un gest oricât de mic poate salva o situație sau chiar o viață.

Respectă viața, normele și principiile de viață. Astăzi se poate comunica și virtual, omul poate renunța la petreceri și să redescopere bucuria studiului sau să-și găsească acel timp pentru sine, de care poate nu a avut parte  de mult timp.

Refresh. Păcat că nu este valabil în orice moment din viață.

Tănărul se trezește și privește pe fereastră. Soarele zâmbește. Se ridică din pat și se îmbracă. Iese încet din casă și face câțiva pași până la magazinl din colț de unde-și cumpără cele necesare. Așteaptă la o distanța apreciabilă ca cei din fața lui să termine cu plata produselor achiziționate. Plătește cu cardul și aleargă spre casă.

Părinții lui erau plecați la țară. Se oprește la blocul unde stau bunicii săi. Îi sună la telefon. Acestia ies la geam, întind o sfoară și el le pune o parte din produsele cumpărate într-o pungă legată de sfoară. Așteaptă ca punga să dispară pe geam, le face cu mâna și pleacă.

Intră în casă, își schimbă înclțămintea  și se duce în baie. Se spală temeinic pe mâini și se schimbă de haine. Își ia telefonul și-l dezinfectează. O sună pe prietena lui apoi se așează comod în pat, pornește laptopul și începe o petrecere virtuală cu prietenii săi.

M.S. este ca de obicei omul ideilor și al propunerilor benefice, nu degeaba a fost poreclit Mare Suflet!

Ghidului cumpărătorului în vremurile Corona: #AsteaAșaSeFac

1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Terapia prin cristale

Terapie sau superstiție?

Mulți dintre noi avem superstiții. Poate nu sunt doar idei preconcepute și ne dăm seama că anumite obiecte sunt chiar talismane ale vieții.

De când eram copil îmi doream să reusesc în toate și să am noroc. Bunica m-a încurajat și mi-a oferit obiectul care alunga răul și ghinionul din viața mea. Mi-a dat un cățel de usturoi pe care-l purtam în buzunar. Am prins încredere și-mi atingeam anumite țeluri chiar și atunci când nu mă așteptam.

Anii au trecut, am crescut dar nu reuseam să-mi găsesc sufletul pereche. Văzând că usturoiul nu mă ajută, am început să studiez astrologia și zodiacul. Până să aflu ce și cum se aplică în cazul meu, m-am căsătorit iar soția mea m-a ajutat să descopăr pietrele prețioase și semiprețioase care-mi îndrumă pașii în viață.

Nu pot spune că totul ține pur și simplu de anumite cristale sau pietre, dar parcă totul merge mai bine....

Apropo, cu fiecare ocazie, ofer celor dragi câte o bijuterie, un cristal, pentru că le inspiră energie pozitivă.

Fiecare zodie are propriile cristale care au caracteristici și proprietățile terapeutice benefice. Eu sunt “rac” în zodiac și totuși nu mă deplasez în spate, fiind uneori chiar cu un pas înaintea celorlalți.

Pentru a afla efectele teraputice ale cristalelor, se pot identifica talismanele specifice fiecărei zodii și purtându-le, ne putem da seama singuri, de puterea și influența lor pentru protecție, prosperitate, dragoste și terapie.

Cristale pentru zodia racului

Zodia Rac este specifică persoanelor care acordă o atenție deosebită familiei, prietenilor. Zodia Racului este guvernată de Lună, motiv pentru care eu sunt mult mai activ seara, nu ziua...

Cristalele și pietrele semiprețioase specifice zodiei mele sunt: Cuart roz, Jad, Piatra lunii, Ametist, Howlit. Era normal ca Piatra Lunii să fie talismanul racului!

Ametistul este considerat a fi cea mai frumoasă dintre varietățile de cuarț și a fost cunoscut în vechime de egiptenii antici, de romani și etrusci.

