Mă trezesc cu o durere cumplită
de gât, de ceafă... de parcă aș fi mâncarea de ieri, de la prânz! Se pare că am
răcit, deci trec pe pastile.
Ziua este una groaznică, în
care fiecare cuvânt scos sau auzit îmi provoacă rezonanță în creier. Cel mai
bucuros sunt în momentul plecării spre casă unde voi trece direct la o pauză de
somn.
Renunț la servirea mesei și
stau cu ochii în tavan încercând să adorm. După câteva minute așipesc dar mă
trezesc în câteva secunde. Timpul trece și iar se face dimineață. Durerea
persistă și decid să-mi fac programare la doctor.
După încă o zi chinuitoare la
servici, mă prezint la cabinetul medical unde doctorul mă privește ca pe un
extraterestru și mă pune să scot limba. Nu-mi este greu pentru că începuse să
mă stresseze, dar când îmi introduce un instrument pe gură am senzații ciudate
și asistenta se sperie.
Doctorul îmi recomandă să fac
unele analize și tomograf. Nu-mi place dar nu am ce face. Mă prezint la
tomograf unde stau ca într-o cutie câteva ore dar, răspunsul cercetării este
unul pozitiv: nu am nimic. Plec acasă simțindu-mă mult mai bine.
A doua zi mă prezint la
analizele medicale, la recoltare de sânge cu aceleași dureri ca în zilele
precedente, amplificate și de zgomotele de la vecinii care-și reconstruiesc
locuința. Merg la servici și ziua trece
cu greu. Ajuns acasă, obosit și stresat mă duc la culcare, în altă cameră
pentru a scăpa de gălăgia din vecini.
Dimineața sunt sănătos tun!
Îmi verific ceafa, capul... sunt la locul lor și în stare perfectă. Renunț la
pastilele de răceală. Fericit mă pregătesc de servici și-mi aranjez paturile,
cel din noaptea trecută și cel obișnuit, unde găsesc sub pernă un obiect
abandonat de micuțíi vizitatori din urmă cu câteva zile, o popică... Mă asez în
pat și simt durerea apăsătoare a obiectului...
Seara reusesc să ajung la
doctor și conform principiului când ajungi în locul potrivit pentru eliminarea
problemelor, durerea dispare, aștept fericit să văd reacția medicului:
-
Mă simt
bine. Cred că am depistat cauza.
-
Se
vede în analize..... Sunteți stressat?
-
Da și
uneori nu pot raționaliza de oboseală.
-
Consumați
carne?
-
Normal.
-
De care?
-
De porc.
-
Vă recomand
carnea slabă: pește și curcan.
-
Da...
-
Consumați
legume?
-
Mai puțin.
-
Fructe?
-
O dată pe
săptămână.
-
Vă recomand consumul zilnic de legume și fructe.
În special citrice, avocado și cele
de sezon, mure și afine. Să luați cinci mese pe zi, mai puțin consistente dar
mai dese.
-
Ce s-a întîmplat? E grav? – întreb privindu-l
încruntat.
-
Aveți
lipsă de vitamine B.
-
Da..
– spun neconvins. Eu mănânc la ora 12.00 și seara la 21.00….
-
Trebuie mese
regulate. Indiferent de ora
când se servește prima masă, ultima trebuie să se încheie la maxim opt ore după
aceasta, pentru că corpul are nevoie de alte opt ore pentru digestie, inaintea
celorlalte opt ore de somn. Simțiti furnicături?
-
La mâini. Când nu simt amorțeală, uneori mă furnică, de
parcă aș fi atacat de insecte.
-
Trebuie să
aveți grijă că sunt simptome pentru boli de inimă. Simțiți arsuri în gât?
-
Da…
totuși… des…după ce mănânc.
-
Vă
recomand să alegeți un stil de viață mai sănătos. Pentru început, pentru
reglemenatrea organismului folosiți vitamina B12. Pentru producerea celulelor roșii din sânge, este nevoie
ca în corpul uman să se asimileze
vitamina B12.
-
Sunt
pastile, nu?
-
Da. Trebuie
ținut cont de faptul că vitamina B12 nu este medicament, nu vindecă boli, doar
tratează lipsurile din organism.
-
Îmi
dați rețetă? Unde se găsesc?
-
În
prezent a apărut un supliment cu vitamina B12 ANKERMANN Vital care reduce oboseala, îmbunătățește calitatea somnului, reducând stările de
neliniște. Acest produs este fabricat în Germania de Worwag Pharma care le
comercializează și în România, printr-un lanț impresionant de farmacii. Acest
produs nu necesită prescripție medicală deoarece este un supliment de vitamine.
-
Am înțeles….
După ce-mi notez denumirea
suplimentului minune o pornesc gînditor spre casă. Este bine să fii prevăzător,
chiar dacă probleme inițială era una de domeniul trecutului. Uneori printr-o
prostie, facem pași mari spre binele nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu