Cu țigla la locul ei....

Săptămâna trecută am fost plecat într-un fel de vacanță. De fapt fusese o delegație, ceva mai relaxant. Deși a fost perfect pe acolo, m-am bucurat enorm când am pornit spre casă.

După ce am petrecut ultimele clipe, plăcute, savurând fiecare după propria-i dorință câte ceva dulce sau amar, am alergat efectiv după tren, căci timpul zburase deşi nu mă aflam în avion!

Am reușit să-l prind în ultimul moment. Trenul. Fiind obosit, am adormit instantaneu. Noroc că a fost agitație în tren și am reușit să cobor la destinație, unde am fost orbit, din prima clipă, de razele soarelui..

Ajungând acasă, mă grăbesc să urc scările pentru a face o baie și să mă odihnesc după această călătorie. Ajung la etajul unde am apartamentul și deodată mă opresc brusc. În fața ușii era un alt preș. Mă uit în stânga, în dreapta dar ușile vecinilor mi se par cunoscute. Mă uit pe numărul de pe ușă și constat că este locuința mea. Probabil a schimbat soția mea covorașul.

Deschid ușa și pătrund grăbit în bucătărie. Mă opresc în prag. Un covor roșu mă întâmpina... de parcă eram o vedetă de cinema. Îmi arunc privirea spre cafetieră și constat că este cea pe care o știam. Este locuința noastră!

Îmi pun repede de o cafea, iar apoi merg în dormitor prin holul întunecat. Mă împiedic de ceva, în beznă. Ceva nu este în regulă... de obicei auzeam strigătele copiilor alături de ciripitul păsărelelor, orbit de lumina soarelui care pătrundea printre jaluzele transparente. Duc mâna la întrerupător și aprind lumina. Atunci observ jaluzelele noi care acopereau fereastra. Probabil a găsit o promotie la VELUX  și a reușit să le schimbe pe cele vechi și uzate. 

Este clar că soția mea a lucrat în timp ce eu fusesem plecat. Pentru a-i demonstra dragostea pe care i-o port, trebuie să mă învrednicesc și eu, să văd cum rezolv cu țiglele de pe acoperis . Noi stăm la ultimul etaj și deținem o parte din mansardă. Șiglele o cam iau razna, iar lemnul pe care l-am pus pe podea se udă de la ploaie. Noroc că am pus niște ghiveci cu flori, să aibă ele bucuria ploilor....

Soția mea urma să plece a doua zi în vizită la rudele ei din Ardeal, împreună cu copilașii, iar eu puteam să fac câte ceva.

Înaintea plecării ei,  am purtat discuții normale, chiar banale, dar gândul meu era departe, iar ochii fixați pe aplicația de la VELUX numită aplicația MyDaylight VELUX  descărcate prin AppStore și Google Play.

 După ce m-am organizat, m-am prefăcut a fi exact cum eram înainte: treceam pe lângă anumite treburi de făcut și nu le observam..... Acum era pe termen scurt, nepăsarea și neobservarea, doar până revenea ea....

A doua zi mi-am luat liber de la servici și cu ajutorul a doi prieteni am înlocuit vechile țigle de pe acoperis. Obosiți și stresați de răul de înălțime, ne-am apucat de treabă, iar la sfârșit am consumat licori bahice care ne-au produs o stare de satisfacție, întărită de reușita noastră în domeniul renovării acoperișului.

Seara am adormit fericit. Mă simţeam împlinit, abia aşteptam să fiu lăudat, aşa cum eu nu făcusem cu ea, cu zi înainte! Dar poate nu-i place culoarea …. Dacă este nevoie, le vopsesc! Tot mi-a rămas vopsea de la pereții mansardei.

Dimineața m-am trezit obosit, lângă un plici de muște, aflat în mâna soțieiAbia revenise acasă și.... fericit, constat că nu vroia să mă bată, doar să alunge muștele care-mi dădeau târcoale!

Doar am fost băiat bun, harnic, care vede problemele și le rezolvă! Încet dar sigur, pas cu pas…. dacă nu are ghinion, să nu le observe!

Acum sunt fericit că am toate ţiglele, atât pe acoperiș cât şi ...în cap!