Denumirea provine din grecescul amethystos, care se traduce “împotriva beției”. Această denumire apaține perioadei Evului Mediu, când cei care beau din cupe de ametist, nu se îmbătau. Ametistul mai este cunoscut și sub denumirea de “piatră episcopală”, fiind și un simbol al iubirii.

Culoarea acestei pietre este de un violet deschis până la violet închis, ori roșu – violet, transparent, translucid și având un luciu sticlos. Cristalele din ametist s-au montat în bijuterii ale coroanelor regale, precum sceptrul Ecaterinei cea Mare ți sceptrul coroanei imperiale britanice. Chiar și în tezaurul Vaticanului este păstrat un inel cu ametist al Papei.

Se spune că cel care poartă la el ametist este ferit de vrăji și de magie neagră. Această piatră semiprețioasă întărește voința, echilibrează metabolismul, tratează insomniile și nevralgiile.

Jadul este o piatră semipreţioasă compusă din silicat natural de aluminiu, amestecat cu calciu combinat cu magneziu, având culoarea albă-verzuie pâna la nuanțele de verde închis cu luciu sticlos.

Cristalul de jad este o piatră specifică liniştii şi a păcii interioare. Jadul are un puternic rol curativ, benefic pentru inimă, rinichi, plămâni  şi sistemul nervos.

Într-adevăr, aceste cristale au efect asupra mea. Chiar dacă adesea sunt stressat, nervozitatea dispare ca prin farmec și astfel sănătatea mea nu are de suferit!

Efectele terapeutice ale cristalelor

Cristaloterapia sau terapia cu pietre preţioase nu înlocuieşte medicina tradiţională, ci ajută ca tratamentul să fie mai eficient. Mulţi bolnavi se vindecă datorită încrederii pe care o au în eficienţa tratamentului cu cristale.

Studiile au demonstrat că un cristal bine tăiat poate să concentreze curgerea particulelor încărcate energetic. Vindecarea durează mult mai puţin dacă oamenii își folosesc puterea minţii, moment în care cristaloterapia este de mare ajutor.

Pietrele preţioase pot fi folosite ca tratament pentru alungarea stresului şi a afecţiunilor sistemului circulator sau digestiv.

Conform specialiștilor în medicina alternativă, opt pietre preţioase au efect terapeutic important: rubinul, perlele, coralii, smaraldul, piatra lunii, diamantul, safirul și cristalul ochi de pisică.

Aceste pietre prețioase și semiprețiaose au puteri magice care se concretizează prin strălucirea și culoarea acestora. Pietrele preţioase galbene tratează afecţiunile rinichilor, iar cele portocalii sunt recomandate în tratarea virozelor sau a artritelor, pentru că îndepărtează durerile şi induc o stare de calm.

Curiozități despre bijuterii

Bijuteriile precum  și alte obiecte decorative prețioase datează din cele mai vechi timpuri, de fapt din perioada  apariției oamenilor.

Tradiția de a oferi un inel de logodna prețios a fost introdusă de Maximilian al Austriei, în anul 1477. El și-a dat propriul inel, primei sale soții: Maria de Burgundia.

Cel mai mare diamante care a fost găsit până în prezent este “Cullinan”. Acesta cântărește  aproximativ 1300 kilograme.

De-a lungul istoriei, bijuteriile au trecut prin multe schimbări impuse atât de ridicarea cât și de decăderea unor civilizații, respectiv schimbări ale stilului specific de  modă. Unele dintre cele mai notabile stiluri de modă care au afectat producția de bijuterii sunt  stilurile: Victorian, Art Deco, Romantism, Art Nouveau, Renascentist.

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.

Bătrânul și nepotul - o lecție de viață - #AsteaAșaSeFac

Bătrânul își aranjează scăunelul și-și întinde picioarele confortabil. Își pune momeala în cârligul undiței pe care o lansează în râu. Privește atent în jur și aude un foșnet. Este nepoțelul său, căruia îi face semn să stea pe bușteanul de lângă el. Acesta se conformează. Stă cuminte câteva secunde apoi își întreabă bunicul:

-          De când îți place să pescuiești?

