În spatele ochelarilor

Pătrățel se grăbește să coboare scările blocului, privind spre ceas. Era în grafic. După ce  deschide ușa de la ieșire, se oprește ca o statuie, întâmpinând două probleme. Una dintre ele, era soarele care-l făcuse să închidă ochii, iar a două, vecina care-l pocnise ușor, cu o mătură care-și făcuse treaba pe alee. Mătura nu avea nici o vină! Pătrățel se mișcase prea repede și o luase prin surprindere pe vecină. Printre scuzele acesteia, Pătrățel se strecoară înapoi în bloc, pornind în sens opus direcției anterioare.

Pătrunde în holul apartamentului și întinde mâna după niște ochelari de soare . Se uită atent, să fie ai lui. În urmă cu o zi, luase din greseală o altă pereche de ochelari, care erau ai surorii lui, niște ochelari de soare dama .

După ce se echipează de vară, o pornește din nou la drum, ferindu-se de vecina ce tocmai urca pe scări, cu propria ei mătură. Pătrățel iese rapid din bloc și se ascunde în spatele unui copac și apelează un număr de telefon, pe mobil. De cealaltă parte a copacului, se aud o voce ce răspunde la acel apel telefonic:

-          Da! Eu sunt aici!

-          Și eu. De când te aștept... Unde ești?

-          Păi... A! Ești în spatele copacului, Pătrățel!

-          Păi, aici am zis că aici ne întîlnim! De când te aștept! – se lamentează Pătrățel. Vezi, dacă nu ai ochelari de soare polarizati, nu vezi așa bine din cauza soarelui!

-          Da... Ai dreptate. O să cumpăr și eu... Dar nu ești atent! – remarcă interlocutorul, că Pătrățel pare pierdut în spațiu.

-          Sunt. Ochelarii de soare au mai multe roluri: te ferește de soare și de priviri ucigașe!

-          Adică?!

-          Poți să te uiți liniștit după fete și ele nu-ți remarcă privirea!

-          Aha! Nu m-am gândit!

-          Hai la meci! Că pierdem partida.

Cei doi amici o pornesc agale spre stadion. Pătrățel privește spre partenerul său:

-          Ce mergi așa încet?

-          Mă doboară soarele..

-          Cu ochelarii mei, pe lângă faptul că atrag privirile femeilor, soarele  se sperie și nu mă arde!

-          Da.... da... – bombăne partenerul de discuție a lui Pătrățel.

Cei doi ajung la stadion și-și ocupă repede locurile de pe ultimul rând, deoarece începe partida. Pătrățel se uită după amicul său care se tot agită, ca un pește pe uscat:

-          Ce ai pățit?

-          Caut femeia cu semințe... bărbatul cu berea...

-          Nu ai voie.

-          Nu?

-          Nu. Trebuie să admiri spectacolul fotbalistic.

Amicul îl privește intens pe Pătrățel dorind să afle dacă glumește. Unul dintre jucători, se agită nervos pe teren, ceea ce acaparează atenția interlocutorului lui Pătrățel.

Meciul are o dispută aprigă. Gazdele atacă continuu, dar au ratări imense. Pauza pare să-i salveze pe oaspeți. Publicul începe să comenteze:

-          De ce nu-l joacă pe atacant!

-          Dacă nu câștigă, retrogradăm.

-          Totul depinde de noi.

-          Trebuie să-i dăm o minge și atacantului nostru, ca să poată înscrie!

Interlocutorul lui Pătrățel încremenește. Deci, meciul depinde de el! Chiar dacă nu juca. Partide se reia. Aceleași atacuri furibunde.... Meciul este în prelungiri. În sfîrșit, atacantul primește o minge ideală, după o repunere din aut. Scapă singur spre poarta goală... trage la poartă... și două mingi lovesc plasa interioară a porții. Una era a atacantului, iar cealaltă, era mingea respinsă în aut, care ajungese la Pătrățel, ce o dăduse interlocutorului său, care o sutase puternic, în teren. Jucătorii și spectatorii priveau uimiți, în stânga, dreapta... sus, jos....

Pătrățel privea în jur, pasiv, cu ochii măriți și ascunși în spatele propriilor ochelari de soare , în timp ce interlocutorul său se făcuse nevăzut....