Între vis și realitate

Mâna se apropie încet, dar sigur de mine... Văd o seringă care se face tot mai mare... Mă sperii și tresar. Mă agit și mă ridic pornind în fugă spre ieșire. Arunc o privire în spate și văd oameni în alb, urmărindu-mă! Deschid ușa și alunec... Cad!

Deschid ochii buimac și o văd pe soția mea cu polonicul:

-          Ce faci pe jos?

-          Eu?

-          Doar nu eu!

-          Am căzut... am visat că sunt ...Au! Dintele!

-         Ți-am tot spus să mergi la control! Nu-ți mai zic nimic. Dacă îți place să suferi!

Soția mea se întoarce în bucătărie, la ciorbă, iar eu revin în pat. Durerea devine insuportabilă. Mă decid să merg la un cabinet stomatologic. Fără să spun ceva, mă duc și mă îmbrac ca de petrecere și o pornesc spre ieșire. Îi fac semn soției că plec... Ea își face cruce și-și continuă treaba.

Iau un taxi și o pornesc spre Crystal Dental Clinic, unde-mi fac o programare. După câteva minute groaznice, de trafic și de durere, ajung în locație.

Intru temător și recepționera mă întâmpină surăzătoare:

-          Bună ziua.

-          Da... să fie bună! Am programare...Mă doare....

-          Da. Poftiți – mă invită într-un cabinet.

Sunt mirat, pentru că așteptam să stau la rând, să aud gălăgie de aparate dentare... polizor... O urmez și sunt poftit pe un un scaun de asistenta care tocmai revenea din camera de sterilizare a instrumentelor. Apare și doctorița stomatolog care mă întreabă:

-          Ce problemă aveți?

-          Mă doare.

-          Să văd.... Deschideți gura... Da... O carie....

-          Auleo!

-          Punem o plombă. Aveți o măsea stricată... trebuie scoasă. Dacă aveți grijă de restul dinților, o să treacă mulți ani până veniți la un implant!

-          Ce bine ! Dar eu nu suport intervenția... Am alergie la zgomot... de polizor.

-          Nici nu se simte...

-          Da... da... – oftez eu, în timp ce doctorița face o verificare, simțind o ușoară înțepătură.

Îmi iau ochii de la lampă, privind spre doctoriță și descopăr că avea un ac în mână... dar îl pune în cutie, timp în care, simt cum amorțesc. Până să mă dezmeticesc, mă trezesc că dintele nărăvaș dispare. Încep să-mi mișc ochii de parcă ar fi amorțiți, iar în alte două minute, polizorul își face treaba fără a mă deranja, iar un pansament își face apariția...

-          Gata – spune asistenta care-mi scoate „barbișonul” în timp ce doctorița pleacă.

Îmi mișc ușor bărbia și obrazul amorțit, pentru a fi sigur că sunt la locul lor. Sunt bine... Ies agale din cabinet, în timp ce niște cursanți părăsesc sala de curs din incinta clinicii.

Ajuns acasă, încep să tremur... Anestezia a dispărut...iar durerea... a plecat cu ea!

Chiar am fost la dentist! Și sunt vindecat, fără a suferi! Îmi aduc aminte de vis și zâmbesc. Soția mea, privește spre mine, crezând că încă sunt sub efectul anesteziei, dar de fapt, sufăr de normalitate și de fericirea de a fi sănătos. Cred că o să-mi introduc în program, vizite anuale la clinică... Mai bine previi, decât să repari!