-          De câțiva zeci de ani... De când am început să constat că viața este mult mai importantă decât timpul care trece repede.

-          Și cum ai descoperit acest lucru?

-          Stând acasă.

-          Adică ai meditat?

-          Da. În urmă cu zeci de ani, tânăr fiind îmi plăcea să petrec, să muncesc, să alerg în urma timpului și niciodată nu am avut efectiv clipele mele de relaxare.

-          Și atunci cum de ai stat acasă?

-          Mulți oameni aveau nevoie de timp pentru ei dar niciodată nu-și făceau. Atunci a venit ca din senin o calamitate care a pus oamenii pe gânduri.

-          A fost un război? Nu știu de vreun război...

-          A fost doar un război psihologic. Fiecare se lupta cu el însuși.

-          Nu înțeleg?

-          În acel război nu puteai să ai încredere în nimeni. Poate cel mai bun prieten al tău îți putea aduce o mare suferință, fără să știe, inconștient.

-          Cum așa?

-          A apărut un virus care s-a extins cu rapiditate în toată lumea.

-          Ca cel de la calculatoare, pe internet?

-          Da, dar ataca oamenii. Mulți au murit atunci.

-          Dar ce boală a provocat?

-          Cauzele extinderii epidemiei au fost neglijența, neînțelegerea, aroganța....

-          Dar cum s-a extins epidemia?

-          Prin contactul cu alte persoane. Prin strănut, tuse și mai ales prin gesturi și manifestări care demonstrau lipsa celor 7 ani de acasă a unor persoane.

-          Cam greu de înțeles....

-          Uite, eu arunc o piatră în râu și se fac valuri, la fel, un om infectat a extins virusul precum se deplasează aceste valuri.

-          Înțeleg, dar puteau fugi oamenii de virus!

-          Așa este, dar i-a cuprins panica. Vezi, făcând acele valuri, peștele s-a panicat și a fugit direct spre undița mea.

-          Și care a fost soluția cu epidemia?

-          Oamenii trebuiau să stea acasă, izolați, astfel încât virusul se plictisea și pleca, neavând timpul necesar de a înmulți numărul victimelor.

-          Era bine așa. Să stai acasă, în vacanță!

-          Dar unele persoane nu au respectat solicitările autorităților. Au mers la petreceri, la plimbare, socializare, lume multă. Unii și-au vizitat bunicii care au fost bucuroși de vizita nepoților și au luat contact cu virusul care era doar purtat de ei. Bătrânii au fost cei mai afectați de boală la început, apoi virusul a doborât persoane de toate vârstele. Nu a ținut cont de celebritatea sau de puterea financiară a oamenilor.

-          De ce nu au stat acasă?

-          Pentru că aveau nevoie de anumite lucruri. Trebuiau să-și facă cumpărături dar nu erau nevoiți să plece cu transportul în comun sau la distanțe mari pentru că existau magazine la aproape fiecare colț de stradă. Așa îi ajutau și pe comercianții locali. În magazine trebuiau să intre persoane puține, să stea la o distanță de minim un metru unul față de celălalt și nu trebuiau răvășite produsele ambalate ci doar ales ceea ce se cumpăra și era strict necesar. Produsele neambalate trebuiau luate prin folosirea mănușilor de naylon, aflate lângă zona unde erau expuse aceste produse. Era important ca plata să se facă cu cardul pentru că banii cash puteau fi o altă sursă de infecție.

-          Lucruri normale. Dar dacă totuși  luai virusul?

-          Aveai grijă de igiena persoanlă, așa cum ai fost învățat din fragedă copilărie. Spăalatul pe mâini cu apă și săpun, cel puțin 20 de secunde, prin frecarea mâinilor, apoi cele specifice acelor vremuri: dezinfectarea telefonului, a clanțelor de la uși....

