Vreau lapte dar nu știu să spun....

Mă grăbesc ca să nu întărzii. Ajung cu câteva minute înainte ca Ana să plece. Se afla deja la ușă și-mi spune:

-          Te descurci trei ore cu puiul meu? Acum doarme.

-          Da! Sunt om mare. Distrează-te cu Andrei.

-          Bine. Mulțumesc. Îți rămân recunoscătoare.

-          Da...

Ana își ia fiul și pleacă la o festivitatea școlară. Eu intru tiptil în cameră și arunc o privire scurtă. Liniște. Mă îndrept spre bucătărie să savurez o cafea. În timp ce urmăresc cafeaua, aud un zgomot. Mă uit în jur, la televizorul care tace și apoi îmi dau seama că am un bebeluș în grijă. Alerg spre el și mă împiedic de o jucărie, căzând și lovind cu capul, geamul de la ușă. Nu s-a spart. Nici capul, nici geamul, dar plânge bebelușul.

Mă apropii de el și-i zâmbesc ca și în alte zile când l-am vizitat. Tace apoi izbucnește și mai tare. Încep să fac figuri, să mă strâmb. Râde câteva momente apoi continuă concertul. Îl iau în brațe. Nu este ud, deci mă pot juca cu el. Continuă cu plânsetele și aud un fluierat. Era cafeaua care se vărsa pe aragaz. Alergăm, bebelușul și eu, lipiți unul de altul și oprim focul dar dezastrul negru ocupase deja zona...

Bebelușul râde apoi continuă cu plănsul și-și îndreaptă gura spre pieptul meu. Aha! Îi este foame. Dar ce mănâncă? Oare vrea pâine? Îi dau un colț din pâinea de pe masă și aceasta zboară din mâna bebelușului fix pe zațul cafelei.

Deschid dulapul din bucătărie. Descopăr minunea care mă poate salva: lapte praf Topfer. Bebelușul vede cutia și întinde mâna. E clar că este un produs recomandat de bebe! Arunc o privire asupra informațiilor pentru a afla modul de preparare și descopăr că îngredientul este organic, bio și conține acizi grași și probiotice, ajutând la dezvoltarea copilului. Este în regulă. De la atâta studiu de piață, bebelușul ațipește. Îl țin în brațe și caut în continuare, pe internet date despre lapte.

Găsesc informația că produsul se află în topul celor mai bune formule de lapte praf, fiind cel mai căutat din România. Așa este, că și eu l-am căutat! Când mă uit mai atent, găsesc și un biberon cu lapte, fix în momentul când bebelușul dă semne de activare a plânsului. Îi poziționez biberonul în gură și el începe să savureze produsul și să beneficieze de nutriția echilibrată oferită, care-l ajută să crească.

Ce mă fac dacă crește și mama lui nu-l mai recunoaște, așa cum am pățit eu! De fapt la mine a fost vorba, că am căzut în noroi și fiind murdar, era normal să fiu de nerecunoscut.

În câteva clipe, bebelușul termină conținutul biberonului și adoarme. Îl repoziționez în pătuțul său și pregătesc încă o porție de lapte praf Topfer kinder ca să avem în cazul unei noi treziri....

După ce termin prepararea laptelui, renunț la cafea și mă retrag în fotoliu lângă pătuț și privesc în zare... adorm.

Mă trezește un zgomot ciudat. Îmi arunc privirea spre pătuț unde-mi zâmbea un căpșor, în timp ce pe ușa camerei apare Ana cu Andrei:

-          Cum a fost? A durat mai mult... V-ați descurcat? Văd că nu a băut laptele! - spune privind la biberonul din mâna mea.

-          Ba da... Am preparat eu încă o serie... că nu se știe. Cu așa lapte, avem liniște! - spun eu fericit.

-          Dacă bei și tu, crești mare - îmi spune Andrei, arătând spre biberon.

-          Bravo! Te poți însura! - mă laudă Ana. Mă perpeleam că cine știe ce greu îți este....