-          Și oamenii au respectat?

-          Nu toți. Unii chiar și-au închiriat animale de companie pentru a putea ieși să-i plimbe. Alții mergeau în fiecare zi la cupărături masive deși produsele alimentare de bază se găseau în cantități suficiente. Dintre acestia, cei care nu au murit de gripă, au avut intoxicație alimentară de la mâncarea care expirase în cămara lor.

-          Tu bunicule, ce ai făcut?

-          Am stat în casă și am studiat, am învățat. În acea perioadă s-au conceput multe invenții pentru umanitate, pe care tu astăzi le consideri normale.

-          Interesant - spuse micuțul în timp ce privea cum bunicul scotea undița din apă pentru că tocmai prinsese un pește mare.

-          Dorința de a aduna multe, de a fi hapsân poate distruge echilibrul naturii. Eu am aruncat pâine în apă ca să hrănesc peștii, iar peștele acesta a vrut mai mult și astfel a căzut în capcana mea și a fost prins. La fel a acționat și virusul, care a făcut o selecție naturală putem zice.

-          Da... Tristă poveste, bunicule.

-          Nu chiar. Oamenii și-au dat seama ce înseamnă fericirea. Ei erau nefericiți până au descoperit micile plăceri obișnuite ale vieții: cerul albastru, natura, florile multicolore, dragostea pentru familie, grija pentru cei din jurul lor.

-          Da. Bine că totul a trecut . Oamenii sunt mai responsabili, nu?

-          Unii da, alții nu. Eu încă păstrez ca semn de carte “Ghidul cumpărătorului de în vremurile de Corona” ca să nu uit trecutul, ca să trăiesc prezentul și să-mi asigur un viitor mai liniștit. Pescuitul te ajută să gândești, să vezi totul fără presiunea timpului care trece. Orice rău care apare, ne întărește și ne învață să evităm anumite greșeli, care țin doar de noi, de firea noastră!

Nepotul stă gânditor și privește în zare. Oare ce provocări ne va mai oferi viața?


PS: #AsteaAșaSeFac

Ghidului cumpărătorului în vremurile Corona

1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Nostalgia mării

Amintirile mă cuceresc... Fără să vreau îmi rememorez o parte din viață și descopăr că ceea ce mă făcea nefericit în trecut acum reprezintă de fapt o fericire pierdută!

De mic copil mi-a plăcut să călătoresc. Părinții mei mă duceau în fiecare zi când erau liberi, în excursie prin pădurile din jurul Brașovului.

Îmi aduc aminte cu nostalgie de prima mea vacanță de la mare. Eram în vacanță după finalizarea clasei întâi, iar părinții au cumpărat bilete pentru un concediu pe malul litoralului românesc, ca să am și eu ce povesti la începutul noului an școlar, colegilor și învățătoarei.

Când am revenit la școală, în  prima zi, învățătoarea ne-a întrebat cum ne-am petrecut vacanța de vară, eu am rostit fericit cele patru cuvinte magice la care mă gândisem mult timp: „am fost la mare”, după care am considerat că subiectul s-a epuizat și m-am așezat cuminte în bancă.

Revenind la prima mea vacanța din cariera de elev, urmată de călătoria la mare, îmi aduc aminte de nerăbdarea care mă stăpânea. Așteptam plecarea deși eram conștient că această călătorie aducea în mod automat și apropierea unui nefericit sfârșit de vacanță.

În fiecare zi întrebam când plecăm, atât pe părinții mei cât și pe bunica mea (pe care o alintam Mamaia, deși ea nu avea mare și/sau plajă). Conform raționamentului meu logic, ca să plecăm, părinții mei trebuiau să fie în concediu.

În ziua în care am auzit că ei urmau să rămână acasă, de a doua zi, am devenit agitat.

Instantaneu, mi-am adus aminte de cuvintele părinților adresate mie ziua în care mă anunțaseră de viitoarea noastră aventură la mare:

-      O să călătorim noaptea că drumul este lung și putem dormi în tren! - mi-a spus tata.

Deci, era logic și mai mult decât clar că urma să plecăm în seara respectivă, așa că m-am pregătit temeinic și cum s-a lăsat întunericul, m-am dus în dormitorul părinților și am tras-o de păr pe mama, care a țipat încet, uitându-se uimită la mine. Eu extrem de serios am întrebat-o:

-          Nu plecăm la mare?

-         Nu în seara asta... - au fost cuvintele ei care m-au întristat.

Pănă la urmă, părinții mei s-au decis să plecăm cu două zile mai repede, găsind un loc de cazare, pentru început, la o pensiune. Când am văzut că se pregătesc bagajele m-am bucurat și făceam multă gălăgie de parcă eram într-o clasă de elevi rămași fără profesori. În toiul pregătirilor, a sunat telefonul fix și am răspuns încet fără să mă audă cineva:

- Nu este nimeni acasă, suntem plecați la mare! - am spus pe un ton serios după care  am pus receptorul în furcă.

De fapt, îmi era frică că suna prietena mamei cu care vorbea ea extrem de mult și puteam risca pierderea trenului.

După ora prânzului am fost trimis la culcare ca să fiu odihnit pentru călătorie. N-am putut dormi, iar la televizor nu era nimic... nici emisiune, nici televizor, că era înainte de anul 1989.

Seara am plecat cu autobuzul și tata se plângea că i se lungesc mâinile de la atâtea valize. Avea doar două, dar mari! Eu aveam un rucsac în care era cățelușul meu de pluș, de care nu m-am despărțit niciodată, pentru că cățelușul meu de la bloc!

Noaptea a fost lungă și nu prea vedeam nimic pe geam, dar eram acompaniat de sforăiturile celor din jur. Pe la ora cinci dimineața, am ațipit și o femeie din compartiment a strigat trezindu-mă:

- Uite marea!

Am ajuns cu greu la pensiune iar camera nu era pregătită, așa că ne-am plimbat pe plajă și am cumpărat un purceluș gonflabil. Revenind la pensiune, o femeie în halat albastru se uita urât la noi. La început am crezut că este vânzătoarea de la alimentară dar apoi am aflat că era gazda noastră:

-   Aveți și copil. Plătiți un pat suplimentar - spunea ea în timp ce se uita la cățelușul meu de pluș.

-     Auzi tati, să nu spunem că ne-am luat și purceluș, că poate ne pune să mai plătim un pat - am soptit eu tatălui meu.

Ajunși pe plajă, m-am jucat cu nisipul și ne-am apropiat de apă. Înainte de a mă atinge valul, m-am retras.

-     Hai în apă. E ca la bazin! - îmi spune mama

-      Nu.... Eu nu intru, că nu-i văd capătul - spun hotărât.

Între timp, pe lângă noi trece un fotograf:

- Nu dați banii pe proștii, faceți poze la copii! - și noi l-am ascultat. Am făcut o poză color și tata și-a cumpărat o bere, bucuros că nu-l vede și nu-i face reproșuri Mamaia, adică bunica nu stațiunea!

În zilele următoare ne-am mutat la hotelul unde aveam rezervată cazarea. Acolo mi-am făcut o prietenă, o liftieră blondă. Când plecam la plimbare, le spuneam părinților să luăm liftul unde era „tanti cea frumoasă”. Tata nu s-a lăsat până nu i-a spus frumoasei doamne că eu o plac... La vârsta aceea, m-am rușinat dar a doua zi am primit o bombonică de la tanti cea blondă... Atunci mi-am propus să revin peste ani când voi fi mare, atât pe plajă, la mare, la tanti, la hotel, la distracție....

Am stat la soare zilnic, până mama s-a ars ca un rac și ne-am retras la umbră pentru plimbări. Am înțeles că înghețata este bună la arsuri și am consumat în cantitate mare, după care am făcut o vizită la spital pentru că aveam amigdalită.

Ziua ne plimbam cu trenulețul prin stațiune, după care mergeam prin Satul De Vacanță unde mă fascinau masinuțele electrice. În fiecare seară mergeam la cinematograful în aer liber sau la teatrul de vară, la spectacol.

Am fost și  în Constanța, la Delfinariu, la Acvariu, am văzut Farul și Cazinoul. M-am gândit că atunci când voi fi mare, voi reveni să mă îmbogățesc la ruletă....

  

Anii au trecut. Am crescut și mi-am respectat promisiunile. Mai puțin una.... În fiecare an merg alături de familia mea la mare. Soția mea adoră marea și plaja eu berea și bălăceala. Acum este mult mai ușor de ajuns la mare, chiar dacă distanța din Brașov spre litoralul românesc a rămas același și drumul este mult mai aglomerat. Când mergem pe Autostrada Soarelui, spre litoralul românesc, în mod instantaneu, soția mea fredonează “Mă întorc la tine, mare albastră”.

În copilărie aveam probleme ca să găsim o cazare litoral ideală în perioada mult dorită și care să corespundă în totalitate cerințelor noastre. În prezent este extrem de ușor să facem rezervări online și să alegem pachetul de vacanță dorit.

La începutul fiecărui an, în momentul când la servici mi se cere să-mi programez concediul, după ce mă sfătuiesc cu soția mea, ne facem rezervare la mare și apoi ne bifâm perioada de concediu.

Mie îmi place Mamaia. Este stațiunea care-mi readuce în memorie trecutul dar în același timp observ evoluția pozitivă a serviciilor pe care le oferă.

Anul trecut, doar printr-un singur clic pe cazare Mamaia am găsit mai multe oportunități. Am ales un hotel de patru stele, cu mic dejun inclus, în apropierea plajei și la o aruncătură de băț de Constanța.

Programul nostru este unul obișnuit. După servirea micului dejun, mergem la plajă, facem baie, ne bronzăm și servesc o blondă. Este vorba de bere!

Aproape de prânz, ne ridicăm agale și ne plimbăm pe faleză spre Constanța mergem de la Cazino spre Comandamentul Marinei, fostul hotel Carol, se află Farul Genovez. Un loc plin de istorie care însă nu are altă legătură, decât numele, cu genovezii. Farul are o înălțime de 16 metri  și o formă octogonală, fiind construit din blocuri de piatră naturală, având în compoziția amestecului de material, pe lângă var și nisip, ceva specific mării: scoica. Acest far se remarca de la o distanță de 5 km din largul mării.

Apoi ne oprim la unul dintre restaurantele din zonă unde servim masa, pe terasă, la umbra unui copac. Apoi trebuie să facem sport, adică să continuăm cu câțiva pași care să ne ajute la sănătate.

În timpul plimbărilor prin Piața Ovidiu, nu putem rata Edificiul Roman cu Mozaic, frescă a secolului al IV-lea. Aceasta se află lângă Muzeul de Istorie Națională și Arheologie și edificiul este simbolul Imperiului Roman, reprezentând atât o punte între port și orașul antic, cât și între negustorii din trecut  și cei din prezent.

Îmi place să trecem prin port, mai ales dacă putem istoria emblema navigației românești, reprezentată de bricul Mircea.

Seara după cină, ne plimbăm prin stațiune și admirăm Apusul și așteptăm o nouă zi...

Niciodată nu mă îngraș în perioada de concediu, pentru că mă relaxez și-mi dozez energia și puterea în funcție de dorință, cunoaștere...

Două lucruri regret de fiecare dată: Cazinoul nu este funcțional și nu pot juca la ruletă, iar liftiera blondă...nu este.... dar o am pe soția mea!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog Spring 2020.